Miliardarul american de origine evreiască, George Soros, este demonizat și apreciat în aceeași măsură. Asta pentru că a dus o existență schizoidă. A fost, în același timp, un investitor rapace, din cauza căruia au falimentat indivizi și chiar țări, dar și un filantrop politic, care a scos popoare din bezna dictaturilor. Astăzi, este dușmanul ”de serviciu” inclusiv în România.
Dacă întrebi un trecător de pe stradă, indiferent de locul de pe glob în care te afli, dacă știe cine este Gyorgy Schwartz, va ridica, cel mai probabil din umeri. Dacă, însă, îi dezvălui că Gyorgy Schwartz este aceeași persoană cu George Soros există mari șanse ca trecătorul să recunoască personajul. Numele George Soros este cunoscut în peste 100 de țări, inclusiv în România.
„The New York Times Magazine” a scris, în urmă cu câțiva ani, că George Soros este cel mai detestat miliardar al momentului. Donald Trump îi este cel mai mare adversar. Cei doi reprezintă două ideologii antagonice: conservatorismul traditionalist și patriotic vs. internaționalismul liberal. Dreapta creștină naționalistă vs. Stânga ate internaționalistă.
O deosebire esențială dintre cei doi este că George Soros are o vechime mult mai mare în a fi detestat și admirat decât Donald Trump. Asta pentru că a început să joace rolul de „agent al istoriei”, cum îi place lui Soros să se autocaracterizeze, cu mult înainte de Trump.
O bună parte din viața sa, George Soros a dus o existență schizoidă. „Sunt o singură persoană, care, la un moment dat, este angajat într-o activitate imorală, iar în restul timpului încearcă să fie moral”, se confesa Soros la postul de televiziune CBS, în 1998. Afacerile sale au fost imorale, iar filantropia, morală.
„George Soros nu poate fi acuzat de avariție. Cheltuiește miliardele de dolari cu aceeași ușurință și rapiditate cu care le-a făcut”, remarca un analist de pe Wall Street, care l-a urmărit timp de decenii. De-a lungul timpului, Soros a alocat zeci de miliarde de dolari din averea sa personală pentru cauze filantropice.
George Soros a vrut să facă bani sau istorie? A făcut și una și alta. Atunci ce a fost mai important pentru el? Rob Johnson, un om care a lucrat îndeaproape în anii ’90, spune că, dintr-un anumit moment, „singurul motiv pentru care George Soros a condus un fond de investiții a fost pentru a face și mai mulți bani, cu care să finanțeze cauzele sale.” Cea mai importantă dintre ele: societatea deschisă.
Poziția coincide cu ceea ce spune Soros despre el. În cartea sa „Underwriting Democracy” (Subscriind democrația), publicată în 1991, miliardarul scrie: „Eram un egoist confirmat, dar am considerat că urmărirea interesului propriu este o bază prea îngustă pentru sinele meu destul de umflat. Adevărul este că am purtat cu mine din copilărie niște fantezii mesianice destul de puternice, pe care am simțit că trebuie să le controlez, altfel mi-ar fi adus numai necazuri. Dar când mi-am croit drum în lume, am vrut să-mi satisfac fanteziile în măsura în care îmi permiteam.”
„A fost un << Plan Marshall>> pe persoană fizică pentru Estul Europei, o inițiativă privată fără precedent în istorie”, a scris NY Times Magazine.
Rolul său în căderea regimurilor comuniste în această parte a globului este de necontestat. Din păcate pentru el, valorile în care a crezut și pe care le-a promovat, investind sume enorme, pierd rapid teren. Societățile deschise la care visează George Soros se închid rând pe rând. Inclusiv în Europa de Vest, viziunea lui Soros asupra democrației liberale este în pericol, odată cu ascensiunea formațiunilor populiste de dreapta.
Sentimentul permanent de frică
Teama că va fi deportat în lagărele naziste, l-a făcut pe George Soros să înțeleagă că supraviețuirea depinde de capacitatea de a anticipa viitorul și de posibilitățile financiare.
Pe 12 august 2024, George Soros a împlinit 94 de ani. Are o avere de aproximativ 6,5 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Index, făcută în special de pe urma fondurilor de investiții speculative. Soros este o personalitate complexă. În urmă cu doar 7 ani avea 25 de miliarde de dolari. Pe cartea sa de vizită ar trebui să scrie „filantrop full time, activist politic și om de stat freelance”, scria „The New York Times Magazine”, într-un portret pe care i l-a dedicat.
Din 2013, este căsătorit cu o femeie cu pete 4 decenii mai tânără, Tamiko Bolton. ”Are un crispat simț al umorului”, scrie jurnalistul NYT.
A susținut legalizarea marijuanei în scopuri recreative în mai multe state din SUA, a investit în Netflix, Amazon, Goggle, dar și Manchester United. A fost dat în judecată de amanta sa braziliană, o actriță de soap opera, pentru că nu i-a mai cumpărat un apartament de 2 milioane de dolari pe care i-l promisese.
În 2006, a fost condamnat penal pentru „folosirea unor informații din interior” (ilegală în investițiile financiare) de către un tribunal din Franța. Magistrații l-au găsit vinovat pentru că a speculat cu acțiunile unei bănci despre care știa că se află într-o situație dificilă. A scris și publicat 14 cărți.
Acuzat că a colaborat cu naziștii
George Soros s-a născut în Ungaria, pe 12 august 1930, într-o familie de evrei înstăriți și educați. Familia sa a locuit multă vreme în Budapesta, pe o insulă din centrul orașului, formată pe cursul fluviului.
Potrivit propriilor destăinuiri, 1944 a fost cel mai important din viața sa. Anul care l-a format ca individ. Este anul în care naziștii au invadat Ungaria și au început să deporteze evrei pentru a fi exterminați.
