Un document esențial pentru stabilirea faptelor și responsabilităților juridice din timpul Revoluției a fost ignorat de procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, cel care a întocmit rechizitoriul în Dosarul 11/P/2014 privind evenimentele din decembrie ’89. Este vorba de Registrul OZU al unității militare din Târgoviște, unde au fost judecați și executați soții Nicolae și Elena Ceaușescu. Acuzația la adresa procurorului Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare din Parchetul General, este formulată de col. (r) Doru Paraschiv, ofițer de contrainformații militare care a investigat dispariția Registrului și s-a oferit să pună la dispoziția anchetei informații esențiale. A fost, însă, ignorat de procurorul Pițu și subalternii săi. „Independent news” a realizat un interviu cu col. (r) Doru Paraschiv pentru a elucida această speță importantă din punct de vedere juridic, dar și istoric.
Ordinul de Zi pe Unitate (OZU) reprezintă un document de decizie şi/sau planificare operaţională privind modul de organizare şi desfăşurare a activităţilor de interes general pentru Ministerul Apărării Naționale, precum şi de consemnare sau, după caz, constatare a unor activităţi desfăşurate la nivelul unei unităţi militare (ordine, dispoziții, ordine circulare, telegrame etc.).
– Domnule col. (r) Doru Paraschiv, ce părere aveți despre ancheta pe care procurorul Cătălin Ranco Pițu a făcut-o în Dosarul Revoluției?
– Observ că domnul procuror Pițu povestește astăzi numeroase fapte de vitejie că, vezi, Doamne, GRU n-a plecat niciodată din România, că și-a intensificat activitatea, chiar a trecut la metode și mijloace noi, că a făcut transferul de la oamenii vechi, conservele de altă dată, la oameni de tip nou, urmașii celor pe care i-a inclus în agentura KGB de pe vremea ceaușistă, care la Revoluție ar fi preluat Revoluția, gruparea civilă condusă de Iliescu și gruparea militară în frunte cu gl. Nicolae Militaru și mulți alții pe care-i enumeră în rechizitoriu. Adevărul este că nu a făcut nimic să demanteleze această rețea a GRU.
A stat în puterea funcției pe care a avut-o să lămurească multe aspecte ale acestui dosar, ba chiar să-l finalizeze, să trimită dosarul în instanță cu un rechizitoriu făcut în mod profesionist, pentru a începe judecata, pentru a lămuri faptele, împrejurările și persoanele vinovate pentru morții și răniții din acele zile, pentru a stabili ce a dus la prăbușirea regimului ceauşist.
Nu a făcut nimic din toate acestea, iar acum dă interviuri și povestește doar ce-i convine, ca într-un roman foileton. Nu este firesc. A fost șeful Secției Parchetelor Militare, nu se poate comporta ca un scriitor, ca om de pe margine, care reflectă asupra unor chestiuni și nu face legăturile care trebuie făcute. Avea pârghii nenumărate pentru a lămuri multe aspecte, dar nu a făcut-o. Nu a instrumentat acest dosar așa cum trebuia.
Un aspect mi-a sărit din ochi din rechizitoriu. Procurorul Pițu menționează niște declarații de martori, unele se coroborează, altele se bat cap în cap, dar tehnicile unui procuror sunt multiple când face o cercetare. Una dintre metodele folosite pentru lămurirea situației de fapt și de drept este confruntarea. Confruntarea dintre persoanele acuzate, sau persoanele urmărite penal, sau martorii, toți cei care pot contribui la lămurirea subiectului. Ori procurorul Pițu nu recurge la confruntări.
– Îl cunoașteți pe procurorul Cătălin Ranco Pițu? Ce părere aveți despre el?
– Nu îl cunosc, deși am vrut. Dar am o părere foarte proastă despre el. Ca ofițer de contrainformații militare, sunt total nemulțumit de tot ce a făcut domnul procuror militar Pițu, mai ales că știu, din experiență proprie, că nu este cu un caracter prea curat, este un om despre care știu, în proporție de 100%, că a fost crescut, ajutat în cariera profesională de procuror militar de fostul șef al Secției Parchetelor Militare, procurorul militar Gheorghe Coșneanu. Acesta a avut un istoric și în interiorul Ministerului Apărării Naționale, a avut și o contribuție la Comitetul de realegere a președintelui Traian Băsescu, aka Petrov, în 2009.
