Fostul procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), Cătălin Ranco Pițu, care a instrumentat dosarul „Revoluției”, a declarat că „42 de generali, dovediți ca fiind colaboratorii GRU în principal, au fost reactivați imediat în decembrie 1989” și „s-au instalat la vârful politico-militar al României”. Pițu spune că această rețea este încă activă pentru că „obligația lor pe linie de servicii era să producă noi și noi membri.” „Independent news” a extras din rechizitoriul „Revoluției” cele mai importante informații despre persoanele despre care procurorul Pițu a scris că erau sub influența GRU.
Fostul procuror Cătălin Ranco Pițu a acordat un interviu pentru „Deutsche Welle”, semnat de jurnalista Sabina Fati, în care a punctat: „Au fost patruzeci și doi de generali, toți reactivați imediat în decembrie 1989, toți dovediți ca fiind colaboratorii GRU în principal. Președintele era urmărit ca agent de influență al KGB.
Ei au făcut joncțiunea cu cei care se aflau la momentul respectiv în funcție și care nu fuseseră depistați de Securitatea lui Ceaușescu și de structurile de contrainformații militare ca fiind apartenenți la GRU și la KGB.
Cu toții au făcut această joncțiune, preluând practic totul în țara aceasta. Începând cu 22, 23, 24, 25 decembrie 1989, o întreagă rețea uriașă pro-Moscova s-a instalat la vârful politico-militar al României.”
El a adăugat că „uriașa rețea pro- Moscova care s-a instalat la vârful politico-militar al României începând cu 22, 23, 24, 25 decembrie 1989 este încă activă” și a încercat să-l facă președinte pe Călin Georgescu, ca parte din războiul hibrid pe care Rusia în poartă împotriva României.
Constituirea grupului „Iliescu”
Reproducem cele mai importante pasaje din rechizitoriul „Revoluției”. Potrivit procurorului Pițu, Rețeaua de influență a GRU/KGB în România ar fi avut două componente: aripa militară și aripa politică.
Din aripa militară ar fi făcut parte:
- gl. Ioniţă Ion
- gl. Nicolae Militaru
- gl. Gheorghe Logofătu
- gl. Victor Atanasie Stănculescu
- gl. Ștefan Kostyal
- gl. Vasile Ionel
- gl. Nicolae Eftimescu
- cpt. rang I Radu Nicolae
- gl. mr. Grigore Ghiță
- gl. Kostyal Ştefan
- gl. Dumitru Pletos
- gl. Paul Șarpe
- gl. Traian Liviu Ciubăncan
- gl. Marin Pancea
- gl. Paul Cheler
Aripa politică ar fi fost compusă din:
- Ion Iliescu
- Virgil Măgureanu
- Petre Roman
- Gelu Voican Voiculescu
- Silviu Brucan
- Dan Iosif
- Cazimir Ionescu
- Mircea Dinescu
- Emil Cico Dumitrescu.
„Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre RSR şi URSS (degradare survenită ulterior momentului „Praga 1968”), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă (ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală) s-a format şi a evoluat în timp o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.
Această grupare a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte (Nicolae Ceaușescu- n. red.).
Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român.
Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că acest grup s-a dovedit eficient în demersul său.
Elocvente pentru afirmaţiile din paragrafele precedente sunt următoarele declaraţii:
1. O.C, fost ministru al Apărării, sediul SPM, 13.02.2018, declaraţie de martor
(vol. III – Declaraţii, f. 229-232)
„În 1988 am purtat o discuţie cu generalul Iulian Vlad, şeful DSS, în urma căreia am aflat de la acesta faptul că în mod periodic Ion Iliescu, gl. Nicolae Militaru, gl. Ioniţă Ion şi alţii se întâlneau şi purtau discuţii despre formarea unui nou guvern, în eventualitatea pierderii puterii de către Nicolae Ceauşescu.
Existau date informative mai vechi cu privire la preocuparea generalului Militaru pentru accederea la o funcţie chiar acea de ministru al Apărării, într-un viitor presupus guvern. În perioada cât am fost ministru al Apărării, cadrele Serviciului de Contrainformaţii mi-au adus la cunoştinţă faptul că Emil Cico Dumitrescu era colaborator al unui serviciu secret străin, mai precis GRU.
