În contextul abordării protecționiste a Statelor Unite ale Americii, celelalte mari economii mondiale se arată tot mai deschise la varianta unor noi acorduri de liber schimb cu alți parteneri comerciali, cu scopul de a compensa o parte din pierderile survenite în urma noilor taxe vamale americane. Țările cărora le-au fost impuse de conducerea SUA cele mai mari tarife par a fi cele mai deschise către noi tratate. Este și cazul Indiei.
Vești importante în legătură cu negocierile dintre Uniunea Europeană și India cu privire la finalizarea unui acord comercial de liber schimb. Conform presei internaționale, cele două părți se apropie de a finalizarea cu succes a discuțiilor.
Luni, Comisia Europeană a precizat că delegații Uniunii și ai Indiei se află în contact non-stop, după ce săptămâna trecută s-au înregistrat progrese vizibile în cadrul negocierilor.
Purtătorul de cuvânt pe comerț al Comisiei, Olof Gill, a precizat pentru „Politico”: „Echipele de negociere vor continuă sa discute într-un ritm intens în săptămânile următoare. Negociatorii- șefi sunt de asemenea în contact și vor ține legătură atât în format online, cât și prin întrevederi fizice.”
Olof Gill a mai adăugat că, într-adevăr, s-au înregistrat progrese săptămâna trecută, mai ales în anumite domenii unde nu exista un acord până acum. Este vorba despre regulile sanitare și fitosanitare cu privire la produsele agricole, un „măr al discordiei” în tatonările care au avut loc între diplomații celor două părți.
Cei doi negociatori șefi sunt Maroš Šefčovič, comisarul european pentru Comerț, respectiv Piyush Goyal, ministrul indian al Comerțului. Conform lui Gill, întrucât cei doi țin legătură, nu se prevede momentan o nouă întâlnire în format complet al delegaților celor două părți.
Săptămâna trecută, India l-a trimis la Bruxelles pe secretarul de stat în Ministerul Comerțului, Rajesh Agrawal. Acesta a fost trimis tocmai cu scopul de a accelera discuțiile.
Agrawal a avut inclusiv un tête-à-tête cu Sabine Weyand, funcționarul public al UE cu cel mai înalt grad în domeniul comerțului civil. Conform presei indiene, conducerea de la New Delhi a fost mulțumită de vizită.
Istoria negocierilor UE-India
Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și India, care a devenit în 2023 cea mai populată țară de pe planetă, este o inițiativă la care se lucrează deja de ani buni.
Din 2004, între cele două entități a intrat în vigoare un parteneriat strategic. Ca parte a acestuia, negocierile privind un acord comercial care ar fi garantat comerțul liber între UE și India au început în 2007.
În ciuda eforturilor depuse, neînțelegerile păreau a fi prea mari de surmontat, astfel că negocierile au fost neoficial suspendate în 2013. După ani de zile fără niciun progres, Uniunea Europeană și India au agreat în 2021, la summitul liderilor europeni de la Porto, că vor relua din 2022 discuțiile, ceea ce s-a și întâmplat.
De atunci, negocierile au înregistrat suișuri și coborâșuri. Nu s-a ajuns la niciun acord, dar discuțiile au continuat să se poarte, atât pe canale oficiale, cât și în „culise”.
Momentul care a cântărit decisiv este impunerea unor tarife secundare Indiei de către SUA. Așadar, în prezent, cota de taxare în Statele Unite a produselor importate din India este de 50%, una dintre cele mai mari în rândul tuturor țărilor de pe lume.
Decizia lui Donald Trump a fost motivată drept o tentativă de a descuraja companiile indiene și guvernul Narendra Modi de a mai cumpăra țiței rusesc, cu scopul de a diminua una din principalele surse de venit ale mașinăriei de război a Kremlinului.
După lovitura grea primită de economia indiană din partea Statelor Unite, care lucrase timp de trei decenii să își îmbunătățească parteneriatul cu statul asiatic, conducerea de la New Delhi s-a îndreptat către Europa.
Speranța premierului Modi și a aliaților săi este să încheie un acord de liber schimb cu Uniunea cât mai repede. Astfel, pierderile suferite de pe urma diminuării exporturilor către SUA să fie atenuate prin reorientarea către piața europeană.
Și pentru UE logica este una asemănătoare. Comisia a agreat în vară un acord comercial cu SUA, prin care exporturile europene sunt supuse unor tarife vamale de 15%. Așadar, și Uniunea caută noi piețe de desfacere tocmai pentru a reloca o parte din vânzările care ar fi trebuit să meargă în SUA.
Finalizarea acordului nu este ultimul pas pentru intrarea în vigoare
Atunci când vorbim de Uniunea Europeană, unul dintre pilonii acesteia este Piața Unică Europeană. Aceasta este o „sabie cu două tăișuri”. Mai exact, când o altă țară, în acest caz India, parafează o astfel de înțelegere cu Uniunea Europeană, existe anumite aspecte care pot complica intrarea în vigoare a tratatului.
În mod tradițional, conform Tratatului Uniunii Europene (TUE) și Tratatului pentru Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea Europeană avea competența de a putea încheia singură, fără acordul statelor, un astfel de acord. Prin cele două tratate, statele-membre au renunțat la această prerogativă a lor în detrimentul Uniunii Europene. Uniunea a căpătat, astfel, „competență exclusivă”.
Lucrurile au evoluat însă mult la nivel geopolitic, iar tratele comerciale din zilele noastre se întind pe mai multe domenii, iar unele dintre acestea cad în zona de „competențe partajate”. Mai exact, este vorba despre chestiuni pe care cele două tratate fundamentale ale UE (TUE și TFUE) le cataloghează ca fiind atât în prerogativele Uniunii, cât și ale statelor membre.
Așadar, în aceste domenii, Uniunea Europeană nu mai are competență exclusivă, iar statele trebuie și ele să își dea consimțământul. Tocmai din acest motiv, doctrina a caracterizat aceste înțelegeri drept „acorduri mixte”.
În cazul unui acord comercial clasic, unde Uniunea Europeană are competență exclusivă, este nevoie doar de adoptarea acestuia cu o majoritate calificată în Consiliul European, respectiv aprobarea Parlamentului European.
La „acordurile mixte”, procedura este aceea că trebuie să existe unanimitate la nivelul Consiliul European, pentru ca, mai apoi, Parlamentul sau puterea legislativă din fiecare stat să ratifice înțelegerea respectivă. Acest proces este unul mult mai complex.
Așadar, marea miză a Uniunii Europene este de a încerca să încadreze cât mai multe acorduri „sub umbrela” competenței exclusive a UE. Cu toate acestea, deși pare simplu pe „hârtie”, realitatea este cu totul altfel și ar putea întârzia intrarea în vigoare a acordului.
Posibilități
Există câteva spețe exemple din trecut – spre exemplu acordurile Uniunii Europene cu Chile, sau Singapore -, care ar putea indica cum vor decurge lucrurile și în viitor. Toate prevederile unde există acordul celor 27 de state sunt adoptate prin formula clasică, unde UE are competența exclusivă.
Iar în cazul prevederilor unde nu există unanimitate, acestea vor fi trecute separat, printr-o altă procedură, care să necesite ratificarea fiecărui stat în parte, asemănător „acordurilor mixte”. Aceasta este o soluție de compromis la care s-ar putea apela în cazul ajungerii la un acord cu India.
