Premierul Armeniei, Nikol Pașinian a declarat luni dimineață că partidul său, Civil Contract, a câștigat alegerile parlamentare din Armenia cu o „victorie istorică”, după ce rezultatele preliminare din aproximativ 21% dintre secțiile de votare îl arătau cu circa 54-55% din voturi. Momentul marchează o schimbare de paradigmă a orientării dinspre Rusia spre Occident.
Partidul pro-european aflat la putere în Armenia a câștigat alegerile parlamentare, confirmând orientarea țării către Europa și îndepărtarea de aliatul său tradițional, Rusia.
Rezultatele finale din această țară, nu foarte mare din Caucazul de Sud, au arătat că Partidul „Civil Contract” al prim-ministrului Nikol Pașinyan a obținut o majoritate, în timp ce alianța „Strong Armenia”, condusă de miliardarul ruso-armean Samvel Karapetian, a câștigat 25% din locurile din parlament.
Rezultatele anunțate de Comisia Electorală Centrală au arătat că partidul lui Pașinian, Civil Contract, a obținut 49,8% din voturi în rezultatele preliminare, suficient pentru a-și asigura majoritatea locurilor în parlament, conform regulilor electorale complexe ale Armeniei.
„Armenia Alliance” a lui Robert Kocharian se afla pe locul trei cu 8,7%, iar „Prosperous Armenia” pe 4 cu aproximativ 5%. Conform EVN Report, cifrele actualizate de la 204 secții numărate arată „Civil Contract” la 55,72%, cu „Strong Armenia” la 21,92%.
Prezența la vot, potrivit Reuters, a fost de aproape 59% din alegătorii eligibili, un semnal în sine: armenii au ales să voteze într-un scrutin perceput ca referendum asupra viitorului geopolitic al țării.
Ce s-a votat de fapt
Formal, armenii și-au ales Adunarea Națională. În realitate, au votat pentru o direcție, potrivit Politico Europe, alegerile din 7 iunie 2026 au fost primele de la cedarea Nagorno-Karabakh-ului către Azerbaijan în 2023, o înfrângere militară copleșitoare, care a șters de pe hartă o cauză națională pentru care Armenia pierduse mii de oameni și decenii de diplomație.
Înfrângerea din 2023 a produs un efect paradoxal, unde, în loc să îl distrugă pe Pașinian, a accelerat orientarea sa spre Occident și a erodat dramatic credibilitatea Rusiei în ochii armenilor.
„Forțele de menținere a păcii ruse și-au ratat misiunea”, declarase Pașinian pentru Politico, imediat după evenimentele din 2023, o formulare săgetată diplomatic pentru un lider care conducea un stat din orbita Moscovei.
De atunci, traseul a fost clar, iar suspendarea alianței militare cu Rusia în 2024, apropierea de UE și SUA, declararea disponibilității de a candida la aderarea europeană, negocieri de pace cu Azerbaidjanul și normalizarea relațiilor cu Turcia au reprezentat doar o serie de acțiuni ale premierului. Alegerile din 7 iunie au fost, în acest context, primul test electoral al acestei transformări.
Opoziția va fi formată din trei forțe pro-ruse
Principalul contracandidat al lui Pașinian a fost Samvel Karapetian, omul de afaceri miliardiar armeano-rus, fondatorul alianței „Strong Armenia”.
Potrivit Politico, Karapetian a condus campania din vila sa de lux, aflat în arest la domiciliu din iulie 2025, pentru „chemări publice la uzurparea puterii”, acuzație pe care el o respinge ca fiind motivată politic. Duminică, a fost escortat la o secție de votare, unde a declarat că „poporul armean va face alegerea corectă.”
Într-un fel sau altul, cel mai probabil armenii au făcut alegerea corectă, pe fondul unei reorientări generale ale statelor ex-sovietice în zona din ce în ce mai pro-europeană, exemple precum R. Moldova sau Ucraina ratifică aceste acțiuni.
Campania lui Karapetian a fost marcată și de scandaluri, iar autoritățile armene au anunțat sâmbătă că peste 40 de persoane fuseseră arestate pentru cumpărare de voturi în cadrul unei scheme de amploare atribuite „Strong Armenia”, conform Politico, cu șase mandate de arestare vizând membri ai partidului lui Karapetian.
