Sergiu Medar, Lucian Foca, Dumitru Miu. Generali ai Armatei Române. Foști comandanți ai unor structuri de informații militare, care s-au implicat direct, începând cu 2003, în trimiterea în Irak, a militarilor români, deși exista pericolul contaminării lor cu uraniu sărăcit. Un lucru pe care-l știau, după cum reiese din relatările unora dintre militari. Ipoteză susținută și de sursele deschise care semnalau prezența acestui metal greu în mediul înconjurător. Dacă nu au știut, e la fel de grav. Ar fi dovada unei incompetențe crase sau a unui cinism la cote ridicate.
Sergiu Medar conducea, la acea vreme, Direcția de Informații Militare (DIM), Lucian Foca era comandant al Detaşamentului şi Batalionului de Informaţii Militare, din cadrul SMG, iar Dumitru Miu ocupa poziția de șeful Serviciului operativ de conducere a structurilor de informații militare de nivel tactic-operativ din teatrele de operații.
Despre trimiterea primilor soldați români în Irak povestește chiar unul din cei trei, într-un articol din „Observatorul militar” din 15 septembrie 2015. Generalul de brigadă (r) Dumitru Miu, la vremea aceea colonel, a rememorat participarea militarilor români la faza a IV-a de stabilitate și reconstrucție din Irak, în cadrul Operațiunii Iraqi Freedom, august 2003.
„Decizia participării militarilor români „a fost luată urmare a Conferinței de Planificare de la Varșovia, din 2 iunie 2003, la care au participat Comitetele mixte pe probleme de securitate ale României și Poloniei.
Militarii români au participat, începând cu iulie 2003, într-o divizie condusă de Polonia, cu un detașament de informații militare și un detașamemnt de geniu”, a scris Miu.
El a fost desemnat de generalul Sergiu Medar să conducă misiunea de a introduce în Irak Detașamentul Special de Informații Militare (DSIM) și de a face transferul de autoritate către Divizia Multinațională Centru- Sud, aflată sub comandă poloneză.
Gl. Sergiu Medar
De asemenea, Armata română a fost angajată să participe la Operațiunea „Antica Babilonia”, începând tot din iulie 2003, în sectorul coordonat de Marea Britanie, cu un batalion de infanterie, un pluton de poliție militară și ofițeri de legătura și stat major.
Gl. Miu mai dezvăluie că „pentru Operațiunea Iraqi Freedom, DIM a organizat și pregătit un detașament de informații militare, cu trei capabilitati de culegere – HUMINT (Human Intelligence), IMINT (Imagery Intelligence) și SIGINT (Signal Intelligence)”.
„Primul din istoria participării în teatrele de operații, detașamentul trebuia să sprijine cu informații militare factorii de decizie pentru planificarea și desfășurarea acțiunilor forțelor naționale și aliate în aria de responsabilitate, precum și pentru protecția acestora”, mai scrie gl. Miu în articolul din „Observatorul militar”.
Destul de cinic. Generalul Miu scria despre protecția militarilor, români și străini, fără a se face mai nimic în chestiunea expunerii la uraniu sărăcit. Militarii au fost trimiși în tearele de operații, în ciuda riscurilor, sub comanda sa.
Gl. Dumitru Miu
Toți știau
Există suspiciuni rezonabile că despre acest pericol știau toți comandanții implicați. Ba, mai mult, au obstrucționat aflarea adevărului, prin refuzul de a trimite în teatrele de operații a unor aparate care măsurau nivelul radiațiilor. Dovezile sunt secretizate și adânc îngropate de Ministerul Apărării Naționale (MApN). Este vorba de a avea acces la Ordinele de Zi pe Unitate.
Citește și:
EXCLUSIV | Militarii români au fost trimiși în Irak, în ciuda riscului de expunere la uraniu sărăcit. „Comandanții știau, dar au blocat aflarea adevărului. Nu ne-au spus niciodată nimic”
Omul în trupul căruia medicii au descoperit o treime din Tabelul lui Mendeleev. Povestea militarului român contaminat cu 44 de elemente chimice. Episodul 1: Lupta cu moartea
„Poate v-ați contaminat când ați lucrat la fabrica de mobilă!” Cum a fost umilit de MApN și DGIA militarul în corpul căruia s-au găsit 44 de elemente chimice. Ep. 2: Lupta cu Sistemul
Emil Ignat, fost subofițer din cadrul Detașamentului, care a participat la o misiune în Irak în 2004, a acordat un interviu „Independent news”, în care a oferit argumente solide în sprijinul acestei ipoteze:
– Ați reușit să intrați în posesia informației că acolo de pericol de contaminare?
– Un coleg care a fost detașat într-o altă zonă, Nasiryiah, a aflat că militarii englezi au elaborat un ghid cu zonele din Irak lovite de muniție cu uraniu sărăcit, printre care era inclusă și zona Ad Diwaniyah.
