Ministerul Apărării Naționale (MApN), condus de Radu Miruță (USR), a trimis „Independent news” un răspuns referitor la sănătatea militarilor români trimiși în teatrele de operații externe, în care evită fondul problemei. Mai mult, se constată o discrepanță evidentă între ceea ce ministerul susține că face și ceea ce a făcut în mod real.
Întrebat cum au fost evaluate riscurile în teatrele de operații externe, MApN precizează că aceste activități „se desfășoară conform prevederilor acestora și/sau legislației internaționale aplicabile”.
Răspunsul MApN face trimitere generică la tratate, convenții sau contracte internaționale, fără a preciza concret la care dintre acestea se referă și fără a indica cine a realizat efectiv evaluările de risc sau dacă acestea au fost verificate de partea română.
Ministerul nu clarifică aspectul esențial – existența unor evaluări proprii ale riscurilor – ci îl ocolește, lăsând neclar dacă ministerul a cunoscut în mod real nivelul de contaminare din zonele în care au fost dislocați militari români, sau dacă s-a limitat la a opera în baza unor informații provenite din alte surse, fără un control direct asupra acestora.
Monitorizarea cazurilor de expunere la substanțe periculoase
„Independent news” a întrebat explicit dacă au fost utilizate dozimetre (aparate care detectează nivelul de radiații în teatrele de operații- n.red) individuale, dacă au existat măsurători ale agenților chimici, biologici sau radiologici și care a fost modul în care aceste date au fost colectate, analizate și arhivate.
Răspunsul MApN s-a redus la afirmația că „informațiile solicitate […] nu sunt disponibile specialiștilor Centrului de medicină preventivă”, iar acestea „sunt de resortul […] altor forme de protecție”.
Ministerul nu precizează dacă datele se află în posesia altor structuri, care sunt acestea și cine răspunde pentru date. Fără identificarea acestor structuri și fără a indica responsabilități concrete, MApN nu clarifică nimic.
Mai mult, apare o problemă mult mai gravă, anume că MApN nu poate demonstra existența unui sistem de monitorizare a expunerii militarilor, nu poate prezenta date privind aceste expuneri și nu poate indica o trasabilitate a lor.
În lipsa acestor elemente, afirmația că legislația este respectată rămâne fără suport factual.
Testare deficitară la întoarcerea din misiune
MApN afirmă că militarii sunt evaluați medical la întoarcerea din misiuni, însă precizează că „aceste evaluări sunt dependente de indicarea expunerii survenite în misiune”.
Evaluarea este, astfel, condiționată de existența unei raportări prealabile a expunerii, fără a se preciza cine face această raportare și în baza căror date.
În cazul în care expunerea nu este indicată, în mod logic nu este nici evaluată și identificată.
La întrebările directe ale publicației noastre privind testarea militarilor din teatrele de operații pentru metale grele, contaminare radioactivă sau alte substanțe toxice, MApN nu răspunde.
Evitarea unor răspunsuri este un indiciu că, în realitate, aceste testări nu se fac, deoarece ministerul nu poate indica exemple concrete, protocoale și instituții implicate.
Monitorizarea pe termen lung este inexistentă
Efectele expunerii militarilor la substanțe periculoase pot apărea după ani sau chiar decenii, motiv pentru care monitorizarea pe termen lung a sănătății militarilor este esențială.
Din răspunsul MApN nu reiese că ar exista programe de urmărire, baze de date sau mecanisme de corelare între expunere și evoluția stării de sănătate. Altfel spus, lipsesc cu desăvârșire elemente concrete care să indice existența unui sistem de supraveghere post-expunere și, în consecință, lipsește o o protecție reală a militarilor.
Cum (nu) se recunosc bolile profesionale
În ceea ce privește procedura de recunoaștere a bolilor profesionale, MApN afirmă că „legislația națională nu prevede în mod expres posibilitatea lucrătorului (militarului- n.red) să inițieze demersurile”, formulare care sugerează că există o limitare a accesului la procedură.
În același răspuns pentru „Independent news” însă, ministerul precizează că „semnalarea […] este inițiată de orice medic […] cu prilejul oricărei prestații medicale”. Asta înseamnă că în situația în care un militar se adresează unui medic, acesta din urmă poate semnala existența unei boli profesionale. Altfel spus, există un mecanism de declanșare a procedurii prin intermediul lucrătorului, dar rolul decisiv îl are cadrul medical, nu militarul. Aceste ambiguități permit, în practică, interpretări administrative prin care procedura poate fi blocată, amânată sau redirecționată.
Nu în ultimul rând, răspunsul MApN nu lămurește modul concret în care prevederile Ordinului M.191/2019, modificat prin Ordinul M.202/2025, sunt aplicate. Lipsa unor exemple sau proceduri efective de implementare sugerează că modificările normative nu sunt însoțite de o aplicare reală.
În loc de concluzie…
În ciuda faptului că există cadru legal de protecție a sănătății militarilor, Ministerul Apărării Naționale:
– nu poate demonstra aplicarea efectivă a acestuia în teatrele de operații externe,
– nu poate arăta că a evaluat riscurile în mod independent,
– nu poate arăta că a monitorizat expunerile militarilor,
– nu poate arăta că a efectuat testări toxicologice relevante,
– nu poate arăta că a urmărit evoluția stării de sănătate a acestora pe termen lung.
Lipsa cumulativă a acestor elemente indică absența unui sistem funcțional de protecție a militarilor, deși legea obligă autoritățile în acest sens.
Dacă ar respecta legea, MApN ar fi trebuit să răspundă cu date concrete, cu documente și cu dovezi ale evaluărilor, măsurătorilor, testărilor și evidențelor medicale pe termen lung.
Pentru că nu se întâmplă asta, militarilor trimiși în teatrele de operații externe, bolnavi în prezent în urma expunerii la medii toxice militare, le este extrem de dificil să dovedească expunerea, din cauză că MApN nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de legislația muncii privind evaluarea riscurilor, monitorizarea și testarea.
