Dumitru Ceacanica a rămas în memoria colectivă ca unul dintre cei mai renumiți criminaliști din istoria României. Cel care de mic visa să devină un detectiv la fel de celebru precum imaginarul Sherlock Holmes a lăsat în urmă o legendă, care continuă să fascineze și să inspire generații.
Născut pe 27 octombrie 1918, la Cernavodă, din părinți greci, a fost cel mai celebru ofițer criminalist de miliție, devenit faimos pentru rezolvarea unor cazuri complicate și prinderea unor criminali în serie, precum: cazul Rîmaru (aşa-numitul Jack Spintecătorul al Bucureştilor din anii ’70), „Omul cu ciocanul“ (un criminal în serie care a îngrozit Cluj-Napoca în 1973), „cazul Anca“ (o tînără din Sibiu venită la facultate în Bucureşti care a fost ucisă, bucăţile trupului fiind împrăştiate în diverse zone ale oraşului) şi multe altele.
A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe frontul din Basarabia și Odessa, fiind decorat cu medalia „Bărbăție și Credință“, clasa a II-a. După înființarea Miliției, în 1949, Dumitru Ceacanica a devenit ofițer de miliție, avansând până la gradul de colonel, pe care l-a obținut în 1981. Toțí infractorii îl știau de frică. De altfel, în jargonul puşcăriaşilor exista expresia „Să moară Ceacanica!“
Nu avea facultate, iar liceul l-a făcut târziu pentru că a rămas orfan de tată de mic. Era, însă, un autodidact, care știa multă psihologie și stăpânea extrem de bine noțiunile de medicină legală, despre care citise mult și acumulase la fel de mult de la legiștii cu care intra în contact la fiecare caz de omor anchetat.
Asemuit cu Jean Gabin
Se spune că a povestit colegilor că de mic visa să devină detectiv ca Sherlock Holmes. Citise tot ce găsise despre acest personaj și fusese fascinat de logica pe care se baza în descoperirea și prinderea criminalilor. O descriere realistă a personajului Ceacanica, apropiată de imaginea unui detectiv din filme, a făcut-o psihologul criminalist Tudorel Butoi.
„Mi-l amintesc îmbrăcat într- un impecabil costum de culoare gri, poate dungat, cu nelipsita batistă pusă la buzunarul hainei. Croiala costumului era la două rânduri de nasturi, așa cum purtau comisarii timpului, pe care eu îi cunoșteam doar din filme. Aveam vreo 25 de ani, iar Ceacanica bătea spre 60. Pălărie, pantofi impecabili, din piele. Un personaj pe care – dacă n-ar fi fost profilul lui mediteranean, cu nas acvilin – eu l-aș asemui cu Jean Gabin. Nu era foarte înalt, dar masiv și foarte agil. Parcă venea de undeva de pe ecran. Făcea o notă discordantă cu oamenii timpului de atunci. Pe el nu l-am auzit vorbind cu ”tovarășe”. La el, lumea era ”domnule, distinse domn”. Avea o privire tăioasă, ochi ageri… Eram expert criminalist, lucru care a ajuns la urechile lui. M-am întâlnit cu el pe holurile Institutului de Criminalistică și mi-a zis: Dumneata ești psihologul Institutului de Criminalistică? Înseamnă că ai terminat Psihologia. Hmm, poate era mai bine să fi terminat Facultatea de Drept. Sau, și mai bine, să nu fi terminat nici una dintre ele, dar să fi avut academia străzii “, a declarat Tudorel Butoi jurnalistei Liliana Nicolae, cu ani în urmă.
General-maior post-mortem
Ceacanica a decedat în mai 1987, după o lungă și grea suferință, și a fost înmormântat în Cimitirul Ghencea-Militar1. Colonelul Ceacanica a fost avansat post-mortem la gradul de general-maior (cu o stea) pe 2 noiembrie 1992.
Dumitru Ceacanica a scris câteva cărți notabile, printre care se numără:
În luptă cu necunoscutul (Serviciul Editorial al Ministerului de Interne, București, 1976, 238 p.)
În slujba legalității (Serviciul Editorial al Ministerului de Interne, București, 1979, 145 p.)
Însemnările unui criminalist (Ed. Militară, București, 1980, 292 p.)
Amintirile unui criminalist (Ed. Lucky, București, 1995, 366 p.)
Pe ecranul cinematografic, Dumitru Ceacanica a fost portretizat în filmele Cercul magic (1975) și Bietul Ioanide (1979).
Dumitru Ceacanica a fost, dacă vreți, un adevărat Sherlock Holmes de România, cu un fler de excepție, care îl consacrase printre colegi. Cu asta te naști sau nu. Muzeul Național al Poliției Române din Târgoviște aduce un omagiu genialității sale printr-un bust și o vitrină care expune diferite obiecte care i-au aparținut.
