„Sunt doar unul dintre mulți. Veterani și civili care suferă în tăcere, fără să fie conștienți de consecințele pe termen lung ale expunerii la substanțe toxice în timpul serviciului militar. Unii au murit fără să primească vreodată răspunsuri. Alții sunt prea speriați sau prea epuizați pentru a lupta. Lupt nu numai pentru sănătatea și demnitatea mea, ci și pentru adevăr, transparență și recunoaștere. Lupt pentru cei care nu mai pot să-și ridice vocea. Aceasta este o problemă europeană, globală și este timpul să o tratăm ca atare”.
Cele scrise de Dragoș Nicolae Ghiță, într-unul din numeroasele documente pe care le-a depus la autoritățile românești și internaționale (petiții, memorii, rapoarte etc.), cu scopul de a primi ajutor în cauza sa, dezvăluie o realitate sumbră: începând cu anii 2000, militari, polițiști și jandarmi români, expuși la uraniu sărăcit în timpul misiunilor internaționale, sunt abandonați de statul român! Această expunere prezintă un risc major pentru sănătate, fiind asociată cu boli grave.
În ciuda acestor riscuri documentate, statul român refuză să recunoască oficial impactul expunerii, lăsând veteranii și personalul operativ afectat fără sprijin medical, financiar sau legal. Unii dintre cei expuși au decedat în urma acestor afecțiuni, iar alții se luptă zilnic cu boli grave, fără acces la tratamente adecvate.
În timp ce alte state NATO ( ex. Italia, Franța, Belgia) au investigat impactul uraniului sărăcit și au oferit compensații celor afectați, România ignoră problema.
În mod revoltător, autoritățile române au tratat cu indiferență și ironie petițiile și demersurile celor care cer recunoașterea acestor boli ca afecțiuni profesionale.
Drama lui Dragoș Nicolae Ghiță
Dragoș Nicolae Ghiță are 47 de ani și trăiește astăzi cu diagnostice grave și o povară pe care nu și-o imagina când a ales cariera militară. A fost plutonier adjutant în cadrul Direcției de Informații Militare DIM/DGIA, serviciul secret al Armatei Române, și a participat la misiuni în Irak și Afganistan, în zone bombardate anterior cu muniții care conțineau uraniu sărăcit. După ani, a aflat că organismul său a fost contaminat cu 44 de elemente chimice, respectiv aproape o treime din Tabelul lui Mendeleev.
Primul semnal de alarmă a apărut în 2016, la doar 38 de ani, când a suferit un infarct miocardic, deși nu avea antecedente medicale sau factori de risc majori. A continuat să își facă meseria, dar cinci ani mai târziu a suferit al doilea infarct.
A urmat o perioadă lungă de investigații costisitoare, plătite din buzunarul propriu, care au dus la un verdict crunt: mastocitoză sistemică indolentă asociată cu trombocitemie esențială, afecțiuni rare asociate expunerii la metale grele și materiale radioactive. Speranța de viață comunicată de medic: între doi și patru ani.
Citește și:
Omul în trupul căruia medicii au descoperit o treime din Tabelul lui Mendeleev. Povestea militarului român contaminat cu 44 de elemente chimice. Episodul 1: Lupta cu moartea
Bănuielile legate de legătura cu misiunile externe s-au confirmat în urma unui raport toxicologic realizat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) din București.
În organismul militarului au fost identificate 44 de elemente chimice, dintre care multe extrem de rare în mod natural, unele radioactive, altele folosite în mod exclusiv în aplicații militare. O treime din Sistemul periodic al elementelor (Tabelul lui Mendeleev), care numără 118 de elemente chimice.
Uraniu, iridiu, tungsten, cadmiu, stibiu, cesiu-137, stronțiu sunt doar câteva dintre ele. Prezența acestor elemente nu poate fi explicată prin expuneri obișnuite, iar un expert toxicolog sârb a confirmat originea profesională a contaminării.
