Ideea unui coridor Marea Neagră- Marea Caspică, despre care a vorbit Călin Georgescu, îi aparține dictatorului sovietic Iosif Stalin și a fost reluată de Vladimir Putin. În fapt, este un important proiect geostrategic al Rusiei.
În anii 1930, dictatorul sovietic Iosif Stalin a luat în considerare construirea unui canal navigabil între cele două mări, deoarece Canalul Volga-Don nu avea adâncimea necesară pentru a face față navelor de mare capacitate, a explicat think- tank-ul „The Jamestown Foundation”, într-o analiză din 2021.
Însă cel de-Al Doilea Război Mondial l-a forțat să suspende și apoi să abandoneze acest vis. Ulterior, președintele Vladimir Putin l-a relansat, cu intenția de a stabili o rută navigabilă între Turcia și Asia Centrală pe teritoriul rus, dar și pentru a dezvolta un nou sistem de canale prin Caucazul de Nord. El ar urma să sporească rolul Rusiei în calitate de partener, în cadrul inițiativei chineze „Belt and Road” de a lega Asia și Europa.
Noi rute comerciale
În 2021, o companie de transport fluvial din Dubai, P&O Maritime Logistics, a anunțat deschiderea unei noi rute de transport de containere de marfă între Istanbul și Asia Centrală, folosind Marea Neagră și căile navigabile interne rusești, cum ar fi canalul Volga-Don, și apoi prin Marea Caspică către Kazahstan și Turkmenistan. Oficialii ruși și turci au salutat această evoluție.
Cu toate acestea, alții din regiune afectați de aceasta, inclusiv Azerbaidjanul și Iranul, nu au reacționat public până acum, chiar dacă rolul geopolitic al fiecăruia ar putea fi redus. Schimburile comerciale est-vest care treceau odată prin teritoriul azer și iranian ar putea fi transferate acum în nordul acestora.
Noua rută maritimă urma să crească semnificativ traficul de containere între Turcia și Asia Centrală și, astfel, (cel puțin potențial) între China și Europa.
În același timp, acțiunea P&O a dat un impuls important planurilor Moscovei de dragare a Canalului Volga-Don, astfel încât acesta să poată primi nave mai mari. Navele care utilizează canalul nu pot avea o pescaj mai mare de 3,5 metri, o restricție care împiedică utilizarea acestei căi navigabile de către navele mai mari. Înnămolirea Canalului Volga-Don l-a făcut prea puțin adânc în lunile de vară pentru a putea naviga cu majoritatea navelor.
În plus, Kremlinul a reluat discuțiile privind construirea unui nou canal între Marea Caspică și Marea Neagră. Deși noua rută ar ocoli calea navigabilă existentă, aceasta ar contribui la menținerea acestei rute comerciale internaționale est-vest în întregime pe teritoriul Rusiei, în loc să fie transferată către traficul intermodal prin Azerbaidjan sau Iran.
O nouă cale navigabilă artificială ar reprezenta pentru Putin un progres atât economic, cât și geopolitic. Așa-numitul Canal „Eurasia” ar reduce distanța dintre cele două mări de la peste 1.000 de kilometri la 680-850 de kilometri și, astfel, ar reduce timpul necesar pentru trecere.
Autoritățile ruse au luat în considerare un astfel de mega-proiect încă din 2010, dar l-au amânat. Costul a reprezentat un obstacol uriaș, ca și tensiunile în creștere dintre două entități federale, Republica Kalmyk și Daghestan, cu privire la traseul canalului și la controlul portului de la Marea Caspică de la capătul estic al canalului propus.
Tensiunile s-au diminuat și s-a ajuns la un moment dat la un compromis: conform celor mai recente planuri, Canalul Eurasia va traversa Kalmykia, dar Daghestan va controla portul estic de intrare/ieșire.
Grafică: Adevărul
Rute care ocolesc Rusia
Trei evoluții par să se afle în spatele interesului reînnoit al Moscovei. În primul rând, înainte de invadarea Ucrainei, Rusia a mutat nave ale Flotilei Caspice înainte și înapoi între baza de origine a acestei unități navale și Marea Azov/Marea Neagră pentru a pune presiune pe Ucraina.
