Daniela Panioglu, judecătoarea exclusă de cinci ori din Magistratură, a acordat B1TV un amplu interviu în care a vorbit despre teroarea care domină sistemul de justiție din România, sistem controlat de Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ).
– Doamna Panioglu, bună seara, vă mulțumesc foarte mult pentru prezență!
– Bună seara și eu mulțumesc pentru invitație.
– Haideți să vorbim despre situația din justiție.
– Nimeni nu luptă împotriva corupției. Toată lumea luptă în favoarea corupției în ziua de astăzi. Și vedem și noi ce asalt este și cu câtă înverșunare și patimă este apărată corupția. Mie mi se pare incredibil să existe oameni în această țară care pretind că sunt patrioți și români și își iubesc țara și valorile ei care să lupte pentru apărarea corupției. Un sistem extrem de convenabil.
Și atunci te gândești, ce-i mâna pe ei în luptă? Păi, un interes, evident. Și întotdeauna interesele sunt materiale, din practica mea de judecător de penal 25 de ani. Am văzut multe lucruri și totul se rezumă la bani, până la urmă. Privilegii, unii probabil care o fac pentru funcții sau altceva, dar toate se fac pentru bani.
– Și ați văzut în jurul dumneavoastră astfel de cazuri, doamna judecătoare? Judecători care vorbesc despre bani, despre tarife.
– A, sigur că da, bineînțeles. Înainte de nebunia asta de 2017, când s-au și făcut dosare, funcționa DNA-ul, era o echipă de procurori care se ocupau de asta. Sigur, au avut și… în fine, dar dosarele de corupție, marile dosare de corupție, au fost făcute în acea perioadă și au fost bine făcute.
Eu, ce-am avut de judecat, ce-a fost pe rolul meu, am avut dosare absolut probate. Toate condamnările, vă spun, probe făcute foarte bine. Și în Iordache Nelu, și în Oprescu Sorin Mircea, și în Duță Lucian Nicolae. Toți trei condamnați.
– Dosare făcute bine, de procurori care au adus probe…
– Foarte bine. Doamna jurnalist, dacă mi-am permis în Oprescu să înlătur toate interceptările, pe motiv că n-am vrut să se mai fac atâta atmosferă și scandal în sală. Nu, domnule, sunt alte probe și îmi sunt suficiente. Astea veneau în plus, interceptările. Ați înțeles cum au lucrat procurorii anticorupție înainte?
– Și mai sunt în sistem procurorii aceștia?
– Au plecat, doamnă, de scârbă. Au plecat, păi, nu sunt lăsați să facă nimic. Totul este controlat.
Dosarul „Publitrans”
– Acum se încearcă nominalizarea unor noi procurori. Ce așteptări aveți de la parchete în continuare?
– Mari de tot, cele mai mari. Sunt cei mai importanti procurorii, dar să fie lăsați în pace. Nu să dea raportul pe cine vor ei să supravegheze tehnic, cum am văzut că se întâmplă. Să fie lăsați procurorii să-și facă meseria. Doamnă, am depus plângere penală pentru ceea ce s-a întâmplat în Vișoiu (dosarul „Publitrans, în care omul de afaceri Valentin Vişoiu a fost anchetat sub acuzația că i-a dat mită fostului primar al Piteştiului Tudor Pendiuc- n.red.) Au schimbat complet în pragul prescripției.
Noi am admis cererea de recuzare a Direcției Naționale Anticorupție și pe regulament am trimis dosarul la completul de apel inițial investit ca să-l scoată, că ei administraseră probele. Și atunci ne-au exclus din magistratură că am aplicat legea. Pe urmă a devenit o metodă, era debutul acestei metode de a schimba judecătorii din complet prin colegiul de conducere, prin hotărâri ale colegiilor de conducere. Interveneau în continuitatea completului. Eu și colega mea de suferință și de complet, când am admis acea cerere de recuzare, mi s-a părut un lucru atât de firesc și ne-am dat seama ce frică era, pentru că ne-am întâlnit la toaletă, ne-am întâlnit cu o colegă de la cealaltă secție. Se auzise de această recuzare. Judecătorii sunt oameni sensibili, să știți, sunt ca niște seismografe și imediat percep totul, și ce politică se face în instanță și ce i se cere ăluia, se vorbește, totul se știe. Și ne-am întâlnit cu o colegă care, ca să ne felicite pentru această soluție, a dat drumul la apă și se spăla pe mâini și spunea în șoaptă „Felicitări!”. Și am zis, Doamne, de ce sunt atât de îngroziți că am dat o soluție corectă? Și ne-au exclus din Magistratură pentru asta, că am aplicat legea. Și atunci, ce pretenții să avem de la ei?
