Pe 20 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis definitiv restituirea către Parchetul General- Secția Parchetelor Militare (SPM) a Dosarului „Revoluției din 1989”. Anterior, pe 14 iunie 2024, magistrații au stabilit că procurorul militar Cătălin Ranco Pițu nu a reușit să realizeze o descriere „concretă, neechivocă și coerentă a situației de fapt penalmente relevante, într-o manieră juridică, fără să genereze un melanj confuz între drept, politica și istorie”.
În dosar au fost inculpați Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și generalul de aviație Iosif Rus, acuzați de infracțiuni contra umanității. Rechizitoriul întocmit de procurorul militar Cătălin Ranco Pițu nu menționează nicio crimă comisă de vreun agent al Departamentului Securității Statului (DSS) în zilele lui decembrie 1989.
Decizia din 20 septembrie 2024 a fost luată în Completul de 3 al ÎCCJ cu un vot de 2 (Mihail Udroiu și Lia Savonea) la 1 (Elena Barbu).
Anterior, la termenul din 14 iunie 2024, magistrații au trimis (în divergență) dosarul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, constatând neregularitatea rechizitoriului 11/P/2014 întocmit de procurorul militar Cătălin Ranco- Pițu, pensionat la acea vreme.
A fost a doua restituire în mai puțin de trei ani a rechizitoriului întocmit de Pițu în Dosarul „Revoluției din ’89”.
Șef la SPM
Secția Parchetelor Militare (SPM) a fost condusă de procurorul Cătălin Ranco Pițu, din martie 2020 până în 15 martie 2023. Anterior numirii, la 5 aprilie 2019, în calitate de șef al Biroului urmărire penală a SPM din cadrul PÎCCJ, Pițu întocmise prima variantă a rechizitoriului în Dosarul 11/P/2014.
Pe 21 mai 2021, însă, judecătoarea ÎCCJ Florentina Dragomir a dispus restituirea rechizitoriului la parchet, decizie confirmată în 10 noiembrie 2021, de magistrații ÎCCJ Rodica- Aida Popa și Dan-Andrei Enescu.
Procurorul Pițu a refăcut rechizitoriul în dosarul 11/P/2014 și l-a finalizat pe 29 iulie 2022. Pe 15 martie 2023 s-a pensionat din magistratura militară.
Pe 14 iunie 2024, judecătorii ÎCCJ Mihail Udroiu și Lia Savonea au constatat că acesta nu era suficient de clar și detaliat pentru a permite începerea judecății, invocând neregularități care afectau legalitatea actului de sesizare.
Concret, printre deficiențele identificate de cei doi magistrați ÎCCJ se numără:
– reformularea vechiului rechizitoriu fără o analiză proprie a probatoriului.
– lipsa unei descrieri clare a situației de fapt penalmente relevante.
– nedefinirea obiectului material al infracțiunii și a legăturii de cauzalitate între fapte și urmările acestora.
– confuzia între victimele deja judecate în alte cauze și cele incluse în acest dosar.
Judecătoarea Elena Barbu a făcut opinie separată, considerând că ar trebui constatată regularitatea actului de sesizare a instanței și începerea judecății pe fond, dar nu de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ci de către Curtea de Apel București, având în vedere calitatea lui Gelu Voican- Voiculescu de fost membru al Guvernului, respectiv de viceprim-ministru în Cabinetul Petre Roman 1.
Teza intervenției străine nu a fost dovedită. Deocamdată.
Un aspect pe care, susțin judecătorii, procurorul Cătălin Ranco Pițu nu l-a demonstrat în mod convingător este „existența sau inexistența pe teritoriul României a unor structuri ale altor state cu menirea de a crea diversiune între structurile interne de apărare națională”.
Cu toate acestea, procurorul militar Pițu susține public această ipoteză, chiar în aceste zile, așa cum a făcut-o de fiecare dată în aparițiile sale publice. Detalii AICI și AICI.
Citește și:
Procurorul din Dosarul „Revoluției”: „Rețeaua pro-sovietică din jurul lui Iliescu, care a luat puterea în decembrie ’89, este încă activă în România”
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Rechizitoriul „Revoluției din ’89”: Cine făcea parte din Rețeaua GRU/KGB, care a acaparat puterea și care „este activă și în prezent” (ep. 1)
Cu alte cuvinte: a avut GRU/KGB agenți pe teritoriul României care, în decembrie 1989, au contribuit la lovitura de stat care a dus la acapararea puterii de către Gruparea Ion Iliescu- gl. Nicolae Militaru? Erau cei doi agenți ai serviciilor secrete sovietice?