Citește și:
SINGUR ÎN INIMA SISTEMULUI (EPISODUL 4): „Comitetul de inițiativă pentru realegerea președintelui Traian Băsescu”. O inițiativă a serviciului secret al Armatei
Deci Coșneanu Gheorghe l-a găsit pe unde l-o fi găsit, l-a făcut procuror militar la Parchetul Militar de la Timișoara, care are în competență infracțiunile din Ministerul Apărării Naționale și celelalte structuri din sfera ordinii și siguranței naționale, poliție, jandarmerie, pompieri, angajații SIE, SRI, STP, STS, din toate județele Banatului și Olteniei.
A fost adus, tot prin această relație sudată cu Coșneanu, procuror militar la Secția Parchetelor Militare, în 2016, când Coșneanu a devenit șef acolo, l-a adus nu numai pe el, l-a adus și pe alții, dar în principal vorbim acum de Pițu Rancu, l-a adus de la Timișoara și el acum face o mare vâlvă, că așa de mult lucrează el la pachetele militare de nu mai pot, au o mie de dosare, când practic ei au unu, două, trei, și pe alea le clasează, le mușamalizează, și el se laudă că a fost adus special ca să lucreze la dosarul Revoluției, al Mineriadei etc. Dar e un pistol cu apă ce a făcut el acolo.
– Cum ați ajuns să aflați de dispariția Registrului OZU de la Târgoviște?
– În anul 2013, mă aflam la Târgoviște în calitate de șef al structurii teritoriale de contrainformații militare Dâmbovița, prilej cu care, în cursul muncii specifice de contrainformații, am descoperit, împreună cu colegii mei, că a dispărut din Arhivă acest celebru Registru OZU de la Târgoviște, în care au fost trecute toate aceste ordine, dispoziții date în timpul Revoluției, care pot da peste cap tot ce s-a știut, sau, mai precis, ce s-a vrut să se știe despre Revoluție până la momentul ăsta.
O paranteză: în acele zile fierbinți s-au dat foarte multe ordine, scrise și verbale, inclusiv de către Ion Iliescu, care au fost propagate peste tot în România. Noi, cei din Armată, meticuloși cum suntem, le-am trecut în Registrele de luptă, în Registrele de ordine de luptă, în Registrele OZU, le-am trecut în multe locuri, unde se găsesc și astăzi. Ele sunt dovezi a ceea ce s-a întâmplat atunci, cu toate manevrele, cu toate disfuncțiile, cu toate dezinformările, cu tot ce s-a pus la cale.
Fosta U.M. 01417 din Târgoviște, în care Nicolae și Elena Ceaușescu au fost reținuți, judecați și executați în 1989
Revenind: ca atare ne-am trezit că, din mijlocul unei unități militare, din mijlocul unei arhive, din care n-a mai dispărut niciodată nimic, a dispărut acest Registru OZU, ca dintr-o bibliotecă din care cineva a luat o carte de pe raft.
Imaginați-vă că Registrul OZU se scria atunci de mână, nu ca acum la calculator sau online, era foarte gros, ca o Evanghelie groasă, triplu ca dimensiune. Și ce credeți că s-a întâmplat? Din mijlocul arhivei a dispărut DOAR Registrul OZU, în care erau informații „Strict secrete de importanță deosebită- SSID”, cel mai înalt nivel de secretizare.
Registrele OZU, aveau pe atunci, număr de evidență cu trei de 0 în față, adică „strict secret de importanță deosebită”. Documentele SSID se depozitează într-un anumit tip de încăpere, care este încuiată cu sisteme solide, cu încuiere multiplă din două, trei, patru lacate și cu cifru, în încăpere sunt niște fișete, în fișete sunt niște lăzi care trebuie să respecte anumite caracteristici: dimensiuni, grosimea tablei etc.
Eu aveam aveam caz în lucru pe dispariția Registrului OZU, am fost obligat profesional să informez la București, a aflat gl. Marian Hăpău, șeful Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), serviciul secret al Armatei, și a trimis repede o comisie, vezi, Doamne, pe linie de securitate, să vadă ce și cum.
Concluzia: ne-au luat dosarul din lucru, nu am mai avut voie să investigăm, l-am predat și s-au ocupat ei, în sensul că nu s-a făcut nimic pentru a fi elucidate împrejurările în care a dispărut acest Registru OZU. Nu știu dacă au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru că era obligatoriu, în baza legii, să se declare incident de securitate.
