Până la sfârșitul anilor ’70, George Soros a devenit un om foarte bogat. Din acel moment, s-a transformat treptat într-un „agent al istoriei”.
Și-a fixat drept scop deschiderea societăților închise. Publicația britanică „New Statesman” scria, la un moment dat, că „societatea deschisă” a lui Soros defineşte, de fapt, o societate prielnică afacerilor sale. O argumentație adevărată, dar insuficientă. Implicarea lui Soros are și o dimensiune ideatică, intelectuală, nu doar mercantilă.
În 1979, au debutat activitățile sale filantropice, cu oferirea de burse pentru studenții de culoare din Africa de Sud veniți în SUA.
Bun prieten cu Mihail Gorbaciov, și-a îndreptat atenția, la sfârșitul anilor ’80, către URSS și țările de sub Cortina de Fier.
La acea vreme, era larg răspândită ipoteza că aceste țări vor îmbrățișa în mod inevitabil democrația liberală. Cea mai celebră viziune de acest tip a fost exprimată de Francis Fukuyama, în 1989, în eseul său intitulat „Sfârșitul istoriei”.
George Soros nu a împărtășit această viziune. A crezut, mai degrabă, că tradiția liberal-democratică nu era împământenită în această regiune, iar țările din Europa de Est trebuie sprijinite pentru a nu aluneca în autocrație.
„De obicei am o predispoziție să văd potențialul negativ. E ceva ce am practicat pe piețele finaciare cu rezultate foarte bune și am transferat către politică”, s-a destăinuit Soros cotidianului „The New York Times”.
După prăbușirea URSS, a donat 100 de milioane de dolari pentru a-i sprijini pe oamenii de știință ruși și a-i împiedica să-și vândă serviciile unor țări ostile Occidentului, precum Iran sau Irak. A cheltuit 250 de milioane de dolari pentru a revizui manualele rusești și pentru a-i învăța pe profesori să promoveze gândirea critică. Un protejat al său a fost Andrei Saharov, celebru disident rus, care a protestat faţă de ambiţiile nucleare ale Rusiei şi a criticat invazia sovietică în Afganistan din 1979.
În Ucraina, a investit sume importante pentru a-i antrena pe foștii soldați sovietici. În China, adepții săi au fondat, în 1987, „Fund for the Reform and Opening China”. Ei s-au aflat, de altfel, printre organizatorii mitingului-maraton din Piața Tien-An Men.
Prezent în Ungaria înainte de dezmembrarea Cortinei de Fier
George Soros a alocat resurse importante în Europa de Est chiar înainte de prăbușirea comunismului, finanțând gupările de disidenți anticomuniști. De fonduri au beneficiat greviștii polonezi din Sindicatul ”Solidaritatea” din Polonia, în 1981, dar și susținătorii ”Cartei 77” din Cehoslovacia.
În Ungaria, a înființat Institutul pentru o Societatea Deschisă încă din 1984, un ONG creat cu acordul guvernului comunist de la Budapesta și care acționa sub supravegherea autorităților. Institutul a reușit să înșele vigilența autorităților și a trimis mii de copiatoare xerox în Ungaria, pentru a sprijini publicațiile anti-comuniste să-și răspândească ideile. Toate aceste activități au pregătit terenul pentru trecerea la democrație.
În 1994, într-un discurs ținut studenților Universității Moldova, George Soros a explicat de ce a devenit un filantrop politic: „Am vrut să fac din Ungaria o țară din care să nu mai vrei să emigrezi”.
După căderea Zidului Berlinului, a trimis foarte mulți bani în Ungaria. La începutul anilor ’90, Fundația pentru O Socitate Deschisă (FSD) a alocat 5 milioane de dolari în cadrul unui program care oferea mic dejun gratuit elevilor unguri. A cheltuit milioane să modernizeze sistemul sanitar din Ungaria.
În total, din 1989 încoace, Soros a finanțat proiecte în Ungaria în valoare de circa 400 de milioane de dolari. Suma nu include cele 250 milioane de dolari alocate Universității Central Europene, care s-a deschis în Praga în 1991, s-a mutat la Budapesta doi ani mai târziu și unde au absolvit circa 14.000 de studenți proveniți din Europa de Est și Asia Centrală.
A acordat burse în Occident studenților est- europeni, cu scopul de a crește o generație de lideri educați în spiritul democrației liberale. ”Din biroul său de speculant financiar din Manhattan, Soros a devenit un fel de revoluționar expat anticomunist”, scrie New York Times.
S-a implicat și în fosta Iugoslavie
Ambiţiile lui George Soros de a juca un rol activ în Europa nu s-au oprit după prăbușirea comunismului. În spaţiul ex-iugoslav, de pildă, miliardarul american a finanţat opoziţia anti-Miloşevici. Suma investită: 100 de milioane de dolari.