De asemenea, a spus Înalta Curte, nu a fost stabilit dacă deconspirarea din dosarul <<Corbii>> a generalului Nicolae Militaru a avut „un caracter real sau fictiv”. Altfel spus: nu s-a stabilit dacă Militaru a fost sau nu agent GRU.
Judecătorii ÎCCJ au concluzionat că procurorii militari coordonați de Cătălin Ranco Pițu nu au stabilit:
a. Morfologia, funcționalitatea și eficiența grupului „Iliescu”;
b. Criteriile de determinare a existenței unui nucleu de putere în jurul „grupului Iliescu”;
c. Existența sau inexistența unei cauze unice ori a unor cauze multiple ale evenimentelor din decembrie 1989;
d. Natura raporturilor (inclusiv de încredere/ conflict) existente între Ministerul Apărării, Ministerul de Interne și Departamentul Securității Statului;
e. Existența sau inexistența unei acțiuni conspirate a ofițerilor de securitate camuflați în uniforme militare;
f. Existența sau inexistența unor acțiuni violente ale trupelor USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă), ale organelor de securitate ori ale unor cetățeni străini instruiți la Școala de Securitate de la Băneasa;
g. Acțiunile, urmările și cronologia acestora prin raportare la fiecare inculpat în parte;
h. Responsabilitățile juridice în special pentru intervalul 28-30 decembrie 1989;
i. Existența sau inexistența pe teritoriul României a unor structuri ale altor state cu menirea de a crea diversiune între structurile interne de apărare națională;
j. Incidentul din 23 decembrie 1989, unde și-au pierdut viața 8 militari USLA, inclusiv prin raportare la sursa ordinului primit de Gheorghe Trosca, modalitatea de debut a schimbului de focuri, la natura raporturilor acestuia cu generalul Nicolae Militaru, precum și caracterul real sau fictiv al deconspirării din dosarul <<Corbii>>;
k. Actele forțelor armate ale României, ori ale celor ale Ministerului de Interne, inclusiv ale Departamentului Securității Statului coordonat de Iulian Vlad ori a comandanților județeni ai Securității;
l. Prerogativele exercitate de către inculpatul Ion Iliescu, precum și de Consiliul Frontului Salvării Naționale;
m. Actele naturale ale revoluționarilor în exercițiul direct al suveranității naționale”.
Citește și:
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Rechizitoriul „Revoluției din ’89” este contestat. Cercetători și istorici independenți au demontat ipoteza „Militaru – GRU” (ep. 3)
SERIAL | INFLUENȚA RUSĂ ÎN ROMÂNIA. Este implicarea URSS în Revoluția din ’89 o ipoteză suficient dovedită? Polemica Pițu – Hodor/ Ursu/ Thomasson (ep. 4)
Ce au stabilit judecătorii
Care sunt deficiențele deficiențele fundamentale ale rechizitoriului, ce aspecte majore de fapt și de drept lipseau sau erau tratate insuficient sau confuz în ancheta și actul de sesizare a instanței?
Să le luăm pe rând:
În legătură cu clarificarea cadrului factual și juridic al evenimentelor din decembrie 1989, termeni precum „morfologia”, „funcționalitatea” și „eficiența” grupului Iliescu (lit. a-b), folosiți de judecătoorii ÎCCJ, implică faptul că instanța cere o descriere structurată și coerentă a modului în care acest grup ar fi funcționat ca nucleu de decizie și de exercitare a puterii, în contextul acuzațiilor de crime împotriva umanității.
Magistrații le-au solicitat procurorilor militari să demonstreze dacă acest grup a constituit un centru de comandă real, conspirativ sau informal, capabil să coordoneze acțiuni armate sau de diversiune.
În legătură cu determinarea cauzelor și actorilor implicați în violențele post- 22 decembrie, instanța atrage atenția că formulări de tipul „evenimentele au fost confuze” sau „există suspiciuni”, folosite în rechizitoriul procurorului Pițu, nu sunt suficiente.
Judecătorii au solicitat răspunsuri clare la o serie de întrebări:
– Au fost cauze unice sau multiple ale violențelor? (lit. c)
– Au existat conflicte instituționale între Armată, Ministerul de Interne, Securitate? (lit. d)
– A existat o acțiune conspirativă din partea unor ofițeri acoperiți? (lit. e)
– Au existat acțiuni ale trupelor USLA sau intervenții externe? (lit. f, i)
În legătură cu responsabilitate penală individualizată, ÎCCJ a solicitat o cronologie clară a acțiunilor, ordonatorilor și efectelor (lit. g).