– În ce an se întâmplă asta?
– 2004. Colegul a văzut documentul, dar știți cum este… Probabil, colegul a avut acces la mai multe informații, pentru că era într-o altă structură decât a noastră și a făcut raport mai departe către comandanții noștri.
– Ce s-a întâmplat cu acest raport?
– Nimic. Nimeni, nimic. Exact cum nu știți dvs., nu știm nici noi. Noi am aflat tangențial despre acel ghid întocmit de britanici și atât. Nu s-a mai vorbit niciodată de el. Ori n-a ajuns la noi documentația respectivă, ori a fost palmată, s-au închis ochii.
– Cine erau comandanții dumneavoastră atunci pe zona asta de informații militare?
– La noi a fost domnul colonel Miu.
– În mod normal, dânsul era cel mai important ofițer român aflat la comandă, trebuia să primească aceste informații, nu?
– Probabil că trebuia. Eu vă spun un lucru. A fost acolo și ministrul Apărării, Ioan Mircea Pașcu. Și dânsul cred că trebuia să știe. Și trebuia să ne spună și nouă să avem grijă că suntem într-o zonă care a fost bombardată cu uraniu sărăcit. „Luați voi niște măsuri de precauție! Nu intrați în praf!” Mai putea să zică ceva: „Putem să trimitem niște oameni să măsoară din cauza radiațiilor?”
– Bănuiala dvs. este că americanii au ținut ascuns lucrul ăsta datorită unor nevoi de luptă specifice? Adică trebuia să fiți acolo, pentru că era o zonă importantă și trebuia să…
– Era o zonă importantă. Era o zonă în care lupta, cum să zic, rezistența irakienilor era acerbă. În zona aia s-a murit pe capete.
(…)
Dozimetrele
– Ce s-a întâmplat cu dozimetrele (aparate de măsurare a nivelului de radiații în bazele militare din teatrele de operații- n red.) când v-ați mutat la Ad Diwaniyah?
– Noi, la un moment dat, ne-am pus întrebarea dacă nu cumva or fi radiații. Ne întrebam de ce stau americanii numai într-un colt. Am zis: „Hai să măsurăm!”. Când să măsurăm, ce să măsurăm? Că dozimetrele care măsurau nivelul de radiații fuseseră trimise în țară. Anual, dozimetrele au nevoie de control metrologic. Probabil, trebuiau retrase și calibrate. Și le-au trimis în România.
– Când v-ați mutat în Ad Diwaniyah ați avut informații preliminare legate de riscul de a fi expunși la uraniu sărăcit? Dozimetrele s-au întors?
– Nu, nu, nu. Cred că toată lumea a uitat de ele. Când ești în teatru de operații ai atâtea lucruri de făcut că nu-ți mai stă mintea la chestiuni din astea.
– Ok, dar vi s-a spus ceva despre soarta lor?
– Păi nu a mai cerut nimeni nicio explicație. Am înțeles în seria a patra sau în a cincea, prin 2006- 2007, ar fi cerut cineva, printr-un raport, să fie trimisă o comisie din România, care să investigheze radiațiile. Începuseră să apară morții de leucemii galopante. Și atunci au zis că ceva nu e în regulă.
– Și au trimis vreo comisie? Vreun dozimetru?
– Din ce informații am eu, nu.
– Nu vi s-a dat nici o explicație?
– Nu. A rămas ca-n tren. Ei au cerut, ăia din România au luat la cunoștință și atât.
– Dar cine e responsabil, cu nume și prenume, pentru această situație? Cine a decis să nu mai trimită dozimetrele? Cine erau factorii de decizie?
– Din câte știu eu, preluase Brigada de Informații Militare de la Buzău.
– Condusă de domnul general Foca?
– Da.
Așadar, militarii specializați în informații militare comandați de gl. Miu, erau însărcinați cu protecția militarilor din teatrele de operații. În consecință, au aflat rapid despre uraniul sărăcit, de la colegii lor britanici din teatrul de operații, așa cum povestește Emil Ignat.
În afară de această informație obținută direct,existau mai multe surse deschise care indicau că Ad Diwaniyah era o zonă bombardată, încă din 1991, cu muniție cu uraniu sărăcit. Aceste informații trebuia să ajungă la cunoștința militarilor, în cadrul verificărilor de securitate a misiunii, încă de dinainte de trimiterea trupelor în Irak. Potrivit regulamentelor militare, cu un an înainte de debutul efectiv al misiunii, ea este pregătită în cele mai mici detalii. În ultimele 6 luni pregătirea este intensivă. Se fac inclusiv verificări aănunțite de securitate, menite a oferi protecție trupelor și echipamentelor din treatrele de operații.