Ce este foarte important este că structura asta de securitate a DGIA nu are în competență derularea unor astfel de investigații. Și, totuși, ne-au luat dosarul, dar nu s-a întâmplat nimic.
În mod normal, comandantul unității trebuia să dea explicații și putea să fie destituit și trecut în rezervă. Lucrătorii de la documente clasificate, documente secrete, trebuia să dea explicații cum anume a dispărut Regitrul OZU.
Citește și:
Procurorul din Dosarul „Revoluției”: „Rețeaua pro-sovietică din jurul lui Iliescu, care a luat puterea în decembrie ’89, este încă activă în România”
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Rechizitoriul „Revoluției din ’89”: Cine făcea parte din Rețeaua GRU/KGB, care a acaparat puterea și care „este activă și în prezent” (ep. 1)
Gl. Hăpău a încălcat toate normele legale. N-a adus cele întâmplate la cunoștința procurorilor militari, conduse de prietenii lui. Dintotdeauna șefii parchetelor militare au fost prietenii lui. La acea vreme, șeful Secției Parchetelor Militare era generalul- magistrat Vasilache Ion și ajunct era generalul Lupulescu Nicolae, prieten la cataramă cu ei. Aceștia l-au acoperit pe gl. Hăpău și gl. Zisu. Toți ăștia erau o gașcă. Trebuie cercetați, anchetați, fiecare să răspundă pentru ce au făcut, să nu mai fie tolerați pe funcții, să nu mai țină pixul în mână.
Înainte vreme – nu mai știu cum este în prezent, dar cred că regulile s-au păstrat -, dacă dispărea Registrul OZU și drapelul de luptă al unității, se desființa unitatea. Sunt lucrurile cele mai de preț ale unei unități militare.
– Ce experiență ați avut cu procurorul Pițu pe această temă?
– Sunt extrem de supărat, personal, pe acest procuror militar, pentru că în anul 2022-23, i-am cerut o audiență, pentru a discuta despre o plângere penală pe care o făcusem împotriva gl. Hăpău, om protejat de procurorii militari, mai ales de Gheorghe Coșneanu. Procurorul Pițu, ca moștenitor al lui Coșneanu, l-a protejat în continuare pe gl. Hăpău. Nu a făcut absolut nimic să cerceteze plângerile mele, toate s-au lovit ca de un perete. Deci domnul Pițu nu prea e cu dreptatea, nu prea e cu corectitudinea, cu aplicarea legii.
Col. Doru Paraschiv (dreapta) și gl. Marian Hăpău, în timpul unei confruntări de la DIICOT
În vremea lui s-a îmbogățit gl. Cătălin Ștefăniță Zisu (fost șef al Comandamentului Logistic Întrunit- CLÎ al MApN, anchetat pentru corupție de DNA – Secția pentru militari- n.red.) de nu s-a mai putut. Plângerile mele vizau și probleme de corupție din sistemul militar, cu referire directă la gl. Zisu Cătălin, care făcea echipă cu gl. Hăpău Marian, șeful DGIA. Procurorul Pițu nu a făcut însă absolut nimic.
Cătălin Ranco Pițu
Așadar, ca să revin, în 2022-2023 m-am dus la Parchetul Militar și am solicitat o audiență personală la dl. Pițu, dar nu m-a primit. S-a codit, n-a mai venit el, a trimis un subordonat, un om mai în vârstă, cu experiență, care știa mersul lucrărilor. Îl chema Gheorghe Stancu, Stănică, Stanciu, nu mai știu exact, se poate verifica. Era procuror militar cu grad de colonel. E de la Timișoara.
Interlocutorului meu trimis de Pițu i-am dat teme, i-am deschis multe direcții de muncă cum se spune în limbajul nostru specializat, dar nu i-am spus tot, pentru că voiam să vorbesc cu procurorul Pițu, care era șeful cel mare.
Mi-a spus că a reținut, îi transmite, dar nu e el șeful acolo și nu poate să-mi promită că se va apuca cineva să-l ancheteze pe gl. Hăpău, pentru că nu prea are chef nimeni pe acolo. Asta a fost o discuție neoficială, între picături, după ce m-a audiat să vadă ce am de spus. Eu am adus acuzații grele, am făcut inclusiv pomenire la chestiuni ce pot fi încadrate la articolul despre trădare din Codul Penal.