În tot acest timp, Dragoș Ghiță a cerut sprijin autorităților, dar răspunsurile au fost vagi, iar costurile medicale au rămas în grija lui. A ajuns să își piardă apartamentul, să intre în insolvență și să lupte nu doar cu boala, ci și cu lipsa de recunoaștere. Cu toate acestea, spune că nu regretă că a ales cariera militară, dar simte că a fost trădat de sistemul pe care l-a servit: „Nu mi-a fost frică de moarte pe câmpul de luptă, dar nu m-am gândit niciodată că adevărata lovitură va veni de la cei pentru care am luptat”.
Calvarul obținerii dovezilor
Cu o perseverență remarcabilă, Dragoș Nicolae Ghiță a demarat investigații pentru a putea obține dovada contaminării sale în teatrele de operații. A făcut prima analiză toxicologică pentru detecția uraniului și altor metale grele în organism la un laborator privat, pe cheltuiala proprie (aproximativ 1.000 lei).
În prealabil, a încercat să găsească laboratoare de analize medicale în sistemul de sănătate de stat din România, inclusiv ale MApN. S-a adresat Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Carol Davila” din București, dar i s-a răspuns oficial pe e-mail că SUUMC nu realizează astfel de analize.
Analizele efectuate la privat au scos în evidență existența uraniului în urină. „Această testare am făcut-o la îndrumarea profesorului de drept internațional, Manfred Mohr, purtătorul de cuvânt al International Coalition to Ban Uranium Weapons (ICBUW), care a activat până recent la Universitatea din Berlin”, spune Dragoș Nicolae Ghiță.
A mers mai departe. Pasul doi: o analiză toxicologică a uraniului identificat în organismul său. Cu greu, după îndelungi încercări de a identifica instituții din România capabile să facă acest lucru, a reușit să contacteze două doamne cercetător științific de la Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) din București.
„Cu sprijinul dânselor – cărora țin neapărat să le mulțumesc frumos și să le asigur de aprecierea mea – am reușit să fac o nouă analiză toxicologică în urma căreia am obținut Raporul de Cercetare toxicologică al IFIN- HH, care constituie fundamentul dovezilor mele privind contaminarea cu elemente chimice și radioactive care nu se putea realiza decât într-un mediu militar, demonstrând astfel legătura de cauzalitate între expunere și boală”, explică Dragoș Nicolae Ghiță.
Datorită sprijinului internațional de la ICBUW și EUROMIL – organizația europeană a asociațiilor militarilor, a reușit să obțină și o opinie toxicologică, foarte valoroasă, care confirmă, practic, tot ceea ce a susținut.
Complicații birocratice
„Pe plan medical, am greșit inițial, dar nu în totalitate. Nu trebuia să solicit direct MApN recunoașterea bolii profesionale, ci trebuia să solicit de la început expertiză medico-militară”, poveștește el.
A mers, inițial, la Spitalul Militar din Pitești pentru a solicita examinarea de către Comisa de expertiză medico-militară din cadrul unității spitalicești, dar i s-a explicat, „foarte decent și chiar politicos”, că, în calitatea sa de militar în retragere nu poate face direct acest lucru, ci trebuie să meargă la Centrul Militar Județean (CMJ).„Ceea ce am și făcut, cu prețul unor noi timpi morți în soluționarea problemei”, spune militarul.
„Greșeala nu a fost una gravă. Dacă exista bunăvoință, cei de la MApN ar fi trebuit să mă îndrume către intrarea în comisia medico-militară, adică puteau să mă îndrume să merg la CMJ și să solicit expertizarea medico-militară. Apoi CMJ trebuia să facă adresă către spitalul militar din garnizoană (în cazul meu garnizoana Pitești) etc.”, adaugă subofițerul.
A ajuns și la Comisia de expertiză medico-militară a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central (SUUMC) „Carol Davila” din București, care a adoptat o decizie prin care se stabilea încadrarea sa în Gradul II de invaliditate, însă nu era recunoscută legătura de cauzalitate între boală și expunerea în teatrele de operații.
