Cancelarul german, Friedrich Merz, amenință țările sărace din Uniunea Europeană cu implementarea unui sistem bazat pe îndeplinirea unor jaloane, asemănător PNRR, pentru acordarea fondurilor de coeziune. Printre țările vizate de această schimbare s-ar număra cele din estul și sudul Uniunii, principalele beneficiare ale respectivelor fonduri.
Se anunță schimbări importante la Bruxelles. Guvernul german este de acord cu propunerea venită de la Comisia Europeană pentru condiționa acordarea fondurilor europene de coeziune strict pe baza unor criterii și condiții bazate „pe performanță”, menite să „accelereze procesul de reformare” la nivelul fiecărui stat.
Modificarea ar acorda mai multă putere Comisiei, care ar putea bloca transferul finanțării către statele- membre, folosindu-se de pretextul neîndeplinirii jaloanelor respective de către țările membre.
Acest nou sistem s-ar asemăna mult cu cel folosit în prezent pentru Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), implementat de Uniunea Europeană la nivelul fiecărui stat membru, pentru a stimula economiile acestora, afectate de pandemia de COVID -19.
Propunerea nu este deloc privită cu ochi buni de către țările din estul și sudul UE, actualii beneficiari principali ai banilor respectivi și ar putea tensiona relația cu Bruxellesul, dar și Berlinul, care se poziționează alături de comisie pe această temă.
Fondurile de coeziune
Finanțarea primită de țările membre ale Uniunii Europene poate fi împărțită în mai multe categorii. Dintre acestea, cele mai importante, în mod istoric, au fost fondurile de coeziune.
Acestea se referă la finanțarea creată special pentru a ajuta regiunile sărace ale UE să se poate dezvolta și a putea recupera din „handicapul” față de zonele mai bogate ale continentului.
Odată cu extinderea către est, țările din această parte a continentului au beneficiat considerabil de ajutorul economic oferit de acest mecanism, acolo fiind totodată „polii sărăciei” în Uniune, regiunile cele mai defavorizate.
La fel se poate spune și despre statele din sudul continentului, care au intrat însă în „familia europeană” din anii 80 și au apucat o perioadă mai lungă asistență bănească din partea Bruxellesului.
În aceste două zone ale continentului se situează, cu preponderență, și țările care sunt „beneficiare nete” ale banilor europeni, adică au primit mai multe finanțări decât contribuția lor către bugetul Uniunii Europene.
Spre comparație, în vestul și nordul Uniunii Europene se regăsesc principalii „contribuabili net”, anume guvernele care oferă mai mulți bani către Bruxelles decât primesc de la Uniune.
Cât de tradicală este transformarea propusă
Noile variante promovate de către Comisie și girate de către cancelarul Friedrich Merz reprezintă o modificare considerabilă a actualului „statu-quo” cu privire la fondurile de coeziune.
Există și în prezent mai multe proceduri sau metode prin care conducerea de Bruxelles ar putea limita sau „îngheța” total fluxul de bani europeni către o anumită țară în parte.
Spre exemplu, este vorba despre „regulamentul privind mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept”, implementat în 2021. Acesta se referă la condițiile în care Uniunea ar putea invoca blocarea fondurilor către o țară care încalcă principiile europene cu privire la statul de drept și care amenință astfel interesele economice ale UE.
Mecanismul a fost deja activat și folosit împotriva Ungariei în 2022, după nenumăratele ingerințe ale guvernului Viktor Orban. Astfel, aproximativ 6,3 miliarde de euro care constau în fonduri de coeziune (diferite de PNRR), au fost blocate și au rămas neacordate Budapestei.
Și Polonia fusese amenințată cu același regulament în 2023, dar după venirea la putere a actualului guvern în același an, nu s-a mai pus problema.
Separat, mai există și alte variante și posibilități pentru Bruxelles de a suspenda precum în cazul în care o țară se află în procedură deficitului excesiv, adică de peste 3% din PIB, și este sancționată pentru neconformarea cu măsurile corective.
România riscă să rămână astfel cu finanțarea înghețată, atât PNRR cât și fondurile de coeziune, în cazul în care Consiliul Ecofin (miniștrii de finanțe ai statelor UE) adoptă recomandarea Comisiei privind sancționarea țării noastre pentru lipsa de măsuri a guvernului cu privire la corectarea deficitului.
După cum s-a observat în cazul României, acesta este un mecanism prin care înghețarea fondurilor se poate produce după o durată mai mare de timp, spre deosebire de jaloane. Bucureștiul se află încă din 2020 în procedura de deficit bugetar excesiv, e drept aceasta fiind suspendată pe timpul pandemiei COVID – 19.
Merz „dă cu pumnul în masă”
Creștin-democratul a câștigat alegerile legislative din februarie după ce a venit cu un program ambițios. Printre promisiunile care l-au propulsat spre victorie s-a numărat și reformarea Uniunii Europene.
Mai exact, neamțul își exprimase intenția de a modifica prevederile tratatelor Uniunii Europene pentru a elimina nevoia de unanimitate în luarea anumitor decizii. Scopul era de a stopa practica anumitor țări de a folosi dreptul de veto în mod excesiv și abuziv, pentru a „șantaja” restul statelor. În concret, era vorba despre Ungaria care blochează multe decizii cu privire la contracararea Rusiei.
Până acum, cancelarul de la Berlin nu a făcut niciun pas concret în acest scop, dar iată că totuși acesta pare decis să producă reverberații în Uniunea Europeană.
Comisia lucrează acum la elaborarea noului buget pe termen lung al UE, din 2028 până în 2034. Așa cum a fost anterior menționat, există anumite țări, contribuabilii net”, care asigură „grosul” banilor.
Când vine vorba de țările care duc „greul” cu privire la contribuții, Germania este de departe țara care asigură cei mai mulți bani către Bruxelles, fiind vorba de aproape un sfert din bugetul total. Spre comparație, contribuția Franței, a doua cea mai mare, este cu aproape jumătate mai mică.
Merz a refuzat explicit orice creștere a contribuției financiare a Germaniei la Uniunea Europeană, contrar dorinței Comisiei Europene, conduse de colega de partid a cancelarului, Ursula von der Leyen. Aceasta reprezintă o schimbare de abordare față de predecesorii săi.
Cea mai mare diferență, însă, este aceea legată de acordarea fondurilor de coeziune pe baza îndeplinirii unor condiții de către statele membre. Aici, Merz a fost de acord cu Comisia și susține adoptarea sistemului jaloanelor, ca la PNRR. Suportul Germaniei ar putea fi un pas crucial pentru a se produce transformarea dorită de UE, dat fiind faptul că nemții sunt principalii contributori la bugetul european, așa cum se vede și în acest articol.
Nu în ultimul rând, guvernul de la Berlin s-a poziționat clar împotriva modificării „politicii agricole comune” (PAC), așa cum a propus Comisia, susținută de mai multe țări.
Astfel, Merz se ține într-adevăr de cuvânt că va juca un rol influent în politica europeană, la nivelul Uniunii. Aceste luări de poziție într-o manieră fermă reflectă fix această dorință. Din păcate, pentru țările vulnerabile din UE, noua perspectivă germană nu pare a fi una favorabilă lor.8
