Economistul Radu Limpede critică dur strategia prin care România și-a construit în ultimii ani parteneriatul cu grupul german Rheinmetall, susținând că succesul companiei este bazat mai degrabă pe o poveste de marketing, decât pe o poziție dominantă reală în industria europeană de apărare.
Potrivit acestuia, creșterea spectaculoasă a valorii bursiere a Rheinmetall din ultimii ani a fost alimentată de așteptările generate de războiul din Ucraina și de promisiunea extinderii capacităților industriale germane în Europa Centrală și de Est.
„Rheinmetall este o gogoașă de PR care a crescut de la o capitalizare bursieră de aproximativ 5 miliarde de euro acum câțiva ani, pe baza unei povești frumos ambalate despre cum ar putea fi scalate în Est capacitățile tehnico-industriale germane, după modelul industriei auto”, afirmă Limpede.
„Germania nu este liderul industriei europene de apărare”
Analistul contestă și percepția potrivit căreia Germania ar fi principalul actor european din domeniul apărării.
În opinia sa, adevărații lideri ai industriei europene sunt companii precum BAE Systems, Leonardo, Thales, Dassault Aviation, Airbus sau Rolls-Royce Holdings.
„Germania nu a fost și nu este liderul industriei europene de apărare. De mult timp Franța ocupă această poziție și a depășit Rusia la exporturile de armament. Rheinmetall era până de curând undeva în jurul locului 10 în Europa și chiar dacă a urcat în clasamente, nu cred că va deveni liderul sectorului”, susține acesta.
Radu Limpede critică inclusiv managementul companiei, invocând declarațiile conducerii privind dronele folosite de Ucraina, pe care le consideră dovada unei înțelegeri insuficiente a transformărilor produse de războiul modern.
„Managementul în termeni de viziune al Rheinmetall e catastrofal – vezi declaratia CEO despre Dronele Ucrainei ca joc LEGO pentru gospodine”, scrie economistul.
„Asamblarea nu înseamnă producție”
Una dintre principalele critici formulate de economist vizează modul în care este prezentată opiniei publice colaborarea industrială dintre România și Rheinmetall.
Potrivit acestuia, autoritățile române au creat impresia că țara va deveni un centru important de producție militară, când în realitate multe dintre proiecte se vor limita la operațiuni de integrare și asamblare.
„Este o eroare majoră să confunzi asamblarea finală cu producția. Faptul că anumite vehicule blindate sunt asamblate la Mediaș nu înseamnă că România produce acele sisteme”, afirmă el.
Pentru a-și susține argumentul, analistul oferă exemplul unor proiecte navale construite în România, unde șantierele locale au realizat corpul navei, în timp ce sistemele de propulsie, electronica, software-ul și activitatea de cercetare-dezvoltare au provenit din alte state.
„Exemplu recent în presă: nava de cercetare Arctica a Australiei de la Galați. Da, sigur, e o mândrie că s-a făcut la Damen Galați, doar că s-a făcut acolo doar corpul navei (adică vreo 20-25% din valoarea ei), nu propulsia, nu dotările, nu electronica, nu instrumentele științifice; vreo 100 milioane de euro din 500 milioane de euro valoarea finală. Plus că R&D-ul nu era la noi, probabil din Olanda”, a punctat Limpede.
În opinia sa, un model similar ar putea fi aplicat și în industria de apărare, unde componentele cu valoare adăugată mare — radare, sisteme electronice, software și senzori — sunt dezvoltate de companii specializate din alte țări.
Critici la adresa strategiei României
Economistul consideră că România și-a asumat un risc prea mare prin concentrarea unei părți importante a programelor de înzestrare în jurul unui singur partener industrial.
„Noi am pus toate ouăle într-un singur coș. Am abandonat principiile elementare de management al riscului și am ales să depindem excesiv de o singură companie”, afirmă el.
Analistul susține că succesul de imagine al Rheinmetall în România se bazează pe atractivitatea mesajului potrivit căruia echipamentele militare vor fi „produse în țară”, un mesaj care are ecou într-o societate încă marcată de nostalgia marilor platforme industriale din perioada comunistă.
Dezbaterea continuă
Poziția lui Radu Limpede contrastează puternic cu discursul oficial al autorităților române, care prezintă colaborarea cu Rheinmetall drept un pas esențial pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare și pentru transferul de tehnologie către economia locală.
În timp ce susținătorii parteneriatului argumentează că investițiile germane pot contribui la revitalizarea capacităților industriale și la integrarea României în lanțurile europene de producție militară, criticii avertizează că beneficiile reale vor depinde de nivelul transferului de tehnologie, de participarea companiilor românești și de capacitatea statului de a transforma simplele operațiuni de asamblare în competențe industriale cu valoare adăugată ridicată.