„Șeful comisiei, un domn colonel doctor foarte în regulă, mi-a explicat că nu există temei legal pentru comisia pe care o conduce să se pronunțe pe caracterul de boală profesională, în lipsa unei fișe BP2, care trebuia atașată la dosar.
Fișa BP2 este, de fapt, o fișă care trebuie întocmită la suspiciunea de boală profesională și care trebuie completată pe parcursul anchetei.
Din păcate, MApN nu și-a respectat obligațiile legale, prevăzute în legislația muncii, privind declanșarea anchetelor de boală profesională imediat după primul caz de leucemie, al unui militar din teatru de operații externe. Au fost cel puțin patru cazuri: cei trei foști colegi ai mei, cu care am ocupat containerul-dormitor, și subofițerul Florin Boc”, spune Dragoș Nicolae Ghiță.
Adevăr sumbru
De-a lungul timpului, mai mulți militari români au fost diagnosticați cu afecțiuni oncologice sau alte boli grave după participarea în misiuni, ei reprezentând precedente juridice relevante.
Precedentul subofițerului Florin Boc (diagnosticat cu leucemie după misiune în Afganistan) înseamnă că Justiția română a admis deja existența unei legături cauzale între serviciul militar în teatrele de operații și boli oncologice grave.
„În ianuarie 2024 am început primele demersuri pentru recunoașterea statutului de veteran invalid din teatrele de operații externe trimițând mai multe solicitări și petiții în acest sens către MApN dar și către guvern și premierul României”, povestește Dragoș Nicolae Ghiță.
A încercat să obțină de la MApN o serie de răspunsuri la întrebări esențiale: cum este protejat un militar român împotriva riscurilor din teatrele de operații și, mai ales, ce face statul când viața lui este distrusă de misiunile în care a fost trimis?
„Cred că sunt multe alte cazuri la nivelul MApN deși, într-o solicitare trimisă de mine în baza Legii 544/ 2001 privind liberul acces la informații publice, MApN infirmă existența unor astfel de cazuri. De aici pot rezulta două aspecte – fie MApN cunoaște situația dar încearcă să mușamalizeze, fie sunt incompetenți și nu au efectuat o monitorizare reală a stării de sănătate a militarilor dislocați în teatre de operații”, spune Ghiță.
Prima umilință
Pe 13 septembrie 2024 a trimis o serie de întrebări legate de recunoașterea pensiei de militar invalid, altă chestiune pe care nu a reușit să o rezolve în relația cu statul român.
În răspunsul primit pe 11 octombrie 2024, cei de la MApN l-au luat peste picior pe subofițerul de informații militare.
„Față de speța prezentată de dvs. prezintă relevanță și condițiile de muncă pe care le-ați avut în perioada 7 septembrie 2010 – 30 ianuarie 2013, în care ați exercitat cumul de funcții la fabrica de produs mobilă SC Master Fly Cadera SRL (specializată în feronerie- n.red.), conform raportului personal de informare a unității în care ați fost încadrat, condiții care ar fi putut avea și acestea o influență asupra patologiei dvs.”
Paragraful ăsta se poate traduce și astfel: „Vezi să nu te fi contaminat la magazinul de feronerie, nu în teatrul de operații!” Cinic.
Răspunsul este semnat de un ofițer al U.M. 02630 pentru șeful unității. U.M. 02630 este indicativul Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), care era condusă la acel moment, ca și în prezent, de generalul Petru Băiceanu.
A doua umilință
Un al doilea moment în care Dragoș Nicolae Ghiță, aflat în suferință, a fost umilit de cei din MApN a fost luna trecută.
În 9 iunie 2025 a fost primit în audiență la Ministerul Apărării Naționale, după ce, în prealabil a solicitat o audiență la ministrul apărării de atunci, Angel Tîlvăr. În cadrul audienței a depus un raport în care a precizat, printre altele, și următoarele:
„Impactul financiar și socio-economic asupra vieții mele și a familiei mele:
Trecerea în rezervă s-a făcut din motive medicale, fără recunoașterea oficială a legăturii dintre boală și serviciul militar extern.
Cheltuielile medicale nu au fost suportate decât parțial de MApN sau CNAS, generând un dezechilibru financiar extrem.