De fonduri au beneficiat partidele de opoziţie şi mass media. Regimul Miloşevici s-a prăbușit în 2000, în urma unei lovituri de stat. Tribunalul Penal Internațional (TPI) de la Haga, care l-a condamnat pentru crime împotriva umanităţii, crime de război și genocid era co-finanțat de Soros, iar acuzațiile împotriva acestuia au fost formulate în urma unor dovezi furnizate de Human Rights Watch, organizație controlată de miliardarul american.
Cel mai scump teren din Balcani
În Kosovo, omul de afaceri a fost direct interesat de resursele subsolului (cărbune, aur etc.). În iulie 1998, ”The New York Times” a scris despre complexul minier Trepca, de la Kosovska- Mitrovica, socotit „cel mai preţios teren din Balcani”, în primul rând datorită zăcămintelor de plumb şi zinc, cele mai mari din Europa, dar și pentru aur și argint. Complexul includea topitorii, depozite, unităţi de procesare, linii de cale ferată, o fabrică de baterii şi o uzină electrică.
În februarie 2000, o instituţie înfiinţată de George Soros, International Crisis Group, s-a oferit să acorde consultanţă în refacerea Balcanilor, acţiune condusă de NATO. Într-un raport, instituţia recomanda misiunii ONU în Kosovo să preia controlul asupra complexului, deoarece „pune în pericol sănătatea oamenilor”.
Șase luni mai târziu, 3.000 de soldaţi NATO au dat buzna în singura fabrică funcţională a complexului. La 11 ani de la această intervenție a NATO, George Soros trimitea o delegaţie în Kosovo, pentru a negocia cumpărarea rezervelor de cărbune şi a unor zăcăminte metalifere. Valoarea investițieilui Soros: 50 de milioane de dolari. Valoarea zăcămintelor: aproximativ 5 miliarde de dolari.
George Soros a fost implicat în afaceri cu resurse ale subsolului și în Guineea, de data aceasta indirect. El a fost acuzat de celebrul miliardar israelian Beny Steinmetz că, în 2014, în calitate de consilier al lui Alpha Condé, președintele țării din Africa de Vest, a influențat decizia Guineei de a-i retrage licențele miniere de exploatare de la Simandou, unde se află unul din cele mai mari zăcământe de fier din lume.
Citește și:
SERIAL | „Societatea deschisă” și inamicii lui George Soros (episodul 2)
SERIAL | George Soros, unul dintre cei mai mari speculatori de pe Wall Street (episodul 3)
Compania lui Steinmetz, BSGR, a fost acuzată de autoritățile din Guinea că a mituit cu zeci de milioane de dolari oficiali în schimbul prelungirii licențelor de exploatare.
BSGR a obținut drepturile de extracție după ce a investit 165 milioane de dolari în explorare. După izbucnirea scandalului, a vândut 51% din acțiuni către o corporație minieră din Brazilia, pentru 2,5 miliarde de dolari. A încasat doar 500 de milioane de dolari.
Autoritățile din Guinea au deschis o anchetă, iar Beny Steinmetz a fost arestat de poliția israeliană pentru a fi interogat. Acuzațiile la adresa lui George Soros au fost lansate în cadrul interogatoriului.
Bugetul total al Fundației: 14,9 miliarde de dolari
În toamna lui 2017, George Soros a anunțat că va transfera cea mai mare parte din averea sa, circa 18 miliarde de dolari, Fundației pentru o Societate Deschisă. Aceasta va deveni a doua organizație filatropică din SUA, după Fundația Bill & Melinda Gates.
Fundația are 1.800 de angajați, în 35 de țări, o conducere globală și 17 boarduri dedicate. FSD derulează proiecte în peste 100 de țări.
De la înființarea sa, în 1984, Fundația a cheltuit 14,9 miliarde de dolari. Bugetul pe 2018 depășește 1 miliard de dolari și este repartizat astfel: practii democratice și drepturile omului- 29%, guvernanță și dezvoltare economică- 22%, egalitate de șanse și anti-discriminare- 12%, sănătate și drepturi individuale- 8%, educație- 11%, jurnalism și informare- 6%, reforma justiției și stat de drept- 12%.
FSD acordă granturi organizațiilor Human Rights Watch, Amnesty International, American Civil Liberties Union și Planned Parenthood.
În 2010, George Soros a vrut să închidă Fundația. Se temea că-l va acapara și își va pierde dinamismul și spiritul antreprenorial. S-a răzgândit atunci când a realizat că are atâția bani încât nu va reuși să cheltuiască într-o viață.
(Articol publicat inițial în Newsweek Romania)