– Dacă vă primea ce i-ați fi spus procurorului Cătălin Ranco Pițu? Nu erați în posesia Registrului OZU, nu-i puteați da informații din el.
– Așa este, dar aveam o serie de date despre furt, obținute în decursul investigațiilor, până ce mi-a fost luat dosarul. În plus aș fi venit către dumnealui cu multe informații, atât despre Revoluție, cât și din interiorul sistemului de intelligence. Știam multe lucruri care-l ar fi trebuit să-l intereseze, îl luminam asupra multor aspecte, inclusiv despre rețeaua GRU/KGB.
Sunt chestiuni foarte grave despre care procurorul Pițu Ranco habar n-are. S-a numit procuror militar doar pentru că așa se numește structura pe care a condus-o, Secția Parchetelor Militare, dar nu are nicio legătură cu Armata. Mulți intră în Procuratura Militară, ies și nu cunosc regulamentele militare, darămite să le mai și aplice. Domnul Pițu este pe lângă subiect, ca să fiu elegant cu el.
Apropo de GRU, un ofițer de la Contrainformații Militare ca mine îl putea ajuta să ia urmele noii agenturi a Rusiei din România, despre care el povestește acum. Ce povestește domnul Pițu? Că locul foștilor agenți ruși, care au îmbătrânit sau au decedat, a fost luat de puii lor, adică de copiii, nepoții și toți protejații lor, care au preluat hățurile trădării naționale. Trădare pe care eu am documentat-o în acei ani.
Citește și:
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Rechizitoriul „Revoluției din ’89” este contestat. Cercetători și istorici independenți au demontat ipoteza „Militaru – GRU” (ep. 3)
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Este implicarea URSS în Revoluția din ’89 o ipoteză suficient dovedită? Polemica Pițu – Hodor/ Ursu/ Thomasson (ep. 4)
Acești pui au împrânzit toate agențiile, partidele, sunt peste tot, în guvern, președinție, în parchete, în judecătorii. Eu i-am denumit, în urma activității mele profesioniste, speciale, de contrainformații și securitate militară, Gruparea/Clica mafiot – ocultă care a acaparat toate instituțiile țării.
Sau poate nu știa domnul Pițu că toată arhiva Partidului Comunist Român, și mai ales arhiva Departamentul Securității Statului (DSS) și a Miliției, au fost luate de Armată la Revoluție. Atunci s-a desființat structurile comuniste din domeniul securității naționale, s-au desființat Miliția, trupele de pompieri, de grăniceri, de securitate, toate agențiile mari și mici. Armata a preluat tot ce înseamnă acest ansamblu al instituțiilor de forță, toate arhivele au fost preluate de noi, așa cum a recunoscut și domnul Cristian Troncotă, care lucra în momentul acela la Arhivele Armatei. Și el a descris că aceste arhive au fost înregistrate, microfilmate, copiate, dublate, triplate, iar copiile se țin în mai multe locuri.
Citește și:
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. ÎCCJ a respins definitiv rechizitoriul din Dosarul „Revoluției”. Procurorul militar Pițu nu a găsit crime ale foștilor securiști (ep.5)
Din Registrul OZU putea afla foarte multe, și despre GRU, și despre KGB, putea face o grămadă de succesiuni.
Ca fapt divers: televiziunea „Al Jazeera” voia să cumpere „de pe piața neagră” Registrul OZU cu suma de 1.000.000 de dolari. Am aflat asta în cursul documentării dispariției OZU. Dispariția era, deci, cunocută și de alții, iar Registrul era râvnit de mulți, nu numai de persoanele interesate din România. „Al Jazeera! nu l-a cumpărat, pentru că sigur ar fi făcut un serial din el.
Cred că procurorul Pițu nu a vrut să se știe că a dispărut Registrul OZU de la Târgoviște, din timpul Revoluției. Gl. Marian Hăpău i-a spus probabil: „Nu care cumva să te întâlnești cu Paraschiv, să-ți spună ceva și să te responsabilizeze, că dăm de dracu cu toții”.
– Cu aste cuvinte, șeful DGIA a împiedicat administrarea unor dovezi care puteau duce la rețeaua GRU din România?
– Da.
