„Nu am cunoștință despre acest subiect, deci nu pot să comentez ceva despre care aud pentru prima oară”. Așa a răspuns generalul Nicolae Ciucă, fost ministru al Apărării, premier și președinte PNL, la solicitarea „Independent news” de a comenta problema expunerii la uraniu sărăcit, a militarilor români participanți la misiuni în Irak. Răspunsul său nu este surprinzător. Autoritățile din România neagă existența acestei probleme, și, implicit, refuză să le acorde celor care s-au îmbolnăvit grav drepturile legale. Realitatea din teren le contrazice, însă, ca de altfel și pe Nicolae Ciucă.
„Independent news” a scris deja despre cazul lui Dragoș Nicolae Ghiță, plutonier adjutant în retragere – plt. adj. (rtr), subofițer în cadrul Direcției de Informații Militare (DIM), care a participat la misiuni externe în Irak (Ad Diwaniyah, 2006) și Afganistan (Qalat și Kandahar, 2013 – 2014).
Ulterior, a fost diagnosticat cu mastocitoză sistemică indolentă asociată cu trombocitemie esențială (diagnostic principal), plus alte diagnostice secundare grave. Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) din București a identificat în organismul său prezența a 44 de elemente chimice, o treime din „Sistemul periodic al elementelor” (Tabelul lui Mendeleev).
Citește și:
Omul în trupul căruia medicii au descoperit o treime din Tabelul lui Mendeleev. Povestea militarului român contaminat cu 44 de elemente chimice. Episodul 1: Lupta cu moartea
„Poate v-ați contaminat când ați lucrat la fabrica de mobilă!” Cum a fost umilit de MApN și DGIA militarul în corpul căruia s-au găsit 44 de elemente chimice. Ep. 2: Lupta cu Sistemul
Ulterior, concluziile au fost validate de un toxicolog sârb renumit, prof. dr. Jovica Jovanović, care a analizat datele și a emis un aviz de expertiză care susține originea profesională și toxică a afecțiunii sale.
O simplă analiză a acestor elemente arată că:
– 15 sunt considerate foarte rare în analizele biologice umane;
– 7 au izotopi radioactivi sau sunt asociate cu tehnologii nucleare;
– 18 au utilizare documentată în muniție, blindaj, explozivi sau tehnologii militare;
– 5 dintre acestea au aplicații aproape exclusiv militare (ex: uraniu sărăcit, tungsten, niobiu, stibiu, iridiu).
De exemplu:
– Uraniul, detectat în concentrație detectabilă, are sursă exclusiv militară (DU);
– Iridiu 0.011 µg/L este un element cu izotop radioactiv (Ir-192) folosit în radiografie industrială militară, detonatori, și control explozivi;
– Vanadiu, tungsten, niobiu, tantal: metale grele cu utilizări documentate în proiectile perforante, blindaj, sisteme de propulsie;
– Rubidiu, stronțiu, galiu, germaniu: utilizate în sisteme electronice de ghidaj, lasere, senzori IR, unele cu aplicații militare strategice.
Elemente precum arsen, mercur, plumb, cadmiu, stibiu sunt cunoscute pentru efectele toxice sistemice și au fost identificate la niveluri sugestive pentru o expunere cumulativă atipică.
Improbabil ca elementele identificate să provină din expuneri obișnuit, fie ele și în mediu industrial. Multe dintre ele sunt inexistente în medii naturale sau civile și apar doar în contexte de fabricare, manipulare sau detonare a munițiilor. Prezența simultană a uraniului, iridiului, stibiului, tungstenului și niobiului indică o contaminare compozită militară.
Indicii preliminare
Indicii că zone întinse din Irak sunt contaminate cu uraniu sărăcit, provenit din proiectilele anti-tanc folosite de Coaliția internațională și în 1991 și în 2003, existau înainte de sosirea primilor militari români (informații militare și trupe de geniu), în august 2003.
