Decizia CCR de interzicere a candidaturii la Președinție echivalează cu ieșirea lui Călin Georgescu din viața politică. Ipoteza că ar putea fi premier, alimentată de George Simion sau alți prezidențiabili care vor să se hrănească din hoitul lui politic, sunt simple manipulări electorale.
Un politician care a atentat la ordinea constituțională cu greu mai poate fi pus în orice funcție publică, darămite în fruntea guvernului.
Un coleg jurnalist remarca un lucru corect pe Facebook: în Legea 14/1992 de organizare și funcționare a SRI, la art. 4 se spune: „La cererea conducătorului instituției publice, SRI verifică și oferă date cu privire la persoanele care urmează să ocupe o demnitate publică.”
Cam ce credeți că ar conține o informare a SRI despre Călin Georgescu? „Case closed”, cum zicea pe vremuri un polițist celebru, care probabil astăzi ar fi votat cu Gerorgescu.
Marea problemă a lui CG nu este viitorul în politică, cariera sa politică, ci cum va reuși – dacă va reuși-, să-și păstreze libertatea în perioada următoare, având în vedere numeroasele și gravele acuzații penale care i se aduc.
Singura lui șansă este să tragă la căruța viitorului candidat suveranist la Președinție – cel mai probabil George Simion- și să se asigure că va căpăta un soi de imunitate informală. Cum se poartă în România când te ai bine cu șeful statului. Nu te mai deranjează nimeni. Nici măcar Justiția „independentă”.
În campania electorală, candidatul suveranist îi va cânta în strună, dar imediat după alegeri, dacă va ajunge la Cotroceni, va asigura „buna funcționare a instituțiilor statului”, iar Justiția va fi liberă să-l ascundă pe Georgescu acolo unde-i este locul: după gratii. Nu de alta, dar pe culoarul suveranist nu este loc de doi alergători.
Din păcate ieșirea din cursă a lui Georgescu nu repară situația. Răul a fost făcut. Și-a „îndeplinit misiunea”, după cum el însuși a spus în discursul de adio.
Falia pe care a produs-o în societatea românească, parte a războiului hibrid purtat de Rusia împotriva României, va fi cu greu astupată.
Moscova are toate motivele să sărbătorească. Imaginea Rusiei s-a îmbunătățit, cel puțin în rândul electoratului care votează suveraniști și care consideră că a fi pro-rus nu reprezintă neapărat un lucru rău, ci un pericol doar pentru Sistemul care l-a îngenuncheat pe Georgescu.
Călin Georgescu a inoculat, cu complicitatea unei anumite părți a presei, neîncrederea și revolta, societatea e mai divizată ca oricând, iar rănile produse firavei noastre democrații se vor vindeca greu.
Singura soluție pentru a mai repara din răul făcut este schimbarea din temelii a modului de funcționare a instituțiilor, recăpătarea încrederii cetățenilor care doresc ca România să nu deraieze de pe traiectoria pro- Vest.
Într-un cuvânt: reforma profundă a statului. Începând cu instituțiile din sistemul de securitate națională, care au evitat abia în ceasul al 12-lea, din complicitate sau incompetență, reintrarea României sub influența Rusiei.
Identificarea vinovaților și tragerea lor la răspundere este esențială. Va trebui să aflăm răspunsuri la câteva întrebări importante:
- de ce a înființat Călin Georgescu Asociația Pământul Strămoșesc împreună cu Bogdan Vacusta, un fost ofițer al serviciului secret al Armatei, DGIA, conectat la interesele rusești? Detalii AICI.
- este implicată Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) în acest plan de destabilizare a ordinii constituționale? Dacă da, cine a dat ordinul? Generalul Marian Hăpău, fostul șef al DGIA până în 2022, are vreo responsabilitate?
- a monitorizat DGIA temperatura din interiorul asociațiilor de rezerviști sau grupările neo- legionare înființate de mercenari grupați în jurul lui Horațiu Potra, prietenul și finanțatorul lui Călin Georgescu?
- cum a fost posibil ca Horațiu Potra să se plimbe nestingherit pe ruta Congo- România, să lupte alături de mercenarii ruși de la „Wagner”, să strângă acasă, în România, un întreg arsenal, să meargă la Moscova în septembrie anul trecut, să care valize de bani, să-l finanțeze cu o parte din ei pe Călin Georgescu, fără ca vreo instituție a statului român să se sesizeze?
- și, în definitiv: de ce a eșuat DGIA să o lovitură de stat pusă la cale de serviciul secret militar rus, GRU. Detalii AICI.
Sunt doar câteva întrebări la care opinia publică așteaptă un răspuns de la instituții. Cei care au gândit și pus în aplicare „proiectul Georgescu” și complicii lor din statul român trebuie să plătească. Altfel, România va continua să fie un „regim hibrid”, cum a catalogat-o recent „Indexul democrației” al prestigioasei publicații „The Economist”.
