În 1946, anul venirii comuniștilor la putere în Ungaria, George Soros a emigrat în Marea Britanie. Se punea, astfel, la adăpost de al doilea sistem totalitar pe care l-a detestat întreaga sa viață și împotriva căruia a luptat: comunismul.
A intrat la prestigioasa „London School of Economics”, unde a obținut o diplomă în filosofie. La acea vreme, posibilitățile sale financiare erau modeste. A lucrat ca hamal şi ospătar pentru a se putea întreține și a-și plăti studiile. A obținut în cele din urmă o bursă din partea unei organizații religioase, de 40 de lire pe lună.
Unul dintre profesorii săi, care i-a devenit ulterior mentor, a fost filosoful austriac de origini evreiești, Karl Popper, refugiat în Marea Britanie tot din calea naziștilor. Martor de la distanță al Holocaustului, Popper a fost preocupat în permanență să teoretizeze un model de societate care să combată tribalismele, naționalismele, autoritarismele de tot felul și să protejze minoritățile de agresiunea majorității.
În 1945, Karl Popper a publicat lucrarea „Societatea deschisă și inamicii săi”, un atac la adresa totalitarismului, în ambele forme, fascistă și marxistă, o pledoarie pentru democrația liberală. O lucrare care încerca să vindece parte din rănile adânci deschise ce cea mai mare și teribilă conflagrație mondială.
Ce este societatea deschisă
Termenul de „societate deschisă” a fost preluat de la filosoful francez Henri Bergson. Ea este definită de Popper drept o societate în care deciziile politice pot fi luate în mod rațional, în urma unor discuții argumentate. Filosoful austriac relevă, potrivit Wikipedia, o serie de principii pe care se sprijină o astfel de societate deschisă:
– Umanitarismul – compasiunea pentru semenii noștri.
– Individualismul – indivizii sunt mai importanți decât grupul sau statul din care fac parte. Drepturile individuale nu vor fi sacrificate în favoarea intereselor de stat sau de grup.
– Egalitarismul – indivizii trebuie să fie egali în fața legii, iar legea trebuie să nu discrimineze indivizii după apartenența la un grup sau altul.
– Protecționismul – funcția principală a statului ar trebui să fie protejarea indivizilor împotriva abuzurilor venite din partea unor indivizi mai puternici sau mai bine înarmați decât alții.
– Contractualismul – statul ar trebui să funcționeze ca o înțelegere între indivizi care își garantează reciproc drepturile.
Conceptul de societate deschisă este opusul celui de societate închisă. Aceasta din urmă este societatea în care oamenii nu se consideră responsabili pentru deciziile lor personale. Deciziile personale sunt luate potrivit unor credințe magice, a unor credințe de „grup” și a unor credințe în predestinare.
În societatea deschisă a lui Popper, guvernul este responsabil şi tolerant, iar mecanismele politice sunt transparente şi flexibile. Liderii politici pot fi înlocuiţi fără a fi nevoie de vărsare de sânge. Separarea puterilor în stat, alegerile libere, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului sunt concept care stau la baza acestui tip de societăți.
George Soros a preluat și adăugat la conceptul lui Popper, pe care l-a transformat într-o cauză. În opinia sa este necesar și un „angajament puternic faţă de adevăr”. „Politicienii vor respecta realitatea, în loc de a o manipula, numai dacă oamenilor le pasă de adevăr şi îi pedepsesc pe politicieni atunci când îi dezamăgesc”, a scris Soros, într-un eseu.
Citește și:
Coliziune frontală cu conservatorii
În timp, filosofia lui Karl Popper, îmbrățișată de George Soros, a alunecat către Stânga, preluând majoritatea temelor acesteia, în numele libertății individuale.
Acest lucru l-a făcut să intre într-un conflict direct cu conservatorii din SUA, dar și din restul țărilor unde se implică activ în viața socio-politică. Pe măsură ce regimurile de dreapta, unele populiste, au câștigat teren, Soros a fost tot mai demonizat, devenind un adevărat dușman public.
Miliardarul american este ateu, adept al valorilor seculare, motiv pentru care a fost acuzat de opozanții săi ideologici că vrea să submineze și, în cele din urmă, să distrugă creștinismul. De altfel, Soros a recunoscut în mai multe rânduri că nu crede în Dumnezeu. ”Dumnezeu a fost creat de om, nu viceversa”, crede miliardarul american.
Este un globalist, un adversar al suveranității naționale a statelor și al valorilor tradiționale, drept urmare conservatorii l-au acuzat că urmărește pulverizarea națiunilor și crearea unei societăți globale, pe care să o domine economic și politic.
Ca să nu mai vorbim de faptul că susține dreptul femeilor la avort, precum și drepturile minorităților sexuale, chestiuni împotriva cărora dreapta creștină luptă cu fervoare.
Totuși, Soros este un adept al statului de drept, al reformei sistemului judiciar, văzute de unii drept deviații de dreapta. În anii ’90, George Soros a fost acuzat ca fiind un agent al imperialismului american, promotor al agendei neoliberale în estul Europei, care include printre altele privatizarea în masă.
Miliardarul nu recunoaște că ar fi de stânga. „Ideologia mea este non-ideologia!”, a declarat el. S-a justificat prin fapul că Stânga s-a dus prea la stânga, iar acest îi displace profund.
De altfel, conservatorii sunt cei mai înverșunați adversari ai „societății deschise”. Ei resping ideea că nici o credință sau concepție nu poate fi superioară alteia. Popper argumentează că orice cunoaștere este failibilă, de aceea o societate „deschisă” trebuie să permită nu doar exprimarea tuturor punctele de vedere, ci și să le acorde prețuire egală.
Conservatorii spun, însă, că dacă se renunță la conceptele de „superior” și ”inferior”, orice scară axiologică dispare, ceea ce duce automat l dispariția valorii. Asta duce la deprecierea societății omenești.
Deși un concept menit să elimine adversitățile din societate, acest tip de egaitarism al ideilor, transformându-se într-o utopie, a avut efectul contrar, generând frustrări și fricțiuni sociale.
(Articol publicat inițial în Newsweek Romania)