– Doamna judecătoare, am auzit voci care spun, domne, unele infracțiuni foarte grave de corupție nu trebuie să se mai prescrie. Așa ar trebui să se modifice legea. Dumneavoastră ce spuneți?
– Știți cum e? Doar infracțiunile împotriva vieții, umorul, sunt imprescriptibile. Părerea mea este că ar trebui aplicată legea corect. Nu să le declarăm imprescriptibile. Trebuie să existe o prescripție. Sigur, sunt infracțiuni grave, dar nu atât de grave ca cele împotriva vieții persoanei. Sigur, ar fi o soluție legislativă, dar nu mi se pare forțată. Eu cred că ar trebui să se intervenă în aplicarea cu bună credință a legii.
– Deci lege avem, dar este prost aplicată.
– Și cu rea- credință. Toate achitările din ultima vreme, am citit motivările, sunt niște, e un delir judiciar acolo. Aia nu este motivare. Nu crede nimeni în așa ceva. Să înăture atâtea probe de vinovăție cu niște explicații halucinante. Nu se poate așa ceva. Problema sunt cei care aplică legea, judecătorii.
– La guvern se discută despre acel Comitet care ar trebui să vină să modifice legile. Păi când tu ai legi bune, dar aplicate prost, cum mai poți să mai intervii? De asemenea, președintele Nicușor Dan propune acel referendum printre magistrați, ca să afle niște lucruri…
– La Comitet nu se discută despre codurile de procedură și codul penal. Se discută despre legile justiției, despre cum e reglementat sistemul de justiție. Și sunt niște propuneri bune. Vă spun sincer, eu văd singura salvare un corp puternic de procurori. Pentru că, în momentul în care știi că există posibilitatea de a fi tras la răspundere penală pentru ceea ce faci… Din păcate nu toată lumea are conștiință. Asta este și rolul organelor judiciare într-o societate. Pentru că sunt oameni fără conștiință. Și sunt oameni fără conștiință și în rândul magistraților. Cei care fac așa ceva. Și care cred că n-or să răspundă niciodată. Și bănuiesc că n-or să răspundă, pentru că dacă o mai lălăim așa și mai mergem așa și încă patru ani și încă cinci ani, nu o să se întâmple nimic. V-am spus, timpul curge în favoarea infractorilor întotdeauna. Cred în corpul de magistrați, într-o Direcție Națională Anticorupție, cu un corp de procurori puternic, care să încerce să facă marile dosare. Pentru că e foarte greu. Fenomenul de corupție este cât România, dacă vreți. Cum se întinde în granițe, așa se întinde și fenomenul de corupție în granițele României. Este singura soluție pe care o văd.
Și mai vreau să spun un lucru. Mă deranjează enorm termenul de negociere pentru Procurorul General și procurorul-șef de la DNA. Mă deranjează enorm. Justiția nu se negociază niciodată. Justiția trebuie să aibă oamenii potriviți. Nu s-a întâmplat până acum și au ținut lucrurile pe loc. Mai rău au distrus, au risipit tot ceea ce s-a muncit în acești ani. Știți cu câtă cheltuială umană, cu cât efort? Știți cât de greu se face un dosar? Enorm. Enorm. Se muncește enorm. Erau dosare, cum să vă zic, cât o sobă de teracotă. Și le citeam noaptea. Astea s-au făcut cu sânge. Și al procurorilor și al judecătorilor. Și să vina unul care spune că trece peste autoritatea de lucru judecat, ciripind niște bazaconii, nu se poate așa ceva. Este revoltător. Oamenii ăștia trebuie să răspundă. Și trebuie să răspundă judecătorii care imită asemenea soluții, fără nicio rușine.
– Ați văzut că, de câte ori se pune problema unui corp de procurori extrem de puternici și de competenți, imediat apare discuția: o să fie abuzuri, o să fie băgați oameni la pușcărie nevinovați. Cum găsim echilibru?
– Haideți să facem o comparație ce a fost înainte. Că am trăit și vremurile alea. Am prins și vremurile lui Stănoiu și ale lui Năstase, când nu erau cele două principii care să dea garanții părților că are loc un act de justiție curat, neatins de corupție. Înainte nu era principiul repartizării aleatorii, ci pur și simplu le dădeau unde voiau ei. Și nici principiul continuității. Venea fosta președintă a Tribunalului București, Huza Maria, și-ți lua dosarul de pe birou și pleca cu el zicând „p’ăsta- l judec eu, că așa vreau eu”. Deci, nu erau garanțiile care sunt acum.