Pierderea capacității de muncă a condus la intrarea în insolvență și pierderea locuinței personale. Sunt obligat să plătesc rate aferente planului de insolvență pentru următorii cinci ani, fără să mai dețin locuința respectivă.
Costurile pentru investigații și tratament au fost și sunt ridicate și constante.”
El a dat ca exemplu Italia, care a recunoscut oficial legătura dintre expunerea la uraniu sărăcit și bolile profesionale ale militarilor, acordând despăgubiri consistente victimelor și generând o jurisprudență solidă în favoarea militarilor afectați.
Această jurisprudență, alături de cea a instanțelor europene (CEDO, CJUE), reprezintă o bază puternică pentru o soluție favorabilă în eventualitatea unui proces juridic.
Angel Tîlvăr, fost ministru al Apărării Naționale
Dragoș Nicolae Ghiță a solicitat MApN:
„Recunoașterea statutului de militar invalid în urma dislocării în teatrele de operații din Irak (2006) și Afganistan (2013–2014), ca urmare a expunerii la uraniu sărăcit, cu acordarea tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 168/2020, inclusiv retroactiv, de la data intrării în vigoare a legii.
Menționez că, deși diagnosticul actual a fost stabilit ulterior termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din lege, primul indiciu medical relevant (infarct miocardic la vârsta de 38 de ani) a apărut în 2016, la doar doi ani de la întoarcerea din misiunea din Afganistan.
În acest sens, solicit aplicarea principiului echității și interpretarea extensivă și favorabilă militarului a prevederilor legii, ținând cont de jurisprudența CEDO care subliniază că, în cazul bolilor profesionale, nu pot fi impuse termene-limită restrictive, întrucât efectele expunerii se pot manifesta tardiv.
Acordarea de despăgubiri financiare proporționale cu prejudiciile suferite, în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel:
– starea de sănătate gravă și evoluția progresivă a bolii;
– cheltuielile medicale suportate personal și costurile permanente de tratament;
– pierderea locuinței ca urmare a insolvabilității generate de incapacitatea de muncă;
– suferința morală și impactul socio-economic asupra familiei mele.”
În urma solicitări adresate lui Tîlvăr, a fost primit în audiență de Eduard Bachide, secretarul de stat în MApN, șef al Departamentului pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului. Bachide este cel care era obligat prin lege ca viața lui Dragoș Nicolae Ghiță să nu fie calvarul care a fost.
Cum l-a tratat Bachide? „La intrarea în sala de audiență m-am simțit puțin ca la Inchiziție. Comisia de audiență era condusă de secretarul de stat din MApN, Eduard Bachide, și din ea făceau parte peste 10 -12 persoane (nu le-am numărat), dar am identificat vreo trei – patru generali, mai mulți ofițeri superiori cu grad de colonel sau locotenent-colonel, câteva persoane îmbrăcate în civil și juristul unității din care am făcut parte înainte de trecerea în rezervă.
Audierea s-a vrut a fi, de fapt, un mijloc de intimidare și mi-am dat seama de acest lucru încă de la început când, în timp ce mă prezentam și începusem să spun ce aveam de transmis, secretarul de stat a vorbit peste mine: „Știm, știm … Ia uite ce avem aici” – arătându-mi un dosar cu solicitările și petițiile mele transmise către MApN și către casa sectorială de pensii a ministerului.
Solicitam scutirea efectivă de la plata impozitului pe pensie in conformitate cu legea 448/2006 (sunt încadrat în grad accentuat permanent de handicap) și recunoașterea bolii profesionale in urma expunerii la medii contaminate militar în teatre de operații externe.
L-am întrerupt și eu transmițându-i că vin cu documente și dovezi noi în sprijinul celor solicitate și că aștept o explicație logică de la eșalonul superior casei sectoriale de pensii a MApN cu privire la refuzul restituirii impozitului pe pensie.