Nu am aflat mai multe în acest sens, însă ulterior, în timpul mandatului de primar al Capitalei, Emil Cico Dumitrescu m-a vizitat solicitându-mi să-l ajut într-o problemă. Cu această ocazie mi-a spus că se întâlneşte cu Ion Iliescu pe care îl cunoaşte relativ bine, având în vedere faptul că taţii celor doi au fost mecanici de locomotivă pe ruta Olteniţa-Bucureşti (…)
Am fost atenţionat de generalul de securitate Nicolae Pleşiţă cu privire la faptul că exista bănuiala asupra generalului Militaru privind colaborarea lui cu GRU (…) Urmare unor verificări, generalul Militaru s-a autodenunţat şi a relatat, în scris, legătura lui reală cu GRU. Această declaraţie s-a aflat asupra generalului Ion Coman, ministru al Apărării la acea dată, iar în 1980 mi-a predat-o, odată cu preluarea de către mine a funcţiei (…)
Opinez faptul că diversiunea existentă în decembrie 1989 a folosit noii puteri instalată în România. Prin intermediul diversiunii, a fost creat un inamic al revoluţiei şi revoluţionarilor. Doar aşa s-a justificat ideea de revoluţie. Trebuia să existe un duşman împotriva căruia să lupţi şi în acest fel se legitimau.”
N.red. – acest martor a decedat pe parcursul efectuării urmăririi penale.
2. L.V, fost locţiitor al şefului UM 0110 (protecţie contrainformativă cu privire la
ţările socialiste), sediul SPM, 19.06.2017, declaraţie de martor (vol.II – Declaraţii, f. 141-
148)
„Cel mai activ serviciu pe teritoriul României ce aparţinea fostei URSS era GRU (….) După 22 decembrie 1989 primul care a preluat conducerea unităţilor DSS a fost generalul Gheorghe Logofătu. Din datele pe care le ştiam, gl. Logofătu s-a aflat în atenţia Serviciului de Contrainformaţii Militare, în legătură cu o anumită apropiere de GRU (….)
Am fost surprinşi şi de numirea generalului Militaru ca ministru al apărării. Ştiam că trecerea sa în rezervă, cu câţiva ani în urmă, se datorase şi faptului că, inclusiv serviciul nostru demonstrase un anumit ataşament al acestuia faţă de GRU.
Atât el, cât şi generalul Ștefan Kostyal au format obiectul acţiunii „Corbii”, materializat într-un documentar complex. Generalul Militaru a numit la scurt timp ca şef al Statului Major General pe generalul Vasile Ionel.”
3. C.G, ofiţer de cercetare penală în cadrul Direcţiei a VI-a din fostul DSS, sediul SPM, 02.04.2018, declaraţie de martor (vol. V – Declaraţii, f. 97-109)
„În toamna anului 1987 mi s-a ordonat să intru în anchetă cu un pensionar militar, respectiv cpt. rang I Radu Nicolae (….) La un moment dat Radu Nicolae a declarat că a redactat aceste înscrisuri
(300 de înscrisuri semnate CSN cu conţinut îndreptat împotriva lui Nicolae Ceauşescu) la sugestia unui profesor de la Academia „Ştefan Gheorghiu”, Virgil Măgureanu.
Din acel moment Radu Nicolae a declarat că, fiind în relaţii apropiate cu Virgil Măgureanu acesta
i-a destăinuit că face parte dintr-o organizaţie clandestină denumită Comitetul sau Consiliul Salvării Naţionale care avea ca scop desfăşurarea de acţiuni împotriva regimului Nicolae Ceauşescu (….)
În continuare, Radu Nicolae a declarat că această grupare era formată din două componente, una militară din care făceau parte generalii Ion Ioniţă şi Nicolae Militaru, precum şi una politică în componenţa căreia erau Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu (….) Ion Ioniţă, Nicolae Militaru şi Ion Iliescu făceau parte din aşa numitul nomenclator al CC al PCR de care Securitatea nu avea voie să se atingă (….)