Un studiu despre creșterea incidenței defectelor tubului neural la nou- născuții din Ad Diwaniyah preciza: „Ad Diwaniyah, la fel ca Basra, se află în zona bombardată cu muniție cu uraniu sărăcit în timpul Războiului din Golf din 1991”
Studiul era public încă din 2002, deci înainte ca România să trimită militari în Irak.
El a fost prezentat de reprezentanți ai Ministerului Învățământului Superior și Cercetării Științifice, la Conferința privind efectele utilizării armelor cu uraniu sărăcit asupra oamenilor și mediului în Irak (Bagdad, 26-27 martie 2002)
Studiul din Diwaniyah ridica îngrijorări cu privire la expunerea universală a mamelor la uraniu sărăcit din orașele Ramadi, Basra, Bagdad, Ad Diwaniyah, Najaf și Fallujah.
O sursă din interior s-a decis să vorbească
„Independent news” a reușit să obțină mărturia unui militar român care a făcut parte din primul Detașament Special de Informații Militare (DSIM) trimis în Irak, în 2003. El este cel care a contactat redacția, dar a vorbit doar sub protecția anonimatului, pentru a evita eventuale repercursiuni.
„Independent news: De ce n-au făcut comandații dvs. nimic pentru a vă proteja de pericolul expunerii la uraniu sărăcit?
– Pentru că au vrut să se dea bine cu partenerul american. Foca a înființat Brigada de Informații Militare, din cadrul SMG, pe care o conducea, doar pentru a deveni general. El era parașutist. Am tot respectul pentru colegii mei parașutiști, dar e nevoie de alt tip de pregătire ca să înființezi sau să conduci o brigadă de informații militare, care să aibă SIGINT, HUMINT, IMINT.
Nu poți să faci o brigadă de informații doar ca să-ți dea ție gradul de general.
Gl. Lucian Foca
Despre colonelul de la acea vreme Dumitru Miu pot să vă spun că el era omul care nu voia să-i deranjeze pe șefi. Nu s-a băgat, nu asărit în apărarea noastră, pentru a nu deranja. A primit niște indicații de la americani și le-a respectat întocmai. Acolo a fost o chestie tacită cu partenerul american: să se ascundă faptul că zonele alea fuseseră bombardate cu uraniu sărăcit.
– Vreți să spuneți că serviciul secret al Armatei a preferat să nu-i supere pe americani?
– Da, da, da. Vreau să vă spun ceva: indiferent de înțelegerile pe care le faci cu partenerii, noi avem legislație proprie în teatrul de operații. Tu nu trebuie să faci ce spune americanul. Tu trebuie să faci ce te obligă legea țării tale să faci.”
„Independent news” a încercat, fără succes,să-i contacteze pe generalii Sergiu Medar, Lucian Foca și Dumitru Miu pentru un punct de vedere. Apropiați ai acestora ne-au transmis că generalii s-au retras din viața publică. Dacă se răzgândesc, vom publica punctele lor de vedere.
Pe de altă parte, MApN a transmis deja public, încă de la primele dezvăluiri publicate de „Independent news”, că nu a avut informații despre prezența uraniului sărăcit din teatrele de operații în care au fost trimiși militarii români, pentru că nu au fost informați de națiunea- cadru, Statele Unite ale Americii (SUA).
Britanicii știau dinainte
Despre pericolul contaminării trupelor cu uraniu sărăcit, Coaliția internațională din Irak știa încă din 1997.
Un articol din ianuarie 2001, publicat în „The Guardian” dezvăluia că Ministerul britanic al Apărării era conștient de faptul că munițiile cu uraniu sărăcit prezintă risc de cancer pentru cei care intră în contact cu acest metal greu. De remarcat că toate documentele oficiale invocate în articol au dispărut de pe internet, semn al unei operațiuni de intelligence, menit a ascunde toate probele. (Dacă veți accesa articolul din „The Guardian” și veți da click pe link-urile din subsolul său veți constata că documentele au fost șterse).
Informația de bază a rămas însă publicată pe site-ul „The Guardian”. Articolul face referire la un document intern al Forțelor Terestre britanice din care reiese că medicii militari avertizaseră, încă din martie 1997, că expunerea la uraniu sărăcit, utilizat în proiectilele antitanc americane și britanice, crește riscul de a dezvolta cancer pulmonar, limfatic și cerebral.
Autoritățile britanice au încercat să ascundă acest lucru. Ministrul britanic al Apărării de la acea vreme, John Spellar, a ținut un discurs în fața Camerei Comunelor în care a minimizat riscul prezentat de uraniul sărăcit.
În opinia sa, exista un risc potențial, dar extrem de mic, prezent de uraniul sărăcit solubil, o substanță chimică toxică care poate afecta rinichii.