Un general maior a intervenit în discuție și mi-a transmis, în mod eronat zic eu, doar pentru a se gudura pe lângă Bachide, că doar cei de la casa de pensii se ocupă cu aceste aspecte, uitând că eu m-am adresat unui eșalon superior, nemulțumit fiind de explicațiile primite de la casa de pensii.
Într-un final am fost lăsat să vorbesc și să-mi expun problema, însă în mod succint, după care secretarul de stat a conchis cu un zâmbet pe care l-am perceput ironic, care s-a dorit a fi și umilitor: „Este foarte greu ce vrei să faci! Îți urez succes!”
Eduard Bachide, secretar de stat în MApN
Tonul lui era clar. Nu era încurajare. Era o încercare de a mă umili. Era mesajul tipic al unui sistem care mizează pe tăcerea și resemnarea celor pe care i-a abandonat.
Cam asta a fost interacțiunea mea cu MApN demarată la începutul anului 2024 și rămasă fără soluționare până în prezent”
După audiență, subofițerul a scris pe Facebook: „Sunt un om simplu, dar am trecut prin foc și am ieșit din el cu demnitatea întreagă. Nu am uitat cuvintele lui. Le-am transformat în combustibil pentru lupta mea. Și lupta mea a devenit mai puternică decât a anticipat el vreodată.
Astăzi nu mai sunt singur. Alături de mine sunt profesori, medici, jurnaliști, veterani din alte țări și oameni onești care văd ceea ce statul român refuză să recunoască.
Militari români au fost expuși la uraniu sărăcit și alte substanțe toxice în teatrele de operații. Unii sunt deja morți. Alții, ca mine, luptă. Pentru ei și pentru ceilalți. Acest sistem care își bate joc de viețile noastre va fi tras la răspundere.
Nu voi accepta ca batjocura să țină loc de răspuns. Nu voi accepta ca aroganța să fie scutul neputinței. Ajutați-mă să le arătăm că un om simplu poate mișca munții atunci când spune adevărul. Pentru adevăr. Pentru dreptate. Pentru cei care nu mai au voce.”
„Independent news” i-a solicitat o poziție pe acest subiect secretarului de stat în MApN Eugen Bachide. O vom publica imediat ce o vom primi.
Corespondența cu MApN
Pe 17 iunie a.c., Dragoș Nicolae Ghiță a adresat MApN o Cerere de informații publice, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, referitoare la cazurile de contaminare în teatrele de operații externe.
Era cu șase zile înainte de instalarea unui nou ministru al Apărării, laolaltă cu Guvernul Ilie Bolojan în persoana lui Ionuț Moșteanu, de la USR.
A primit răspuns de la MApN, într-un limbaj birocratic și lipsit de empatie, răspuns ce a dezvăluit că militarilor români nu le-au fost făcute analizele pentru expunerea la uraniu sau metale grele pentru că autoritățile nu au recunoscut existența unor riscuri în teatrele de operații.
A aflat un adevăr crunt: România nu investighează sistematic contaminarea chimică sau radioactivă, pentru că nu recunoaște oficial existența riscurilor. Drept urmare, nu există niciun plan național de sprijin pentru militarii afectați.
Mai mult, țara noastră nu aplică modelele internaționale de sprijin pentru veteranii expuși la contaminare. În timp ce Italia și Franța au recunoscut legătura dintre uraniul sărăcit și afecțiuni grave, România evită asumarea.
Statisticile arată existența cazurilor oncologice, dar MApN nu stabilește o legătură cauzală între boală și misiuni. Întrebarea esențială este cum poți depista riscurile dacă refuzi să cauți urmele contaminării?
Dragoș Nicolae Niță a vrut să afle dacă:
– există la nivelul MApN informații oficiale privind contaminarea sau posibila contaminare (chimică, toxică, radioactivă ori biologică) a mediilor din teatrele de operații externe în care au fost dislocați militari români (Irak, Afganistan, Balcani, Africa etc.)?
– există documente, studii, rapoarte sau comunicări oficiale care atestă aceste riscuri sau suspiciuni?
– au existat colaborări cu instituții internaționale (NATO, ONU, OMS etc.) privind evaluarea acestor riscuri?