A mai declarat că, într-o împrejurare a mers la sediul Comandamentului Trupelor de Securitate din Băneasa (gl. mr. Grigore Ghiță – n. red) unde a discutat cu comandantul acestuia, pe care Virgil Măgureanu i-ar fi spus că l-a atras în grupare. De asemenea, Radu Nicolae a declarat că în grupare a fost atras şi un ofiţer cu funcţie de răspundere de la Academia Militară”.
4. M.V. (Măgureanu Virgil- n.red.), fost director SRI, sediul SPM, 24.05.2017, declaraţie de martor (vol. II – Declaraţii, f. 88-105)
„În anul 1980 eram lector la catedra de Socialism Ştiinţific şi Ştiinţe Politice (….) Aveam posibilitatea să cunosc multă lume cu funcţii dintre cele mai înalte, aşa am reuşit să cunosc înalţi ofiţeri din cadrul MApN, inclusiv pe Ion Ioniţă care avusese demnitatea de ministru al Apărării. Am cunoscut şi alte perosonalităţi, de exemplu pe Ion Iliescu care în acea vreme era preşedintele Consiliului Naţional al Apelor Române şi avea rang de ministru (….)
L-am cunoscut pe generalul Militaru Nicolae (….) Relaţia cu generalul Militaru a fost doar conjuncturală, eu având, însă, afinităţi cu Ion Iliescu şi profesorul Ovidiu Trăznea (….) Ceauşescu a intrat într-un declin şi astfel situaţia economică şi socială a avut de suferit (….) Pe acest fond s-a creat şi grupul nostru de rezistenţă şi s-au amplificat încercările noastre de a găsi o soluţie viabilă (….) Îl cunoşteam pe Ion Iliescu de mai multă vreme şi acesta făcând parte din cercul nostru de persoane care încercau să constituie un nucleu de opoziţie faţă de Nicolae Ceauşescu (….)
În ziua de 30.12.1989 am fost convocat la Palatul Victoria unde domnul Ion Iliescu, preşedinte al
CFSN mi-a propus să-i devin consilier pe probleme de securitate naţională, sarcină pe
care am acceptat-o.”
Citește și:
Procurorul din Dosarul „Revoluției”: „Rețeaua pro-sovietică din jurul lui Iliescu, care a luat puterea în decembrie ’89, este încă activă în România”
5. I.N, DSS – Contrainformaţii militare, audiat ca martor, sediul SPM, 21.10.2017 (vol. II– Declaraţii, f. 274-283)
„În anul 1989 aveam gradul de maior şi activam în cadrul Departamentului Securităţii Statului – Contrainformaţii Militare (….) În anul 1983 după absolvirea Academiei Militare şi repartizarea mea la DSS , Direcţia a IV a, în Biroul de Contraspionaj Est, am primit în lucru dosarul privind pe gl. Kostyal Ştefan.
Eu am preluat dosarul de la un coleg care plecase în altă structură şi am constatat că existau suspiciuni cu privire la recrutarea acestui general de către un serviciu de informaţii străin, în speţă
aparţinând URSS, posibil GRU.
Recrutarea s-ar fi făcut în perioada în care ofiţerul şi-ar fi efectuat studiile în URSS… Din supravegherea informativă a acestuia cât şi în urma materialelor prezentate de departamentul tehnic în urma ascultării unor conversaţii a rezultat că gl. Kostyal avea legături cu fostul ministru al Apărării Ion Ioniţă, cu căpitanul de rangul I Radu Nicolae şi prin acesta din urmă cu profesorul Virgil Măgureanu, gl. Nicolae Militaru, poate chiar ca element principal.
În anul 1985, la conducerea Direcţiei a IV-a a venit generalul lt. Vasile Gheorghe şi evident că s-a informat cu privire la lucrările aflate în derulare. Am expus şi eu activitatea în cauza pe care o lucram.
Încă anterior eu am constatat că cercul relaţional al generalului Kostyal de interes operativ se extinsese şi asupra lui Ion Iliescu şi altor persoane, astfel încât am schimbat denumirea codificată a lucrării în „Corbii” (….)
