Viața mondenă de la începutul secolului XIX era plină de verva localurilor din centrul Bucureștiului și se transforma în veritabile spectacole pe marile bulevarde.
De la primele ore ale dimineții, pe Podul Mogoșoaiei – actuala Calea Victoriei – se deschideau cafenele și berării, frecventate de lumea bună, iar clienții nu conteneau să vină și să plece până în zorii dimineții următoare. La mese puteai auzi discuții aprinse despre politica și politicienii vremii, dezbateri literare sau „mici bârfe acide” care colorau peisajul Micului Paris.
Frenezia cu care se trăia în Micul Paris, viața mondenă plină de povești de dragoste spumoase și controversate, localuri care mai de care mai celebre, reprezentau imaginea Bucureștiului interbelic: o perioadă fascinantă, plină de contrasturi și schimbări, un amestec vibrant de tradiție și modernitate.
Un amestec de culori, arome, zgomote și ritmuri – doamnele și domnii eleganți se plimbau pe bulevarde, iar cafegiii și simigerii erau la ordinea zilei. Societatea românească își îndeplinise visul reunificării teritoriale și avea un mare apetit pentru modern și monden. Un oraș plin de constraste, cu automobile conduse de domni îmbrăcați după moda europeană, care se plimbau pe străzile centrale ale Bucureștiului, și doamne care savurau ceaiul în saloane elegante, și, de cealaltă parte, viața grea din mahalalele sordide de la periferie.
Interbelicul nu a fost un paradis, dar a fost o perioadă a tuturor posibilităților și a schimbărilor.
