O inițiativă de acum zece revine în prim-plan după ce mai multe ținte din Qatar au fost atacate aerian de către Israel. Drept răspuns, tot mai multe state s-au arătat interesate de a relua discuțiile cu privire la formarea unei alianțe militare de tip între statele arabe.
Zilele trecute, după ce aviația Israelului a atacat și a reușit să ucidă mai mulți membri ai Hamas care se ascundeau la Doha, conducerea Qatarului și-a exprimat dreptul de a răspunde la încălcarea suveranității sale.
La nici o săptămână, au început să apară tot mai multe știri și informații despre formarea unei alianțe militare similare NATO între statele arabe, care să conțină o clauză bazată pe principiul apărării colective. Astfel, un atac împotriva unui stat să reprezintă un atac împotriva tuturor membrilor alianței.
Informația a apărut pentru prima dată în presa libaneză, într-o publicație apropiată grupării Hezbollah, care cita o sursă guvernamentală de la Cairo. De altfel, se pare că Egiptul este țara cea mai activă în discuțiile despre alianță.
Propunerea a venit la fix pentru a fi aprofundată la summitul extraordinar de ieri convocat în regim de urgență de conducerea qatareză la Doha, unde au fost invitate statele din Liga Arabă și Organizația Cooperării Islamice. A existat mai multe declarații care indică faptul că, într-adevăr, aceasta nu a fost doar o idee fantezistă, ci o inițiativă concretă.
Istoria ideii
Nu este prima dată când proiectul acesta apare în lumina reflectoarelor. În urmă cu un deceniu, tot Egiptul a demarat negocierile pentru înființarea unui NATO al țărilor arabe.
În 2015, mareșalul Abdel Fattah el-Sisi, președintele Egiptului din 2014, a venit cu ideea unei astfel de alianțe menite să asigure protecție împotriva unor potențiale pericole la adresa siguranței naționale a statelor membre venite dinspre Liban, sau Yemen, spre exemplu rebelii Houthi.
Deși a existat o deschidere din partea partenerilor de discuție, negocierile s-au împotmolit în cele din urmă când a venit vorba despre finanțarea alianței și asigurarea conducerii, atât Egiptul, cât și Arabia Saudită, dorindu-și leadership-ul.
O astfel de alianță era dorită și susținută inclusiv de către Washington, care spera că o eventuală coaliție a statelor sunnite din Golf ar putea să colaboreze cu Israel, într-un un pol regional împotriva Iranului șiit.
De altfel, la aceea vreme, Iranul, și nu Israelul, era văzut de către o parte din statele din Golf drept principala amenințare la adresa siguranței și integrității lor teritoriale, existând vechea rivalitate inter-confesională între sunniți și șiiți.
De altfel, Regele Abdullah al Arabiei Saudite, care a fost concomitent și premier al țării din 2005 până la moartea sa în 2015, a fost „dat de gol” de documentele secrete făcute publice de Wikileaks, din care reieșea că el ceruse Statelor Unite să bombardeze Iran pentru a distruge programul lor nuclear. A rămas celebră expresia folosită de monarh, anume de a „decapita șarpele” făcând referință la pericolul existent din partea Ayatollahului de la Teheran.
Situația din prezent
La un deceniu de la primele discuții, o conjunctură diferită a dus la resuscitarea acestei idei. Iranul și cu Arabia Saudită și-au normalizat relațiile în martie 2023, procesul fiind intermediat de către China.
Partenerii sunniți ai Arabiei Saudite au urmat calea cea nouă a Riadului și au adoptat și ei o abordare mare prietenoasă față de Iran. Teheranul a procedat la fel, slăbind presiunea asupra statelor sunnite exercitată prin forțe proxi, precum rebelii Houthi din Yemen.
În schimb, deși o parte din statele arabe au purces la normalizarea relațiilor cu Israel, precum Emiratele Arabe Unite, Bahrain sau Maroc, guvernul de la Tel Aviv este văzut acum ca o amenințare mai mare, în special după bombardamentele inopinate de la Doha.