Din cadrul grupului supravegheat am remarcat activitatea deosebită a generalului Militaru Nicolae şi Radu Nicolae a cărui soţie era verişoară cu ambasadorul României în Turcia, Vasile Patilineţ. Am remarcat că Radu Nicolae era un om de legătură cu profesorul Virgil Măgureanu, alipit şi el grupului.
Ca o paranteză, vreau să menţionez că gl. Militaru Nicolae fusese atras la colaborare de către Serviciul de Informaţii al Armatei Sovietice într-o perioadă în care se afla în Dobrogea, unde se desfăşura o aplicaţie pe hartă cu Statele Majore ale Armatelor ţărilor din cadrul Tratatului de la Varşovia (….)
Personajele din dosarul pe care îl aveam în lucru au primit şi anumite nume de cod, astfel: Nicolae Militaru apărea ca „Milică”, Ion Ioniţă – „Iorgu”, gl. Kostyal – „Corbul”, Radu Nicolae – „Rodion”. (…)
În această grupare mai făcea parte şi gl. Dumitru Pletos cu nume de cod „Petre”, care era locţiitor al comandantului Armatei a I- a.
6. M.M, membru CFSN, sediul SPM, 07.02.2017, declaraţie de martor (vol. I – Declaraţii, f. 36-47)
„Din câte cunosc, începând cu anul 1985 au existat întâlniri frecvente între Ion Iliescu, Gogu Rădulescu, Ion Rusu, Ion Ioniţă, generalul Nicolae Militaru, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Dan Iosif, Cazimir Ionescu, Virgil Măgureanu, generalul Paul Şarpe, Mircea Dinescu care au început să organizeze nucleul de reflexie şi organizare a unei structuri politice, în perspectiva unor schimbări ce aveau să survină în România.”
Totul trebuie privit în contextul general european, inclusiv perestroika gorbaciovistă. Aşa se explică faptul că la 22.12.1989, Ion Iliescu, Petre Roman şi alţi componenţi ai nucleului dur civil au fost imediat primiţi la sediul MApN şi recunoscuţi ca lideri politici. Sosirea grupului Iliescu la MApN s-a făcut pe un teren fertil, dacă e să mă explic în mod plastic.”(…)
7. R.G. – şef al Direcţiei I din cadrul DSS, declaraţie de martor, sediul SPM, 09.11.2017 (vol. III– Declaraţii, f. 14-27)
„Cunoşteam că Ion Iliescu se afla în atenţia Serviciului de contraspionaj sovietic (UM 0110) făcând obiectul unui dosar de urmărire informativă ca urmare a unor legături cu generalul Militaru, profesorul Măgureanu şi alţii (…)
Consider că a fost o mişcare revoluţionară evidentă, căreia i s-a suprapus puciul militar, lovitura de stat militară coordonată de agenţii KGB, pe baza indicaţiilor date de la Moscova (…)
Când mă refer la puciul militar, numesc aici pe ofiţerii de rang superior şi anume Stănculescu (Victor Atanasie Stănculescu – n.red.), Logofătu, Eftimescu (gl. Nicolae Eftimescu– n.red.), Militaru, ca fiind cunoscuţi în slujba serviciilor de informaţii sovietice.
Consider că în Armata Română a existat un segment de patrioţi, dar şi un segment important de ofiţeri care au efectuat studiile URSS şi se aflau sub influenţa serviciilor acestei ţări (…) Ce a urmat încă din seara de 22 decembrie 1989, a însemnat de fapt punerea în practică a unor momente operative diversioniste, create de MApN.
Grupa operativă era formată din generali şi ofiţeri MApN de la Direcţia de organizare-mobilizare, care, în mod curent, se ocupau de aplicaţii. Motivaţia acestor acţiuni a reprezentat-o ideea că în România au fost infiltraţi terorişti străini care otrăvesc apa, minează obiectivele, atacă populaţia. S-a insinuat faptul că şi Securitatea este implicată în asemenea acţiuni. Se dorea impresionarea populaţiei pentru a o determina să facă un pas înapoi şi să sprijine noua conducere”.
