Vineri, 16 ianuarie, a fost ziua în care puterea judecătorească s-a așezat oficial la masa la care celelalte două puteri ale statului, legislativă și executivă, negociau funcțiile de procurori-șefi (PÎCCJ, DNA și DIICOT), la pachet cu cele de șefi ai serviciilor secrete.
Curtea Constituțională a decis să amâne din nou, pentru 11 februarie a.c., pronunțarea deciziei privind constituționalitatea legii care modifică pensiile magistraților. Judecătorii au susținut că au nevoie de timp pentru a studia documentele depuse de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), condusă de Lia Savonea, cu doar o zi înainte. Pronunțarea a mai fost amânată de trei ori până vineri, pe 10, 28 și 29 decembrie, ultimele două amânări fiind cauzate de lipsa cvorumului, după ce patru judecători susținuți de PSD au ieșit de la ultima ședință și nu s-au mai întors.
De asemenea, Curtea de Apel București a amânat până la 30 ianuarie pronunțarea în procesul prin care s-a cerut suspendarea a doi judecători ai Curții Constituționale, Dacian Dragoș și Mihai Busuioc. Măsura a fost solicitată de avocata Silvia Uscov, care susține că aceștia nu ar îndeplini condiția legală a unei vechimi de 18 ani în specialitatea juridică din învățământul superior.
În mod evident, cele două decizii de amânare reprezintă mecanisme de presiune, în special asupra președintelui Nicușor Dan și a premierului Ilie Bolojan.
Dacă mandatul judecătorului CCR Dacian Dragoș va fi invalidat, imaginea lui Nicușor Dan, cel care l-a propus pentru această funcție, va avea serios de suferit. Președintele i se va alătura premierului în rândurile celor umiliți de puterea judecătorească. Percepția electoratului, inclusiv a celui propriu, va fi aceea că Administrația Prezidențială este disfuncțională, neprofesionistă, incapabilă să facă o numire fără vulnerabilități pentru o funcție de o asemenea importanță. Alegătorii lui Nicușor Dan se vor frustra încă o dată, văzându-și spulberate speranțele de reformă cu care l-au votat. Mai mult, ar fi o înfrângere în fața AUR, care ar energiza electoratul suveranist al acestui partid, ce are la activ prea puține victorii politice.
Premierul Ilie Bolojan se află într-o situație și mai proastă decât cea a președintelui. Dacă pensiile speciale ar cădea la CCR, ar fi a doua oară când Ilie Bolojan ar suferi o înfrângere în fața magistraților. Pensiile speciale, din cauza cărora premierul se află într-un veritabil război politic de gherilă cu gruparea Liei Savonea, au mai fost respinse o dată de Curtea Constituțională, pe motive de procedură.
Așadar, magistrații le pot crea probleme serioase principalilor politicieni ai statului. Interesul lor este să influențeze, sub conducerea fermă, chiar dictatorială, a Liei Savonea, numele celor care vor ocupa funcțiile de procurori-șefi. Miza grupării Savonea în aceste numiri este uriașă. Dacă nu își impune favoriții la conducerea PÎCCJ, DNA și DIICOT, dacă nu păstrează controlul asupra acestor funcții-cheie din sistemul judiciar, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție și apropiații săi pierd masiv din influență.
Pe de altă parte, acceptarea lui Marius Voineag (DNA) și a lui Alex Florența (Parchetul General) pentru un nou mandat ar fi catastrofală pentru Nicușor Dan. Din punct de vedere al imaginii, președintele ar pierde foarte mult, după ce a declarat în repetate rânduri că prestațiile celor doi l-au dezamăgit. Cei doi și-ar mai dori un mandat, susțin surse „Independent news”. Marius Voineag mai mult decât Alex Florența, care are deja „în buzunar” o decizie de pensionare pe o sumă astronomică.
În acest proces de negociere, magistrații sunt puternic susținuți de politicienii antireformă, care își doresc impunitate în fața legii. „Motorul” este mai important decât „curentul”. Controlul Justiției este mai important decât cel al serviciilor secrete.
Ceea ce se întâmplă în aceste zile nu mai ține de subtilități constituționale, ci de o intervenție brutală a puterii judecătorești în atribuțiile celei legislative și executive. Instanțele nu au competențe în numirea procurorilor-șefi. Constituția nu le oferă niciun rol formal. Cu toate acestea, prin amânările succesive în cele două dosare cu impact major – pensiile speciale și componența CCR – Justiția își arogă un drept de veto informal. Nu decide, dar condiționează. Nu numește, dar influențează.
Comisia de la Veneția și Comisia Europeană au cerut constant României să evite orice aparență de politizare a justiției. Or, ce facem atunci când ne confruntăm cu fenomenul invers? Cu judiciarizarea politicului, dacă vreți. Cum poate fi oprită o Justiție care își selectează oportunist momentul și forma în care pronunță o decizie, în funcție de propriile interese politice?
Ceea ce fac instanțele în prezent este să își caroteze propria independență. Pericolul nu mai vine dinspre politic, ci din interior, de la o grupare dispusă la orice pentru a-și conserva puterea în sistemul de justiție din România. Un sistem de putere construit în ani, prin complicități, numiri și protecții reciproce.
Zilele acestea, democrația românească, și așa șubrezită, susține un examen major, în urma căruia separația puterilor în stat se poate prăbuși. Dacă politicul va ceda presiunii, precedentul va fi devastator: nimic nu îi va mai opri pe magistrați să captureze puterea totală în stat. Să instaureze dictatura judecătorilor.