Un studiu din 2002 despre creșterea incidenței defectelor tubului neural la nou- născuții din Ad Diwaniyah preciza: „Ad Diwaniyah, la fel ca Basra, se află în zona bombardată cu muniție cu uraniu sărăcit în timpul Războiului din Golf din 1991”
El a fost prezentat de reprezentanți ai Ministerului Învățământului Superior și Cercetării Științifice, la Conferința privind efectele utilizării armelor cu uraniu sărăcit asupra oamenilor și mediului în Irak (Bagdad, 26-27 martie 2002)
Studiul din Diwaniyah ridica îngrijorări cu privire la expunerea universală a mamelor la uraniu sărăcit din orașele Ramadi, Basra, Bagdad, Ad Diwaniyah, Najaf și Fallujah.
Un articol din ianuarie 2001, publicat în „The Guardian” dezvăluia că Ministerul britanic al Apărării era conștient, încă din 1997, de faptul că munițiile cu uraniu sărăcit prezintă risc de cancer pentru militarii din Irak, care intră în contact cu acest metal greu. De remarcat că toate documentele oficiale invocate în articol au dispărut de pe internet, semn al unei operațiuni de intelligence, menit a ascunde toate probele. (Dacă veți accesa articolul din „The Guardian” și veți da click pe link-urile din subsolul său veți constata că documentele au fost șterse).
ZONELE DIN IRAK CONTAMINATE CU URANIU SĂRĂCIT
Sursa: The Guardian
În 2004, un subofițer român de informații militare, detașat la Nassiriyah, care lucra îndeaproape cu britanicii, află de la aceștia că au elaborat un ghid cu zonele din Irak lovite de muniție cu uraniu sărăcit. El a făcut raport către comandanții români, solicitând trimiterea în teatrul de operații a unor aparate de măsurare a nivelului radiațiilor, denumite dozimetre.
Citește și:
EXCLUSIV | Militarii români au fost trimiși în Irak, în ciuda riscului de expunere la uraniu sărăcit. „Comandanții știau, dar au blocat aflarea adevărului. Nu ne-au spus niciodată nimic”
Ce s-a întâmplat cu acest raport? „Nimic. Exact cum nu știți dvs., nu știm nici noi. Noi am aflat tangențial despre acel ghid întocmit de britanici și atât. Nu s-a mai vorbit niciodată de el. Ori n-a ajuns la noi documentația respectivă, ori a fost palmată, s-au închis ochii”, a declarat, într-un interviu exclusiv acordat „Independent news”, Emil Ignat, unul dintre militarii, staționat la Ad Diwaniyah, care s-a îmbolnăvit de cancer tiroidian.
Oficializare
Luna august 2004 este momentul în care problema contaminării trupelor din Irak și a mediului înconjurător cu uraniu sărăcit devine oficială. Ministerul irakian al Mediului a cerut ONU, prin intermediul Programului pentru Mediu (UNEP), să efectueze o evaluare privind reziduurile de muniții cu uraniu sărăcit existente în patru zone selectate din sudul Irakului, rămase în urma conflictului din 2003. Informația a fost făcută publică. Din acest moment, niciun actor implicat în Războiul din Golf, inclusiv comandanții români, nu a mai putut să susțină că nu știa de riscul expunerii.
Britanicii au fost transparenți, americanii nu
Statele Unite ale Americii, națiunea- cadru din Irak, a continuat să nege această realitate și să obstrucționeze aflarea adevărului. SUA au fost susținute în protejarea acestui secret și de alte armate partenere, membre ale Coaliției internaționale, printre care și România. Britanicii, însă, nu au intrat în acest joc al secretomaniei totale.
Ministerul Apărării al Regatului Unit a dat dovadă de transparență în relația cu autoritățile internaționale de profil. În iunie 2003, a furnizat Programului ONU pentru Mediu (UNEP) coordonatele punctelor de tragere cu uraniu sărăcit pentru tancurile Challenger 2 în conflictul din Irak din 2003.
Americanii au avut un comportament contrar: până în 2010, Guvernul Statelor Unite nu transmisese către UNEP informații privind coordonatele țintelor împotriva cărora s-au folosit muniții cu uraniu sărăcit nici pentru conflictul din 1991, nici pentru cel din 2003.
