Plutonierul adjutant (rtr.) Dragoș Nicolae Ghiță, fost subofițer al Direcției de Informații Militare (DIM), face un apel public la autoritățile române să îi trateze, pe veteranii care s-au îmbolnăvit grav din teatrele de operații, în acord cu legislația europeană. Apelul este intitulat „Nu eu creez prejudicii de imagine, ci autoritățile prin refuzul de a aplica legea”. „Independent news” este publicația care a dezvăluit în premieră acest caz, motiv pentru care publicăm integral apelul.
„Am vorbit deja public, prin intermediul celor două articole în Independentnews.ro, despre lupta mea de a obține recunoașterea unei boli profesionale cauzate de expunerea la medii contaminate în teatrele de operații.
Am ales să ies în față pentru că, din păcate, demersurile mele administrative, discrete și respectuoase, nu au dus la niciun rezultat concret.
Am încercat în toată această perioadă să soluționez problema pe cale administrativă, în tăcere, fără spectacol mediatic, pentru că am dorit să găsesc soluții, nu vinovați. În niciun moment nu m-am gândit să creez prejudicii de imagine Ministerului Apărării Naționale sau României. Din contră, am crezut că este în interesul statului ca problemele să fie recunoscute și rezolvate, iar militarii să fie protejați conform legii.
Numai că nu eu creez prejudicii de imagine, ci autoritățile, prin modul în care tergiversează dosarele, refuză să recunoască evidența și aplică doar selectiv obligațiile pe care România și le-a asumat la nivel european.
Problema de fond: România a transpus doar parțial și trunchiat directive europene esențiale pentru protecția sănătății la locul de muncă, iar acolo unde există texte, multe prevederi rămân neoperaționalizate pentru militari.
Legislație europeană aplicată defectuos
Directiva- cadru 89/391/CEE cere evaluarea reală a riscurilor, prevenirea la sursă, consultarea lucrătorilor și evidențe/raportări privind accidentele și bolile. România a preluat-o în Legea 319/2006 și HG 1425/2006, dar în sectorul militar aceste mecanisme nu sunt efectiv puse la treabă: nu există registre de expunere pentru misiunile externe și supraveghere medicală post-expunere cu protocoale dedicate. Formal avem cadrul, dar nu și proceduri sectoriale pentru militari care să îl facă să funcționeze.
Directiva- cadru 98/24/CE (agenți chimici) impune evaluarea riscurilor chimice, valori-limită obligatorii și supraveghere medicală. România are HG 1218/2006; doar că adoptarea/actualizarea valorilor- limită la nivelul UE a venit cu întârzieri – dovadă necesitatea HG 157/2020 care a mai „corectat” listele și obligațiile. În teren, pentru militarii dislocați, nu există evaluări de risc specifice teatrului de operații și nici monitorizare după întoarcere.
Directiva- cadru 2004/37/CE (agenți cancerigeni și mutageni) cere substituția/eliminarea CMR, valori-limită, registre ale lucrătorilor expuși și supraveghere medicală pe termen lung. România are HG 1093/2006, ulterior completată (inclusiv prin HG 157/2020) și actualizată recent (vedeți forma consolidată).
Dar pentru cei expuși în misiuni externe nu există registre operaționale și urmărire medicală de lungă durată, conform spiritului directivei.
Chiar și statul a tot modificat actul ca să prindă valurile noi (2017–2022) privind cadmiul & co. – semn că transpunerea a fost fragmentată și târzie.
Directiva- cadru 2013/59/Euratom (BSS – radiații ionizante) cere limite de doză, monitorizare personală, registre de expunere pe viață și supraveghere medicală pentru lucrătorii expuși.
România a transpus prin Legea 63/2018, dar chiar legea spune explicit că transpune doar anumite articole din directivă (restul se acoperă prin norme CNCAN); în practică, pentru militarii expuși (ex. uraniu sărăcit), nu există dosimetrie sistematică, registre nominale și protocoale de urmărire – adică exact instrumentele fără de care protecția rămâne teoretică.
Pe scurt: România bifează „transpunerea” pe hârtie, dar nu aplică efectiv acolo unde contează pentru militari – registrele de expunere, dosimetria, supravegherea medicală pe termen lung, actualizarea promptă a valorilor-limită și proceduri dedicate misiunilor externe sunt incomplete sau inexistente în practică.
Acest lucru este confirmat indirect chiar de succesiunea de acte „de corecție” (ex. HG 157/2020 pentru chimici/CMR) și de faptul că Legea 63/2018 transpune parțial din BSS.
Citește și:
Omul în trupul căruia medicii au descoperit o treime din Tabelul lui Mendeleev. Povestea militarului român contaminat cu 44 de elemente chimice. Episodul 1: Lupta cu moartea
„Poate v-ați contaminat când ați lucrat la fabrica de mobilă!” Cum a fost umilit de MApN și DGIA militarul în corpul căruia s-au găsit 44 de elemente chimice. Ep. 2: Lupta cu Sistemul
Ajutor din străinătate
Voi participa începând de astăzi, în calitate de invitat, la workshop-urile International Coalition to Ban Uranium Weapons (ICBUW) de la Berlin. Acolo voi prezenta nu doar cazul meu personal, ci și această problemă sistemică: România a transpus parțial și trunchiat directive europene esențiale pentru protecția sănătății, iar aplicarea reală lipsește exact în zona militarilor expuși la substanțe toxice și radiații în misiuni externe.