8. C.M – UM 01315 Bucureşti, şef al Compartimentului cercetare din Divizia nr. 57 Tancuri Bucureşti, după Revoluţie a îndeplinit funcţia de şef al MStM al Armatei Române (general de corp de armată), declaraţie de martor, sediul SPM, 02.08.2018 (vol. IV – Declaraţii, f. 56-64)
„Pentru exercitarea diversiunii au conlucrat două categorii. O primă categorie a fost reprezentată de o reţea a generalilor din armată, orientaţi cu toţii spre Moscova, în sensul că cel puţin aveau studiile militare făcute în URSS. Aceşti generali erau în legătură cu două structuri din fosta URSS.
Este vorba de GRU (Serviciul de informaţii al Armatei sovietice) şi KGB. O a doua categorie a fost formată din civili controlaţi la rândul lor de serviciile sovietice. Mă refer la persoane precum Teodor Brateş, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu şi alţii (…) Reţeaua generalilor despre care vorbeam mai sus era formată în ordinea importanţei de către gl. Militaru, gl. Kostyal Ştefan, gl. Pletos, gl. Ciubăncan (Traian Liviu Ciubăncan- n.red.), gl. Pancea (Marin Pancea- n.red.), gl. Vasile Ionel, gl. Stănculescu.”
9. Gl. de armată C.M, fost şef al MStM al MApN, declaraţie de martor, sediul SPM, 02.08.2018 – vol. IV – Declaraţii, f. 56- 64)
„Numirea generalului Militaru la conducerea MApN a facilitat luarea unor decizii dezastruoase, chiar criminale, în legătură cu sarcinile armatei şi a condus la implicarea ei în latura diversionistă a acţiunii, fără ca militarii să conştientizeze acest lucru.
Generalul Militaru a activat o serie de generali şi ofiţeri superiori trecuţi în rezervă şi şi-a format un nucleu, ca grup de lucru, luând în mod arbitrar deciziile cu privire la activitatea forţelor armate. Mă refer aici şi la faptul că noua funcţie i-a permis refularea unor sentimente de frustrare din perioada în care s-a aflat în rezervă. (…)
Alături de generalul Militaru s-au aflat în permanenţă generalii Eftimescu, Vasile Ionel, Logofătu,
Cheler (gl. Paul Cheler – n. red), Pletos.”
Concluziile procurorului Pițu
Analiza declaraţiilor de mai sus, evidenţiază mai multe aspecte:
- este conturat filosovietismul componenţilor grupului dizident.
- componenţii acestui grup, prin funcţiile deţinute, puteau exercita influenţe
majore, atât cu caracter militar, cât şi cu caracter civil. Se observă că latura militară era
compusă din ofiţeri superiori cu funcţii la vârful ierarhiilor MApN şi DSS, dar şi din ofiţeri
ce au deţinut funcţii la nivel mediu. Latura civilă era formată din persoane cu funcţii ce
permiteau exercitarea de influenţă asupra tuturor mediilor civile, inclusiv asupra elitelor
culturale. - aripa politică, ce-şi subordona aripa militară, era condusă de Iliescu Ion.
- aripa militară a fost iniţial condusă de generalul Ioniţă Ion (fost ministru al Apărării), iar după moartea acestuia, de generalul Militaru Nicolae care, urma ca începând cu 22 decembrie 1989 să aibă un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu Ion în funcţia de ministru al Apărării.
Toţi componenţii „grupului Iliescu” au preluat puterea totală în stat. Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Generalii Stănculescu Victor Atanasie şi Militaru Nicolae au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării.
Măgureanu Virgil a fost iniţial consilier al preşedintelui Iliescu Ion, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI. Vasile Ionel, a fost numit de Iliescu Ion în funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei, iar apoi consilier prezidenţial.
Generalul Kostyal Ştefan şi-a reprimit gradul de general maior după ce a fost degradat în anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborării cu serviciile de spionaj sovietice.
Dumitrescu (Cico) Emil a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici.”
Articolul face parte dintr-un serial „Independent news”, care-și propune să scoată la iveală cele mai relevante informații despre influența Rusiei în România post- decembristă.