Probe de mediu
Între 2006 – 2007, au fost colectate probe de mediu direct din teren, din locații selectate în Irakului, ceea ce înseamnă că cei care le-au colectat au circulat în zonele contaminate, iar prezența lor a putut fi remarcată. În total au fost prelevate 520 de probe de sol, apă, vegetație. Probele au fost colectate în patru locații: As Samawah, An Nasiriyah, Al Basrah și Az Zubayr.
Probele colectate au fost analizate pentru conținutul de uraniu la Laboratorul Spiez, Elveția, în numele UNEP. Acesta este un institut guvernamental al Ministerului elvețian al Apărării, Protecției Civile și Sportului, aflat în subordinea Protecției Civile. Laboratorul este axat în principal pe probleme legate de apărarea NBC (nucleară, biologică și chimică). În acest domeniu, a devenit laborator de referință pentru diverse organizații internaționale.
Ulterior, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a fost invitată să întreprindă o evaluare radiologică a rezultatelor obținute prin campania de prelevare de probe și analizele de laborator.
În acest scop, AIEA a convocat o echipă de experți care participaseră la studii radiologice similare în diferite situații post-conflict ce implicau uraniul sărăcit. Aceștia au elaborat studiul „Condițiile radiologice în anumite zone din sudul Irakului cu reziduuri de uraniu sărăcit- Raport întocmit de un grup internațional de experți”, care a fost dat publicității la Viena, în 2010.
Nassiriyah, zonă contaminată
Orașul Nassiriyah/ An Nasiriyah este situat pe râul Eufrat, la aproximativ 360 km sud-est de Bagdad. Orașul avea o populație estimată la 560.000 de locuitori. Este este un punct important de traversare a Eufratului și un nod feroviar major pentru zonă. Industriile predominante din oraș includea, înainte de război, cultivarea curmalelor, fabricarea aluminiului și construcțiile navale.
În martie și aprilie 2003, Nassiriyah a fost scena unor lupte intense, pe măsură ce Forțele Coaliției Internaționale încercau să preia controlul asupra orașului. Confruntările au inclus bătălii între tancuri și atacuri aeriene, inclusiv utilizarea munițiilor cu uraniu sărăcit.
Numărul cartușelor cu uraniu sărăcit folosite în această zonă rămâne necunoscut. Investigațiile privind uraniu sărăcit au fost efectuate în centrul orașului și în zonele învecinate și au inclus probe de la tancuri bombardate și din solul din jur.
2004, un an esențial
Important de menționat câteva aspecte legate de anul 2004. În primul rând, este, după cum spuneam, anul în care Ministerul irakian de Mediu a cerut ONU să evalueze gradul de contaminare cu uraniu sărăcit în zone din sudul țării, inclusiv în Nassiriyah și împrejurimi.
Este și anul în care un subofițer român de informații militare, detașat tot la Nassiriyah, află de a britanici că există pericolul contaminării trupelor cu uraniu sărăcit. El raportează comandanților români, dar nu se întâmplă absolut nimic.
De asemenea, 2004 este anul în care locotenent-colonelul de la acea vreme, Nicolae Ciucă, falsul „Erou de la Nassiriyah”, comanda Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” (Scorpionii Roșii), care se afla în Nassiriyah (Irak).
În ianuarie- februarie 2004, un prim contingent de 405 militari din Batalionul 26 a plecat la Nassiriyah, în misiunea „Antica Babilonia”, sub comandă italiană (Brigata Sassari). Acest prim contingent a fost comandat de Nicolae Ciucă și și-a încheiat misiunea în iunie 2004.
În octombrie 2004, Ciucă a revenit în țară și a devenit șef al Operaţiilor în cadrul Brigadei 2 Infanterie „Rovine”, Craiova, din care făceau parte și „Scorpionii roșii”, dar și „Scorpioni negri”, respectiv Batalionul 20 Infanterie „Dolj”.