Celelalte două forțe pro-ruse, „Armenia Alliance”, a fostului președinte Robert Kocharian, și „Prosperous Armenia”, a oligarhului Gagik Țarukian, au obținut scoruri sub 10%, respectiv sub 5%, insuficiente pentru a constitui o alternativă reală.
Ce înseamnă această victorie în logica mai largă a Caucazului
Victoria lui Pașinian nu este doar un rezultat electoral intern, ci este o piesă dintr-un puzzle geopolitic în mișcare care reconfigurează una dintre cele mai volatile regiuni ale lumii post-sovietice.
O redută pierdută de Moscova. Armenia a fost, timp de trei decenii, una dintre cele mai fiabile ancore ale Rusiei în Caucaz, membră a CSTO, a Uniunii Economice Eurasiatice, cu baze militare rusești pe teritoriul său.
Independent news a scris pe larg despre scăderea influenței ruse în Caucaz.
Erodarea acestei relații a început nu prin decizie politică, ci prin eșecul militar rus din 2023. Moscova nu a intervenit când Azerbaijan a recucerit Nagorno-Karabakh, aruncând în aer, practic, credibilitatea sa ca garant de securitate în regiune. Armenii au tras concluzia logică, dacă Rusia nu te apără când ai nevoie, de ce să îți sacrifici suveranitatea pentru ea?
Strong Armenia, partidul construit explicit pe platforma pro-rusă, a obținut aproximativ 22%. Nu este un scor nesemnificativ, dar este departe de a constitui o alternativă de guvernare. Un sfert din alegătorii armeni rămân orientați spre Moscova; trei sferturi au ales altceva.
Un mandat consolidat al lui Pashinyan deschide trei procese simultane, toate cu implicații regionale. Primul, cel privind negocierile de pace cu Azerbaidjanul, suspendate intermitent, acestea, ar trebui să avanseze. Baku a dat semnale pozitive, iar Turcia, aliatul strategic al Azerbaidjanului a urmărit cu interes evoluția de la Erevan.
Totodată, normalizarea armeno-turcă, blocată decenii la rând de chestiunea genocidului armean, ar putea deveni mai realistă în noul context. De altfel, procesul de apropiere instituțională de UE, care include acorduri de mobilitate, asistență tehnică și, eventual, candidatura formală ar avea acum teren fertil pentru realizare.
Pivotul armean
Gestionarea rămânerii formale a Armeniei în structuri economice legate de Rusia reprezintă o atitudine diplomatică complexă, inclusiv Uniunea Economică Eurasiatică, fără a provoca o ruptură bruscă care să genereze costuri economice masive.
Georgia și Azerbaidjanul, marchează transformarea Caucazului Georgia traversează propria criză de identitate geopolitică, iar guvernul condus de Visul Georgian a suspendat negocierile de aderare la UE, în timp ce mișcări civice pro-europene masive contestă această decizie în stradă. Azerbaijanul, în schimb, joacă propria carte de echilibristică, stat energetic cu legături solide atât cu Occidentul, cât și cu Rusia și Turcia, fără intenția declarată de aderare la nicio alianță formală.
Caucazul de Sud în 2026 este o regiune cu trei state, trei traiectorii diferite și o singură constantă, faptul că Rusia pierde influență în toate trei, cu ritmuri și mecanisme diferite.
Potrivit Politico, Pashinyan a primit în mai 2026 recomandarea președintelui american Donald Trump. Într-o politică externă americană marcată de impredictibilitate, acest gest nu este nesemnificativ, iar acesta semnalează că Washington consideră Armenia o investiție strategică în Caucaz, nu doar un actor marginal al periferiei post-sovietice. Pentru Moscova, este un semnal suplimentar că influența sa în regiune este contestată nu doar de UE, ci și de SUA.
Noul traseu de politică armeană
Pașinian a câștigat alegerile, dar miza reală nu a fost niciodată cine conduce Adunarea Națională de la Erevan. A fost dacă Armenia alege să rămână în lumea rusă sau dacă iese din ea, problemă aflată pe masa multor state din fosta sferă de influență sovietică. Numărătoarea continuă, dar direcția de vot a dat un răspuns clar.
Putin a construit timp de trei decenii o arhitectură de influență în Caucaz bazată pe dependențe energetice, prezențe militare și conflicte înghețate. Armenia a fost una din piesele centrale ale acestui dispozitiv până astăzi. Pe 7 iunie 2026, acea piesă a ales să iasă din joc.
