Statele Unite poartă discuții confidențiale cu aliații europeni din NATO privind extinderea desfășurării armelor nucleare pe continent, într-o mișcare menită să compenseze îngrijorările generate de retragerea parțială a trupelor și sistemelor militare convenționale americane din Europa.
Potrivit surselor Financial Times, oficialii americani și-au semnalat deschiderea față de desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări care găzduiesc în prezent bombardiere cu capabilitate nucleară, anume Belgia, Germania, Italia, Olanda, Turcia și Regatul Unit.
Discuțiile se desfășoară în canale NATO și sunt descrise ca drept confidențiale, care se pot finaliza fără modificări concrete ale actualelor aranjamente de partajare nucleară.
Ce presupune programul de partajare nucleară NATO
Programul de partajare nucleară al Alianței, conceput în perioada Războiului Rece, permite unui număr de aliați non-nucleari să găzduiască aeronave americane cu dublă capabilitate (DCA – Dual-Capable Aircraft), adică aparate de zbor capabile să execute lovituri nucleare, alături de bombele nucleare americane de pe teritoriul lor.
Aceste arme se află sub paza și protecția trupelor americane, iar Washington păstrează în exclusivitate autorizarea utilizării lor. Aliații desemnați, dotați cu avioane F-35, F-15 și Tornado sunt antrenați să participe la exerciții și misiuni menite să demonstreze postura de forță și, în caz de autorizare, să desfășoare efectiv bombele.
NATO descrie aranjamentul ca oferind „o platformă pentru aliații non-nucleari de a modela politica și planificarea nucleară a Alianței ca mijloc de garantare a securității lor fără a achiziționa arme nucleare proprii.”
Flancul estic, cel mai interesat
Potrivit persoanelor citate de FT, țările de pe flancul estic al NATO, în special Polonia și câteva state baltice și-au exprimat cel mai puternic interesul față de posibilitatea găzduirii unor baze DCA americane.
Polonia este cel mai vocal candidat, iar fostul președinte Andrzej Duda a solicitat public extinderea inițiativei DCA pe teritoriul polonez, astfel Varșovia s-a alăturat în acest an unei noi inițiative franceze, care explorează posibilitatea transferului temporar al unor componente ale descurajării nucleare franceze pe teritoriul aliaților europeni, marcând o premieră în istoria Alianței.
Interesul acestor state nu este conjunctural, Rusia lui Putin se învecinează direct cu flancul estic NATO, iar repetatele declarații ale Kremlinului privind capabilitățile nucleare proprii au accelerat, apetitul unor aliați pentru prezența fizică a descurajării nucleare americane pe propriul teritoriu.
Retrageri americane și anxietate europeană
Discuțiile despre extinderea prezenței nucleare vin pe fondul unor mișcări ale Administrației Trump care au „alarmat„ capitalele europene prin anularea unor desfășurări planificate de sisteme de armament cheie în Europa și anunțarea unor retrageri de trupe, ca parte a unei reorientări strategice a resurselor militare americane spre Asia și alte regiuni.
Europenii se tem că aceste mișcări vor lăsa goluri în capacitatea continentului de a descuraja sau respinge un eventual atac.
Deși aliații europeni s-au angajat să crească dramatic cheltuielile de apărare și să compenseze capabilitățile militare convenționale pe care SUA le-au oferit până acum, umbrela nucleară americană este considerată de neînlocuit prin mijloace proprii europene.
Două dintre sursele citate de FT au explicat că deschiderea față de discuțiile privind extinderea este intenționată să demonstreze angajamentul american față de furnizarea umbrelei nucleare chiar și în condițiile în care aliații sunt împinși să preia o parte mai mare din povara apărării convenționale.
Poziția NATO și descurajarea care rămâne neschimbată
Secretarul general NATO Mark Rutte a fost explicit după o reuniune a miniștrilor de externe ai Alianței luna trecută: „Există o înțelegere comună că, deși SUA se vor orienta mai mult spre alte teatre de operațiuni, descurajarea și apărarea globală în Europa trebuie să rămână la același nivel.”
„Permiteți-mi să fiu extrem de clar: dacă cineva ar fi atât de nebun să ne atace, răspunsul ar fi devastator”, a adăugat Rutte.
Ce înseamnă în practică
Dincolo de semnalul politic, discuțiile despre extinderea desfășurărilor nucleare ridică întrebări operaționale și diplomatice complexe. Orice nouă țară care ar intra în programul DCA ar trebui să investească în infrastructură militară specifică, să-și antreneze piloții conform standardelor NATO pentru misiuni nucleare și să gestioneze pe plan intern o decizie cu implicații politice majore.
De altfel, nu toate guvernele din flancul estic dispun de consensul politic intern necesar pentru un asemenea pas.
Există și o dimensiune de semnalizare strategică față de Moscova, unde extinderea programului DCA spre granița cu Rusia ar reprezenta o schimbare de postură nucleară a NATO fără precedent de la sfârșitul Războiului Rece, cu consecințe imprevizibile asupra dinamicii de escaladare.
Discuțiile sunt în curs. Concluzia lor, dacă va exista, va fi una dintre cele mai semnificative decizii de arhitectură nucleară ale Alianței din ultimele trei decenii.


