Eu nu cer favoruri și nu cer excepții. Cer doar respectarea legii, aplicarea corectă a directivelor europene și protecția de care ar trebui să beneficieze orice lucrător european expus la riscuri. Nu este o problemă personală, este o problemă de sistem.
Dacă autoritățile din România nu vor să o recunoască și să o rezolve, atunci am să merg mai departe la nivelul Uniunii Europene și voi sesiza instituțiile europene competente, inclusiv Comisia Europeană, căreia îi voi solicita declanșarea procedurii de infringement împotriva României pentru neaplicarea efectivă și transpunerea fragmentată a directivelor europene privind securitatea și sănătatea în muncă.
La Berlin nu merg doar ca simplu participant, ci ca vorbitor în cadrul workshop-ului internațional „Banning Uranium Weapons – Helping Victims”, organizat de ICBUW (International Coalition to Ban Uranium Weapons), parte a International Uranium Film Festival 2025 – un eveniment anual desfășurat în capitala Germaniei, dedicat efectelor uraniului sărăcit și armelor nucleare asupra sănătății umane și mediului.
În fața unei audiențe formate din ONG-uri recunoscute la nivel mondial, organizații internaționale puternice precum EUROMIL, profesori universitari, medici, cercetători, experți, avocați și alte personalități marcante, voi prezenta povestea mea personală și lupta mea cu sistemul din România.
Voi vorbi despre modul în care am fost tratat de autoritățile române, în special de cele militare și medico-militare — despre ironiile, disprețul, tergiversările și refuzurile repetate prin care s-a încercat să fiu descurajat. Voi arăta că, dincolo de cuvintele mari despre respectul față de veterani, realitatea este una dură, dominată de birocrație, cinism și lipsă de empatie.
Tot în cadrul workshop-ului „Banning Uranium Weapons – Helping Victims”, la care participă și membri ai celorlalte organizații partenere ale festivalului (IALANA, IPPNW, Deutsche Umweltstiftung, Friedensglockengesellschaft Berlin, Stiftung Planetarium Berlin ș.a.), voi prezenta lacunele legislative grave pe care le-am identificat personal în legislația română și care sunt invocate, direct sau indirect, de autoritățile din comisiile de expertiză medico-militară.
Aceste goluri legale permit interpretări arbitrare și duc la refuzul recunoașterii bolilor profesionale dobândite în misiuni externe, încălcând principiile și directivele europene privind securitatea și sănătatea în muncă.
Împreună cu profesorul Manfred Mohr, coordonator ICBUW, am convenit deja să inițiem acțiuni comune de sesizare a organismelor și instituțiilor internaționale și europene, inclusiv Comisia Europeană, pentru a solicita declanșarea procedurii de infringement împotriva României, din cauza transpunerii parțiale și trunchiate a directivelor europene care protejează sănătatea lucrătorilor.
De asemenea, la Berlin vom discuta și despre petiția mea admisă de Comisia pentru Petiții a Parlamentului European (PETI) și despre modalitățile prin care organizațiile și personalitățile internaționale prezente pot sprijini concret această petiție, astfel încât cazul României să devină un exemplu de acțiune la nivel european.
Citește și:
EXCLUSIV | Militarii români au fost trimiși în Irak, în ciuda riscului de expunere la uraniu sărăcit. „Comandanții știau, dar au blocat aflarea adevărului. Nu ne-au spus niciodată nimic”
Voi participa și la festivalul de film dedicat efectelor armelor nucleare, unde voi avea ocazia să întâlnesc alte personalități din domeniul științific, medical și juridic, cu care nu am interacționat până acum. Intenționez să obțin și scrisori oficiale de sprijin din partea unor organizații și lideri internaționali, care să confirme caracterul legitim, umanitar și profund moral al luptei mele.
Pentru mine, Berlinul nu înseamnă doar o conferință. Înseamnă șansa de a face auzită vocea tuturor celor care au fost expuși, au suferit și au fost abandonați de propriul stat.
Ce este ICBUW
ICBUW (International Coalition to Ban Uranium Weapons) este o coaliție internațională fondată în 2003, care reunește organizații, medici, juriști, cercetători și activiști din peste 25 de țări, având ca scop interzicerea globală a armelor ce conțin uraniu sărăcit și recunoașterea victimelor acestor arme.
Citește și:
Cine sunt șefii serviciului secret al Armatei acuzați că au știut că militarii români merg în zone din Irak contaminate cu uraniu sărăcit
International Uranium Film Festival (IUFF) este un eveniment anual de referință, desfășurat la Berlin, care prezintă documentare, filme artistice și dezbateri științifice dedicate efectelor armelor nucleare și uraniului sărăcit asupra sănătății umane, mediului și dreptului internațional. Festivalul este organizat cu sprijinul unor instituții și organizații internaționale precum IALANA (Asociația Internațională a Avocaților pentru Interzicerea Armelor Nucleare), IPPNW (Medici Internaționali pentru Prevenirea Războiului Nuclear) și Deutsche Umweltstiftung (Fundația Germană pentru Mediu).