– ce măsuri de prevenție, protecție și/sau detecție a contaminării chimice, toxice sau radioactive au fost implementate de MApN înainte de dislocarea militarilor în zone de risc; în timpul misiunilor externe; la revenirea în țară?
– au fost efectuate analize medicale sau teste biologice pentru identificarea contaminării cu uraniu sărăcit, metale grele, compuși radioactivi sau toxici în rândul militarilor români?
– dacă da, în ce perioade și câți militari au fost testați?
– dacă nu, care este motivul oficial al neimplementării acestora, având în vedere că state membre NATO și UE (Italia, Belgia, Olanda) au realizat astfel de evaluări?
– MApN deține date statistice privind incidența afecțiunilor oncologice, hemato-oncologice, autoimune sau neurodegenerative în rândul militarilor dislocați în misiuni externe?
– au fost militarii români informați oficial înainte și/sau după dislocare despre potențialele riscuri medicale asociate mediilor contaminate în care urmau să își desfășoare activitatea?
– există proceduri interne, ordine de ministru sau alte reglementări care prevăd investigarea expunerii la substanțe toxice; sprijinirea militarilor afectați; modalități de monitorizare medicală post-misiune?
– MApN a analizat sau implementat modele de bune practici internaționale privind recunoașterea bolilor profesionale rezultate în urma participării la misiuni în medii contaminate?
– Care este poziția oficială a MApN privind precedentele create de state membre UE precum Italia și Franța, care au recunoscut oficial legătura dintre expunerea militarilor la uraniu sărăcit și diverse afecțiuni medicale?
Răspunsul MApN
MApN a răspuns pe 3 iulie a.c., într-o manieră defensivă și birocratic, fără empatie pentru soldații care au de suferit.
Într-o scrisoare de șase pagini, Direcția informare și relații publice a MApN a invocat ordine ministeriale, proceduri și articole din legislație, răspunzând complet sau parțial la șapte întrebări, și evitând un răspuns la cinci.
Pentru început, ministerul a înșirat rece o serie de ordine interne (M8/2023, M191/2019, M219/2007) care se referă la declararea și raportarea bolilor profesionale.
În legătură cu măsurile de prevenție/protecție/detecție implementate de minister, MApN explică faptul că controalele medicale sunt efectuate înainte și după misiune, potrivit Ordinului ministrului Apărării Naționale M8/2023.
Este vorba de investigații standard, inclusiv markeri tumorali pentru depistarea unor cancere, cu obligativitatea monitorizării acestor afecțiuni pe o perioadă de 3 luni până la 1 an, după caz.
Evaluarea riscurilor pentru teatrele de operații, inclusiv noxele profesionale, se face anterior dislocării militarilor, sub coordonarea națiunii- cadru, iar rezultatele sunt comunicate tuturor participanților la misiune.
Analizele specifice (pentru uraniu, metale grele, compuși radioactivi sau toxici) se fac doar dacă există informații despre noxe în zona misiunii. „În lipsa informațiilor referitoare la prezența noxelor indicate, nu le-au fost efectuate militarilor analize medicale sau teste biologice specifice”, se arată în răspuns.
Ministerul a prezentat și o serie de statistici referitoare la incidența incidența bolilor profesionale, așa cum rezultă ele din Registrul operativ, după cum urmează:
– 60 boli profesionale, în perioada 2006- 2025, dintre care 15 în teatrele de operații.
– 26 cazuri oncologice la 4.400 militari reveniți din misiuni (0,59% din total).
– 220 cazuri oncologice la restul efectivelor.
În ceea ce privește „modelele internaționale de bune practici internaționale privind recunoașterea bolilor profesionale”, MApN a precizat: „cadrul normativ național nu permite implementarea directă a deciziilor altor state”.
Răspunsurile evitate de MApN
Ministerul a ocolit, însă, răspunsul la o serie de întrebări esențiale. De pildă nu a răspuns clar la întrebarea referitoare la existența informațiilor oficiale privind contaminarea.