De asemenea, procurorii militari trebuie să expliciteze rolul inculpaților în deciziile și actele de represiune sau dezinformare, în special în perioada 28–30 decembrie (lit. h).
Judecătorii consideră că responsabilitățile lui Ion Iliescu și ale CFSN trebuie stabilite clar, nu doar formal sau politic, ci penal (lit. l).
În legătură cu investigarea unor evenimente și episoade concrete, respectiv a incidentului tragic din 23 decembrie 1989, când ofițerul USLA Gheorghe Trosca și alți militari au fost uciși, acest caz este prezentat ca un punct- cheie neelucidat (lit. j). Judecătorii ÎCCJ au solicitat lămuriri legate de sursa ordinelor, relațiile personale și profesionale cu Nicolae Militaru, dar și posibila dezinformare legată de așa-numitul dosar „Corbii”.
În ceea ce privește separarea acțiunilor revoluționarilor autentici de cele represive, punctul (m) cere o distincție clară între revolta populară legitimă și acțiunile considerate infracționale comise în numele sau contra acesteia.
În concluzie, judecătorii ICCJ au constatat că rechizitoriul nu demonstrează în mod convingător existența unei conduite organizate, responsabile penal, și nici nu stabilește clar faptele și vinovățiile fiecărui inculpat.
Ei au dispus refacerea anchetei, întărirea probatoriului, formularea riguroasă a acuzațiilor și o solidă fundamentare istorică și juridică.
Deși Secția Parchetelor Militare din cadrul PÎCCJ a fost obligată să refacă ancheta, șeful acesteia Cătălin Ranco Pițu a continuat să se ocupe de dosar, deși anterior rechizitoriul său fusese respins.
Această situație a generat controverse și critici din partea unor organizații, precum Asociația Inițiativa pentru Justiție, care a solicitat demisia sa.
Replica procurorului Pițu
Răspunsul lui Ranco Pițu (foto) după respingerea definitivă a rechizitoriului în Dosarul Revoluției: „Aș acționa la fel. Adevărul despre 1989 este incomod pentru mulți”
Procurorul militar Cătălin Ranco Pițu a catalogat decizia ÎCCJ drept o „nedreptate gravă”, consecința unor interese care ar urmări blocarea aflării adevărului despre evenimentele din decembrie 1989.
În două interviri acordate „Europei libere” și Hotnews după decizia ÎCCJ, Ranco Pițu a respins fără echivoc criticile formulate de instanță la adresa rechizitoriului său.
„S-a făcut o mare nedreptate. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș acționa exact în aceiași parametri. Nu am ce să-mi reproșez din punct de vedere profesional”, a spus el.
În ciuda faptului că Înalta Curte a indicat neregularități grave în actul de sesizare a instanței – de la lipsa unei analize coerente a probelor, până la formulări ambigue privind acuzațiile concrete – procurorul Cătălin Ranco Pițu a susținut că documentul era complet și fundamentat juridic.
Procurorul militar a afirmat că actul de acuzare a fost întocmit cu rigoare, într-o formă care reflectă complexitatea juridică și istorică a cazului: „Rechizitoriul conține o analiză detaliată a faptelor. Sunt foarte clare acuzațiile, nu am lăsat nimic în suspensie. Condițiile cerute de lege au fost respectate. Orice procuror ar fi acționat la fel.”
Procurorul Pițu susține că toate acuzațiile sunt susținute de probe și că întregul demers avea la bază „voința de a aduce în fața justiției adevărul despre morții de după 22 decembrie 1989”.
„În statul român există multe persoane influente care nu își doresc adevărul despre Decembrie ’89. Acel adevăr este incomod, pentru că nu corespunde narativelor promovate timp de 30 de ani”, a spus el.
Pițu a reiterat ideea că, în decembrie 1989, nu a fost doar o revoluție populară, ci și o „lovitură militară de stat”, condusă de un nucleu de putere format în jurul lui Ion Iliescu. Această afirmație, reflectată și în rechizitoriu, a fost unul dintre elementele cele mai controversate din dosar.
Pițu a insistat că problema nu este de formă, ci una de voință instituțională: „Cei care au murit în acele zile merită o anchetă reală. Nu avem voie să renunțăm doar pentru că adevărul supără pe unii.”
Articolul face parte dintr-un serial „Independent news”, care-și propune să scoată la iveală cele mai relevante informații despre influența Rusiei în România post- decembristă.