Documentul publicat de „The Guardian” îl contrazicea însă: „Inhalarea prafului de dioxid de uraniu insolubil va duce la acumularea acestuia în plămâni, cu eliminare foarte lentă (…)
Deși toxicitatea chimică este scăzută, pot apărea leziuni localizate ale plămânilor cauzate de radiații, care pot duce la cancer.”
Într-un pasaj devastator intitulat „Evaluarea riscurilor legate de expunerea la uraniu în războiul din Golf”, documentul avertizează: „În primul rând, trebuie redus riscul de expunere profesională prin inhalare. Tot personalul trebuie să fie conștient că inhalarea prafului de uraniu prezintă un risc pe termen lung (…) [praful] s-a dovedit a crește riscul de apariție a cancerului pulmonar, limfatic și cerebral” (…) Lucrul în interiorul unui vehicul contaminat cu praf de uraniu sărăcit fără protecție respiratorie adecvată va expune lucrătorul la un nivel de până la opt ori mai mare decât OES [standardul de expunere profesională sau nivelul de expunere acceptat].”
Ministrul Spellar a exclus veteranii din Războiul din Golf dintre cei cărora li s-au efectuat teste voluntare, chiar dacă în Golf au fost folosite mult mai multe arme cu uraniu sărăcit decât în Balcani.
Nu este clar, constata „The Guardian”, în ce măsură documentul Forțelor Terestre britanice, a fost distribuit printre comandanții britanici din Irak, cât și printre responsabili de poligoanele de tragere cu arme cu uraniu sărăcit din Cumbria și Scoția.
Ministerul britanic Apărării a declarat că Forțelor Terestre ar fi fost un rezumat al altui document și nu reflecta poziția ministerului cu privire la munițiile cu uraniu sărăcit.
Prima victorie în justiție
De asemenea, presa britanică era plină de relatări despre faptul că, după Războiul din Golful Persic din 1991, un grup de soldați britanici a fost trimis să curețe tancurile distruse, fără să li se spună că erau contaminate cu uraniu sărăcit și fără să li se dea echipament de protecție personală adecvat.
Câțiva ani mai târziu, aceștia au început să sufere de probleme grave de sănătate, iar unii dintre ei au avut copii cu malformații congenitale.
Unul dintre acești veterani, Kenny Duncan, a dat în judecată guvernul britanic și, cu ajutorul biochimistului german Albrecht Schott, a reușit să demonstreze în fața instanței că problemele sale de sănătate erau cauzate de expunerea la uraniu sărăcit.
Detalii AICI
Kenny Duncan, un soldat britanic care a servit ca specialist în transportul tancurilor în cadrul Royal Corps of Transport în Războiul din Golf din 1991, a fost prima persoană care a reușit să câștige un apel legat de acordarea pensiei de război (war pension), după ce a susținut că a fost expus la uraniu sărăcit și a suferit efecte asupra sănătății din această cauză.
Cazul a fost examinat de Pensions Appeal Tribunal Service, unde Duncan a câștigat, în noiembrie 1993, recunoașterea expunerii sale la uraniu sărăcit ca fiind cauzată de serviciul său în Golf.
Principalele dovezi prezentate au fost analizate de biologul german Dr. Albrecht Schott: testele de sânge au evidențiat anomalii cromozomiale (chromosome aberrations) cauzate de iradierea ionizantă. Tribunalul a constatat că expunerea a fost legată direct de serviciul militar în Golf.
Rezultatul a fost nu neapărat o compensație financiară majoră, ci recunoașterea oficială a faptului că Duncan fusese otrăvit. „Este o ușurare uriașă ca cineva cu autoritate să spună că ai fost otrăvit de chestia asta și că nu minți”, a declarat la acea vreme Kenny Duncan.
O mare parte din daunele cauzate de uraniul sărăcit au apărut ca urmare a faptului că oamenii au căutat fier vechi pe câmpurile de luptă contaminate. Această problemă a fost deosebit de gravă în Irak.
Confirmări ulterioare
În 2011, „Apărarea Civilă (irakiană- n.red.) a dezvăluit că a distrus mai mult de 70.000 de bombe în diferite zone din Ad Diwaniyah începând din 2003, indicând că a finalizat curățarea a 13 din cele 17 zone contaminate cu resturi de arme și muniții.
Numărul proiectilelor cu uraniu sărăcit folosite în zonă se ridica la la 70.068, potrivit unui articol publicat de Alsumaria News, în 28 iunie 2011.
Fragmentul care demonstrează că zona Ad Diwaniyah fusese afectată este cuprins în studiul „Războaiele din Irak: natura, amploarea și zonele contaminate”, realizat de K. Al‑ Muqdadi și Nadhir A. Al‑Ansari, profesori la Luleå University of Technology din Suedia. Studiul a fost prezentat inițial într-un workshop în 2011, apoi publicat în 2013.