Anticipând ce va urma și pentru a-și pune familia la adăpost, tatăl său, Tivadar Schwartz (foto), care era avocat de succes, a reușit, încă din 1936, să obțină identități false pentru el, soția și cei doi fii ai lor, Paul și George, dar și pentru alți evrei aflați la ananghie. El a ales și numele de Soros, care poate fi tradus cu sintagma ”succesor desemnat”.
Foto: Hetek.hu
La un moment dat, scrie „The New York Times Magazine”, George a primit misiunea de a livra citații din partea Consiliului Evreiesc. Tatăl său, realizând că acestea erau, de fapt, observații de deportare, și-a instruit fiul să le transmit destinatarilor să nu le ia în seamă. Adică să nu facă multe valuri, să nu-i alerteze. Tivadar avea nevoie de liniște pentru a pregăti protecția pentru propria familie.
La scurt timp după invazia nazistă a Budapestei, George a fost trimis să locuiască în casa unui înalt funcționar din Ministerul Agriculturii, care, la rândul său își ascundea soția evreică. Tivadar Soros l-a mituit pe acesta pentru a susține în fața autorităților că George este finul său creștin.
Oficialul maghiar se ocupa cu inventarierea proprietăților confiscate de la evreii deportați. George l-a ajutat în această activitate și l-a însoțit de multe ori pe teren, fiind martor al dramelor prin care au trecut aceștia.
Aceste episoade din viața sa stau la baza acuzațiilor de a fi fost colaborator al naziștilor, etichetă de nu a scăpat nici în prezent. Adevărul este că nu există nicio probă directă, credibilă, evidentă, că ar fi colaborat sau ar fi fost simpatizant nazist.
Un personaj cinic
Asta nu înseamnă că George Soros nu are o abordare extrem de cinică, atunci când rememorează acest episod. Pentru el, supraviețuirea este foarte importantă, iar disponibilitatea de a face compromisuri pentru a supraviețui este evidentă. Pe principiul darwinist că „nu supraviețuiesc speciile puternice, ci cele adaptabile”. Chiar dacă asta vine la pachet cu relativism moral.
De altfel, această latură a caracterului său este scoasă la iveală de jurnalistul CBS. Care i-a luat celebrul interviu din 1998, difuzat în emisiunea „60 de minute”.
„Jurnalist: Sunteți un evreu maghiar care a scăpat de Holocaust… și ați privit cum familii întregi erau trimise la moarte.
Soros: Corect. Aveam 14 ani și aș spune că acela a fost momentul în care mi s-a format caracterul. Am înțeles atunci că o persoană ar trebui să privească în viitor, să anticipeze evenimentele ce vor urma. A fost o amenințare enormă. Am experimentat răul într-o manieră foarte personală.
Jurnalist: Ați fost împreună cu protectorul dvs. și ați ajutat la confiscarea proprietăților evreilor...
Soros: Da, e adevărat.
Reporter: Pare o experiență traumatizantă. V-a fost greu?
Soros: Nu… Nu, deloc. Copil fiind, poate că nu vezi anumite legături, dar nu mi-a creat nici o problemă ce s-a întâmplat.
Reporter: Nu aveți nici un sentiment de vinovăție față de cele întâmplate?
Soros: Nu. Aș fi putut fi de cealaltă parte a baricadei, să fiu luat… Într-un mod amuzant (zâmbește forțat- n.red.), a fost ca pe piața de capital: dacă nu aș fi fost eu acolo – și adevărul este că nu am fost, am fost doar un spectator- ar fi fost altcineva și proprietatea ar fi fost confiscată oricum. Nu aveam nici un rol în confiscarea proprietăților. De aceea nu am un sentiment de vină”.
Timp de un an de zile, George Soros a trăit cu frica de a nu fi trimis la moarte, iar această frică și-a pus o amprentă esențială asupra caracterului său și a fost motorul principal al acțiunilor sale.
În această perioadă, George Soros a învățat câteva lecții importante: supraviețuirea depinde de capacitatea de a anticipa viitorul și de posibilitățile financiare pe care le ai. De aceea, pe parcursul întregii sale vieți a încercat să anticipeze viitorul (să prevadă mișcările de pe piețele de capital) și să câștige bani de pe urma acestei capacități.
De aceea a făcut din „societatea deschisă” țelul său principal. Pentru că, în societatea deschisă, minoritățile nu sunt opresate de majorități. Pentru că un evreu ca George Soros are mai multe șanse să supraviețuiască într-o astfel de societate, decât într-o societate naționalistă și tradiționalistă, care acceptă cu greu valorile celuilalt.
De altfel, chiar George Soros povestește că experiența războiului l-a marcat cu dispreț pentru tribalism și o înclinație de a se plasa de partea celor oprimați. Inclusiv a islamiștilor care-i urăsc pe evrei, după cum vom vedea în paginile următoare.
Unul dintre fiii săi, Alexander (39 de ani), povestește că ani de-a rândul tatăl său a refuzat să vorbească despre originea sa evreiască, deoarece „din cauza acesteia a fost la un pas să fie ucis”.
El se identifică însă în primul rând ca evreu, iar filantropia sa este expresia identității sale iudaice. A simțit solidaritate cu minoritățile oprimate și a înțeles că un evreu poate fi cu adevărat în siguranță doar acolo unde minoritățile sunt protejate.
Fiul său a spus că, desi a fost un tata foarte bun, a fost destul de distant emotional. El l-a caracterizat drept un mecanism de apăgrare, moștenit de pe urma experienței războiului. „A fi emoțional, a-ți arăta emoțiile, poate fi un semn de vulnerabilitate.”
(Articol publicat inițial în Newsweek Romania.)