Noi reușim întotdeauna să găsim formule de-astea șmecherești și să nu respectăm legea, acum pe față, fără nicio problemă. De ce? Că ne apără partidul majoritar în Parlament, că ne apără serviciile din spate și de aici s-a ajuns la obrăznicie pe față.
Revenind la perioada de dinainte, perioada anticorupție. S-au făcut greșeli! Un spectacol ridicol cu cătușe, erau niște măsuri, arestul preventiv era o măsură preventivă. Aici s-a greșit enorm. Acum mai și scoatem din executoare. S-au făcut greșeli. De ce? Pentru că acest spectacol, pe care ei îl speculează, a coborât cumva în derizoriu actul de justiție. Pentru că, după un timp, se înlocuia măsura arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea cum era pe vremuri, pe Codul vechi, înainte de 2014 vorbesc. Bun. S-au făcut greșeli, dar s-au făcut dosare de corupție. Cu probe. Și era teamă peste tot. Cu probe!
Procurorii sunt singurii care pot să examineze o hotărâre judecătorească dacă este dată abuziv sau nu. Ei sunt singurii. Nu Inspecția Judiciară a lui madam Petcu Roxana, care ne-a exclus din Magistratură. Inspecția Judiciară este un control administrativ. Administrativ, repet, nu este jurisdicțional. Și ne-a dat afară pentru soluții definitive. Unde s-a mai pomenit? Am fost la un seminar în Cehia și erau acolo din Albania, țările estice, judecători. Din Polonia și ei au fost chinuiți, în fine, dar nu în halul ăsta. Și acolo asociația lor profesională este foarte puternică și are un dialog cu oamenii și le explică: „Oamenii buni, nu mai ascultați minciunile.” Ăștia mint cum respiră. Se minte peste tot, să știți.
Uitați, ăsta este adevărul. Vi-l spune un judecător. Un judecător de carieră. Puteți avea încredere în mine în ce vă spun, că vă explic corect.
Și la acest seminar le-am povestit despre cele patru excluderi ale mele pe soluții definitive, în complet de apel, și pe motiv de comportament nedemn. De ce? Pentru că eu sunt mai aspră în sală, am multe rigori, am un nivel ridicat și niște standarde și nu permit lipsa de profesionalism. Adică aveam pretenții de la avocați să vină pregătiți în fața mea și să susțină niște lucruri pe care să le pricep și să plec din sală lămurită. Și atunci ceream explicații. Și asta nu plăcea.
Și când le-am spus judecătorii din Albania, judecătorii din Bulgaria, erau și dintr-o țară africană, era o doamnă judecător, au zis că românii sunt nebuni. Cum să excluzi din Magistratură, Inspecția Judiciară să-ți cenzureze pe cale administrativă o hotărâre judecătorească definitivă? Așa ceva este inimaginabil. Deci s-a ajuns foarte departe. Și uitați că merg mai departe.
Astăzi este o altă palmă peste obrazul meu și al colegei mele, care a muncit la acest dosar cu sinceritate, cu corectitudine, cu atenție la detaliu, și este o palmă peste obraz, încă a nu știu câta oară, peste obrazul poporului român.
– Cu CSM-ul ce este de făcut, doamna judecătoare?
– Să dispară! Este, însă, foarte greu. Procedura de revocare, vedeți, aici trebuie să se umble. Să facem acest mecanism să funcționeze. Pentru că, vedeți, în momentul în care noi am fost excluse, ne-am dus către parchet. Pentru că s-au făcut abuzuri. Ce face parchetul? Le dă clasare. Parchetul i-a ocrotit și a dat clasare pe litera A, „Fapta nu există”. Adică, e ca și cum nu s-a întâmplat nimic.
„Lia Savonea a fost protejată de Rodica Stănoiu. Și-a făcut pionieratul în prescripții cu Vîntu”
– Cum a ajuns doamna Lia Savonea atât de puternică în sistem?
– Ea a fost foarte multă vreme… a fost adusă, în fine, a fost ocrotită de Stănoiu Rodica, foarte apropiată de Partidul Social Democrat de-a lungul vremii, a fost alintată tot timpul în funcții de conducere și pusă să facă tot felul de lucruri, și, când a fost președintele Curții de Apel București, eu am intrat în conflict cu ea în momentul în care i-am preluat ședința de apeluri, a ei și a lui Grădinarul Daniel, care acum este membru CSM, ei doi făceau un complet de apel la Curtea de Apel, și în momentul în care am intrat și am văzut ce era acolo, mai ales în dosarul Vântu Sorin Ovidiu unde au prescris.