MApN a precizat doar că nu s-au semnalat probleme la Centrul de medicină preventivă, dar nu a afirmat explicit dacă există sau nu rapoarte privind contaminarea mediului în zonele de misiune.
În condițiile în care MApN recunoaște existența a 26 de cazuri oncologice, putem trage concluzia că nu au fost efectuate ulterior anchete pentru depistarea cauzelor și prevenirea unor situații ulterioare de acest tip.
O altă întrebare- cheie la care nu se oferă un răspuns explicit se referă la cine stabilește procedura de evaluare a riscurilor pentru teatrele de operații, inclusiv noxele profesionale, și în ce constă această procedură. De asemenea, nu este foarte limpede cine răspunde dacă evaluarea a fost greșită.
Mai mult, MApN nu a confirmat, dar nici nu a infirmat existența, la nivelul ministerului, a unor documente, studii, rapoarte referitoare la riscuri.
MApN nu a precizat nici dacă au existat colaborări cu instituții internaționale (NATO, ONU, OMS etc.) privind evaluarea acestor riscuri și nici nu a detaliat ce măsuri de prevenție, protecție și/sau detecție a contaminării chimice, toxice sau radioactive au fost implementate în timpul misiunilor externe. Ministerul a menționat doar evaluarea pre-misiune și post-misiune.
Niciun răspuns nici la întrebarea dacă militarii au fost informați oficial despre riscuri și nici la cea referitoare la precedentele din Italia și Franța, care au recunoscut oficial legătura dintre expunerea militarilor la uraniu sărăcit și diverse afecțiuni medicale. Aici se menționează doar că „România nu implementează bune practici internaționale.”
În concluzie, Ministerul a evitat răspunsurile directe la întrebările-cheie (informații oficiale despre contaminare, colaborări internaționale, poziție oficială privind uraniul sărăcit).
De asemenea, a manifestat lipsă de transparență, invocând nevoia de a nu influența „capacitatea de luptă a armatei” prin publicarea de statistici detaliate referitoare la starea de sănătate a militarilor.
Au fost oferite, însă, date parțiale și, în consecință, nu este clar de ce unele informații sunt „clasificate” și altele nu.
În plus, s-a pasat responsabilitatea: MApN justifică neefectuarea analizelor prin lipsa informațiilor despre noxe, dar nu a explicat cine era responsabil să identifice aceste noxe.
„Sistemul românesc continuă să opună rezistență. Instituțiile fie neagă responsabilitatea, fie se ascund în spatele procedurilor. Eu refuz, însă, să renunț”, spune Dragoș Nicolae Ghiță.
Sprijin din străinătate, dar și din țară
„Știam de la început că sunt prea mic pentru o luptă așa mare. În consecință, mi-am re-evalut modul de acțiune și am deschis mai multe fronturi: pe plan medical, instituțional militar, mediatic și internațional”, spune militarul.
Le-a trimis povestea sa mai multor organizații internaționale, dar și din țară, și a reușit să obțină susținere de la:
– EUROMIL – organizația europeană a asociațiilor militarilor – care susține public cazul său;
– International Coalition to Ban Uranium Weapons (ICBUW) – care i-a publicat povestea pe site-ul oficial;
– Emmanuel Jacob, președintele EUROMIL, care a confirmat participarea la Conferința ICBUW din Berlin, din octombrie 2025, unde Dragoș Nicolae Ghiță a fost invitat să-și prezinte cazul;
– prof. Manfred Mohr – ICBUW Germania;
– dr. Jovica Jovanović (Serbia) – care a efectuat expertiza toxicologică și științifică;
– avocatul Srđan B. Aleksić (Serbia) – care i-a oferit suport juridic gratuit pentru eventuale acțiuni la CEDO, fiind implicat în procesele câștigate de militari sârbi expuși;
– Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) din România, care a efectuat analiza independentă în țara noastră.
„Fără acest sprijin, cazul meu ar fi rămas, probabil, invizibil”, spune militarul.
Petiții
Dragoș Nicolae Ghiță a lansat și două petiții publice: una la București și una la Bruxelles.