El a ocupat această poziție până în octombrie 2006, când a avansat pe poziția de Împuternicit şef de Stat Major al Brigada 2 Infanterie „Rovine”, Craiova, funcție pe care a ocupat-o până în martie 2007.
Brigada 2 „Rovine” a avut mai multe rotații în Irak: Antica Babilonia (2004, 2005), o misiune UNAMI (2005) și participare la Iraqi Freedom (2007). Astfel, „Scorpionii Roșii” și „Scorpionii Negri” au fost dislocați în Irak în mai multe rotații între 2003 și 2009. Ultima rotație a Batalionului 26 („Scorpionii Roșii”) a reprezentat-o misiunea „Iraqi Sunset-2009”, între 20 februarie – 23 iulie 2009, care a închis oficial participarea României în teatrul de operații Irak.
Neconcordanțe
Cu alte cuvinte, Nicolae Ciucă a fost comandantul militarilor români din Nassiriyah (Irak), exact în intervalul de timp în care informațiile prezența uraniului sărăcit au început să circule, inclusiv din surse oficiale. În plus, armate membre ale Coaliției internaționale, precum Armata britanică, au acceptat această realitate și au colaborat cu organismele internaționale. Cu toate aceste, gl. Nicolae Ciucă susține că nu a avut habar despre acest lucru.
E adevărat că nu gl. Ciucă era implicat în asigurarea protecției trupelor, aceasta fiind atribuția Direcției de Informații Militare (DIM). În calitate de comandant, însă, avea obligația să evalueze potențialele pericole, încă din perioada de pregătire a misiunii, și să ceară lămuriri structurilor militare competente.
Până în 2005, șef al DIM a fost generalul Sergiu Medar, cel care a dat ordinul trimiterii în Irak a primilor militari români, proveniți chiar din subordinea sa. Ordinul a fost dus la îndeplinire de colonelul de atunci, Dumitru Miu.
Un ofițer la fel de important în context a fost generalul Lucian Foca, care a condus Detaşamentul şi Batalionului de Informaţii Militare, din cadrul Statului Major General (SMG) în perioada 2000-2004.
Citește și:
Cine sunt șefii serviciului secret al Armatei acuzați că au știut că militarii români merg în zone din Irak contaminate cu uraniu sărăcit
În 2006, Medar a fost numit de Traian Băsescu consilier prezidențial pentru apărare și securitate națională, coordonator al Comunității Naționale de Informații, locul unde se centralizau toate informațiile din teatrele de operații. Inclusiv cele referitoare la expunerea militarilor români la uraniu sărăcit.
Gl. Nicolae Ciucă putea foarte bine să afle de la gl. Lucian Foca. Potrivit unor surse militare, Ciucă și Foca erau buni prieteni, cei doi petrecându-și multe concedii împreună cu familia.
De altfel, când Nicolae Ciucă a părăsit poziția de comandant al Diviziei 2 Infanterie „Getica”, Buzău, pe care a condus-o în perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2014, acesta l-a lăsat în locul său pe gl. Lucian Foca.
În mai 2017, Foca a preluat funcţia de comandant al Comandamentului Forţelor Întrunite din cadrul Statului Major General. A trecut în rezervă la sfârşitul lunii august 2017, când preşedintele Klaus Iohannis a semnat și decretul privind înaintarea sa în gradul de general- locotenent cu trei stele. Din septembrie 2017 şi până la sfârşitul lui ianuarie 2018, Foca a fost consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al fostului premier PSD Mihai Tudose.
Înainte de numirea pe această funcție, Newsbuzău.ro a publicat un interviu cu generalul de brigadă (r) Dumitru Miu, în care acesta l-a acuzat pe generalul (r) Lucian Foca că „a mințit grosolan în legătură cu CV-ul sau și a adus, astfel, o umbră asupra prestigiului Armatei Române.” Articolul a fost ulterior șters pe de site, dar un fragment a fost păstrat de agregatorul buzău.net.
Pe 23 august 2018, gl. Lucian Foca a fost numit subprefect al județului Buzău.