Inclusiv Arabia Saudită urmă să își normalizeze relațiile cu Tel Aviv-ul și să recunoască statul Israel, așa cum declara prințul moștenitor Mohammed Bin Salman. Invazia terestră din Gaza a schimbat cu totul situația, iar atitudinea tot mai belicoasă a Israelului față de palestinieni, dar și față de alte țări musulmane, nu numai că diminuează orice perspectivă de normalizare, ba chiar duce la o alianță de tip NATO.
Presa din Israel relatează despre discuțiile țărilor arabe. Se pare că Egiptul se află iar în prim-planul discuțiilor. Președintele el-Sisi propune ca alianța să fie clădită pe baza demografiei fiecărei țări, astfel încât țările mai populate să își asume leadership-ul.
În concret, Cairo vrea să impună la comandă un general egiptean cu patru stele, urmând ca adjunctul acestuia să fie numit de Arabia Saudită, sau de un alt stat din Golf. Totodată, Egipt ar urma să contribuie cu 20.000 de soldați, care să fie trimiși în alte state membre.
S-a vorbit mult timp despre o coaliție de state arabe care să preia controlul Fâșiei Gaza odată cu încetarea luptelor și să asigure administrarea regiunii, la care, eventual, să contribuie și SUA. Printre susțintări se număra și fostul ministru israelian al Apărării, Yoav Galant (condamnat și el de Curtea Internațională Penală alături de Benjamin Netanyahu).
Această alianță militară nu pare a fi însă pe placul israelienilor. Yair Lapid, șeful opoziției de la Tel Aviv, situat mai la centru decât actualul premier, a spus că o astfel de coaliție este o lovitură dată acordurilor de pace, inclusiv Acordurilor Abraham.
Cine ar mai putea participa
Odată cu summitul extraordinar de ieri, de la Doha, mai multe state și-au exprimat dorința de a participa într-o astfel de coaliție, nu doar țările din Golful Persic. Astfel, dacă ele ar fi primite, s-ar crea un NATO islamic, mai mare decât un NATO arab.
Cei mai entuziasmați s-au declarat a fi iranienii. Un fost comandant al Gărzii Revoluționare Iraniene a declarat că, pentru Israel, următoarele ținte sunt Turcia, Irak și Arabia Saudită, iar formarea unei astfel de alianțe militare este singura cale de a evita un astfel de scenariu.
Desigur, pentru Iran, marea miză cu privire la formare și la accederea unei astfel de alianțe este, de fapt, propria protecție contra Israelului. Astfel, dacă devine realitate, o astfel propunere, ar însemna că toate statele membre ar trebui să apere Iranul în cazul unui nou atac israelian sau american. Desigur, ar fi un factor puternic de descurajare al unor noi atacuri de acest fel.
S-a vorbit și de o cooptare a Marocului și Algeriei, care nu sunt state din Golf, ci maghrebiene. Totodată, există interes și din partea Pakistanului, singura putere nucleară musulmană.
Premierul adjunct de la Islamabad a spus că Israelul trebuie pedepsit și că nu poate fi lăsat să atace țări musulmane și să omoare oameni. Astfel, el a propus crearea unui „taskforce” (grup operativ) pentru a-i contracara, deci o viziunea asemănătoare cu cea a conducerii de la Cairo.
Nu în ultimul rând, au apărut speculații în presa internațională că și China ar putea susține alianța, fără a i se alătura direct însă. Scopul Beijingului ar fi de a coagula aceste țări împotriva Statelor Unite, care rămâne aproape de neclintit alături de Israel.
Interesul Chinei este să amplifice antipatiile față de americani în rândul țărilor din Orientul Mijlociu, unele dintre acestea fiind actualmente parteneri apropiați ai Washingtonului.
Totodată, Beijingul ar putea ajuta o eventuală alianță din Orientul Mijlociu prin furnizarea de armament. Chinezii deja au exportat rachete balistice și drone către Arabia Saudită, obuze de artilerie, drone și sisteme de rachetă către Emiratele Arabe Unite, respectiv radare și corvete către Egipt. Astfel, există deja legături militare între țările din Golf și China.