Petiția de pe platforma civică românească Declic.ro a fost lansată în urmă cu 4 luni și a fost semnată până în prezent de 660 de persoane.
PETIȚIA DE PE DECLIC.RO POATE FI SEMNATĂ AICI
„Cerem Guvernului României, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne să ia măsuri urgente pentru:
– recunoașterea oficială a expunerii militarilor, polițiștilor și jandarmilor români la uraniu sărăcit și a efectelor devastatoare asupra sănătății acestora;
– crearea unui cadru legislativ care să asigure sprijin medical, psihologic și social pentru personalul operativ afectat;
– compensarea financiară și despăgubiri pentru cei care au dezvoltat afecțiuni grave în urma expunerii, precum și pentru familiile celor decedați;
– acces la investigații medicale gratuite și tratamente de ultimă generație pentru cei diagnosticați cu boli asociate expunerii.
Fiecare zi de amânare înseamnă mai multe vieți pierdute. Cei care și-au servit țara nu trebuie abandonați de statul român!”, scrie în petiție.
Pe 9 iulie a.c., a înaintat petiția Guvernului României, MApN, MAI și Parlamentului României.
O altă petiție a fost adresată Comisiei pentru petiții (PETI) a Parlamentului European, care a fost declarată admisibilă și, în prezent, este deschisă pentru sprijin public.
PETIȚIA ADRESATĂ COMISIEI PETI a PARLAMENTULUI EIUROPEAN POATE FI SEMNATĂ AICI
„Petiționarul solicită Parlamentului European să intervină în sprijinul recunoașterii oficiale a bolilor profesionale rezultate din această expunere și să adopte măsuri reparatorii pentru soldații afectați.
El se plânge că, deși România este stat membru al NATO și al UE, guvernul său nu recunoaște riscurile asociate expunerii la uraniu sărăcit, refuzând astfel sprijinul medical, social și juridic de care au nevoie veteranii afectați.
Petiționarul solicită Parlamentului European să evalueze situația și să recomande măsuri pentru alinierea României la standardele internaționale privind protecția personalului militar expus la substanțe toxice”, scrie în petiție.
Comisia PETI a solicitat Comisiei Europene să efectueze o investigație preliminară pe această temă și a trimis petiția, spre informare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European.
„Deși recunoașterea bolilor profesionale este o chestiune strâns legată de conceperea sistemelor de securitate socială, care este de competența statelor membre, Comisia Europeană promovează recunoașterea bolilor profesionale”, precizează Comisa PETI.
AȚI FOST VICTIMA UNOR EXPUNERI LA URANIU SĂRĂCIT SAU CUNOAȘTEȚI ASTFEL DE CAZURI? SCRIEȚI-NE la redactie@independentnews.ro
Ignorat de politicieni
Dragoș Nicolae Ghiță a trimis mesaje către parlamentari români, inclusiv către Comisia de Apărare din cadrul Camerei Deputaților, dar și către majoritatea europarlamentarilor români, pentru a le face cunoscută situația sa.
A primit răspuns doar de la deputatul PSD de Argeș, Remus Mihalcea, și de la eurodeputatul Victor Negrescu (tot de la PSD), vicepreședinte al Parlamentului European, care și-au manifestat intenția de a-l sprijini.
În afară de promisiuni cei doi nu au făcut nimic concret. Deși puteau, având în vedere că Angel Tîlvăr, fostul ministru al Apărării, era colegul lor de partid.
Epilog și nu chiar…
Acum, la peste patru luni de la demararea procedurilor, Dragoș Nicolae Ghiță așteaptă să fie contactat de Comisia superioară de expertiză medico- militară din cadrul Direcției Medicale a MApN.
„Eu merg înainte, dar mă doare că, cei care ar fi trebuit să mă sprijine, mi-au întors spatele, deși am slujit cu credință și mi-am îndeplinit obligațiile de serviciu cu demnitate, obținând pe parcursul carierei calificative de „foarte bine” și rezultate deosebite, apreciate inclusiv de conducerea Armatei Române”, spune subofițerul.