Ei de atunci erau în pionerat și au exersat cunoștințele în prescripție, și l-au prescris pe Vântu întâi, pentru cea mai gravă dintre infracțiuni: instigare la delapidare. Și a rămas doar spălarea banilor și, sigur, am salvat ce am putut. Înainte răspundeai disciplinar dacă ți se prescria dosarul. De ce ai dat termene? Dăsuseră termene un an, fără ca măcar să întrebe motivele de apel.
Și ea ca președinte al Curții de Apel doar păpușărea. Deci i-a plăcut rolul ăsta, de om din umbră, care trage sforile din culise. După care mi-am dat seama că încep să o folosească, în momentul în care a fost înscăunată la Înalta Curte și a trebuit să producă, să aibă niște rezultate și atunci a luat Iorgulescu Mario, unde a forțat calea de atac, că nu era așa ceva, trebuia respins, și multe altele. Multe achitări de astea halucinante, cu motivări halucinante.
– Ea a avut foarte mult sprijin politic, dar cum pare că a intrat în coliziune această rețea, această grupare chiar cu toată lumea. Și cu președintele, și cu premierul și cu toată lumea.
– A intrat în coliziune cu cine nu se poartă frumos cu PSD-ul.
– Sunt oamenii PSD-ului acolo, da? Ea e omul PSD-ului.
– Pă, da, ea este un copil de casă al PSD-ului, crescut de ei. Și se vede. N-ați văzut că s-au pornit toți trei la un moment dat să se întâlnească cu o mică parte din coaliție, cu PSD-ul, și eu chiar am zis atunci pe față „Cum să te duci așa?”
– Și cine conduce Curtea de Apel? Tot ea?
– Da. Păi s-au chinuit bieții jurnaliști de la „Recorder” să culegă niște probe, ați văzut? Vreo doi ani s-au chinuit săracii, sau un an jumătate, și, nu știu, Dumnezeu sau Universul pentru cei atei, dar Dumnezeu înfățișează nației române flagrantul. Deci a sunat Lia. S-au chinuit oamenii să dovedească legătura asta, că ea este de fapt liderul al acestei injustiții în România și, uitați, într-o fracțiune de secundă s-a rezolvat printr-un flagrant, cu niște microfoane, cu o vicepreședintă și o președintă a Curții de Apel și s-a rezolvat problema. A sunat Lia.
– A auzit toată lumea.
– Nu vedeți că face tur de forță prin toate televiziunile astea pro-infracționale?
– Domnul Cătălin Predoiu acum este vehiculat pentru șefia Serviciului Român de Informații…
– Îngrozitor, îngrozitor. Nu cred că există vreun ministru de justiție care să fi făcut mai mult rău justiției din România și să fi susținut consolidat, fortificat, degradarea actului de justiție în România. A avut două mandate, mi se pare. Eu, la o ședință de bilanț, în primul lui mandat, m-am ridicat și i-am cerut demisia, pentru că mi-am dat seama… deci noi ne plângeam acolo că nu avem de niciunele… și le-am spus: „Dragi colegi, nu îi mai spuneți, că oricum nu face nimic”. Și s-a înroșit, că l-ați văzut cum se înroșește, și și-a scos discursul din buzunarul interior al sacoului și a început să citească că să nu ne mai miorlăim atât. Și i-am cerut demisia! Și s-a supărat, s-a înroșit, s-a făcut foc. Și a zis că nu faptul că i-am cerut demisia, ci tonul pe care am făcut-o… Ăsta-i tonul meu! Ăsta este…
– Se poate reforma sistemul din interior, cum spune președintele?
– Exclus. Noi am făcut o rezistență extraordinară. Ne-am apărat dosarele. De ce? Pentru că în momentul în care ți se luau nelegal, împotriva regulamentului, era clar că acolo sunt interese și noi ne-am apărat dosarele noastre. Și astăzi am venit aici să-mi apăr dosarele și soluțiile cu argumente.
– Tot președintele ar vrea să implice din nou serviciile secrete în această luptă anticorupție.
– Să se apuce să muncească serviciile secrete, să fie reformate, să fie patrioți în serviciile secrete, să mai lase interesele la o parte și tot felul de jonglerii, să se apuce să culeagă informații, să le pună la dispoziția parchetelor, parchetele să fie independente și așa ne vom ridica din genunchi.
– Se pot face dosare fără serviciile secrete?
– Au un rol important, pentru că ei asta fac, culeg informații. Acolo se dă mită, la ora cutare, informează procurorul și punct.