Un canal nou, mai mare, ar permite Moscovei să facă astfel de transferuri mai rapid, pentru a apăra mai eficient teritoriile cucerite în estul Ucrainei. Iar prin transformarea proiectului într-o prioritate de securitate națională, Kremlinul poate evita orice obiecții interne legate de costul estimat
În al doilea rând, Rusia este tot mai preocupată de eforturile Chinei, Azerbaidjanului și Iranului de a promova comerțul est-vest, care ocolește teritoriul rus. Aceste eforturi au căpătat amploare deoarece aceste țări se bazează în primul rând pe traficul de containere, din ce în ce mai important, mai degrabă decât pe încărcăturile în vrac pe care Moscova s-a concentrat. Prin deschiderea unui nou canal, Moscova poate deveni o rută principală pentru traficul trans-eurasiatic de containere.
În al treilea rând, Iranul a reluat discuțiile privind colaborarea cu Rusia pentru a construi un canal între Marea Caspică și Golful Persic. Acest proiect ar fi mult mai atractiv pentru Moscova dacă ar fi legat de un canal rusesc est-vest prin Caucazul de Nord.
O indicație a modului în care aceste două proiecte sunt legate este că Teheranul a vorbit despre un astfel de canal în urmă cu opt ani, în timp ce Moscova discuta despre un canal care să traverseze Caucazul de Nord, dar a renunțat la idee atunci când Rusia a părut să renunțe la planurile sale.
Geopolitica apei, a transportului și a comerțului
De la extinderea comerțului și a tranzitului prin Eurasia, la noi proiecte energetice și acces maritim pentru Asia Centrală fără ieșire la mare, proiectul implică ramificații geopolitice de mare anvergură, Rusia, Kazahstan și China, printre altele, urmând să beneficieze de pe urma creșterii comerțului cu energie și a relațiilor economice dintre Europa și Asia.
Cu o capacitate anuală de tranzit de mărfuri de 75 de milioane de tone, calea navigabilă planificată, cu o lungime de 700 de kilometri, traversează, conform unei versiuni recente, regiunile ruse Daghestan, Kalmykia, Stavropol și provincia Rostov și va servi drept conductă pentru comerțul cu petrol, precum și cu alte mărfuri și produse.
Ideea de a construi un canal care să lege Marea Neagră de Marea Caspică nu este nouă. Rusia a luat în considerare construirea unei căi navigabile similare în diferite momente, dar complicațiile, inclusiv războaiele recurente, au stat adesea în cale.
De fapt, au existat cel puțin 30 de proiecte conexe în curs de examinare numai în perioada imperiului rus.
Opoziție
Opozanții poroeictului susțin că nu este nevoie de canal, deoarece conductele Caspian Pipeline Consortium, Baku-Ceyhan, Atyrau-Samara și Baku-Novorossiysk au suficient spațiu pentru orice extindere necesară, în timp ce unele porturi rusești și șoseaua navală Volgo-Don existentă (un canal vechi cu o capacitate anuală de tranzit de 11 milioane de tone) ar fi încă subutilizate.
Cu toate acestea, Rusia, dar și Kazahstanul, par hotărâte să lanseze acest proiect geopolitic ambițios. În 2007, fostul președinte rus, Vladimir Putin, a făcut apel la extinderea căilor navigabile interioare din țară, afirmând că un canal care să lege cele două mări „nu numai că va oferi țărilor riverane Mării Caspice acces la Marea Neagră și Marea Mediterană (Cele șapte mări), dar va schimba calitativ poziția lor geopolitică și le va permite să devină puteri maritime”.
În același an, președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, a exprimat interesul țării sale pentru proiect: „Avem nevoie de rute diferite: în mod natural, aceste mărfuri – petrolul și gazele – vor urma rutele care se vor dovedi a fi solide din punct de vedere economic pentru noi. Construcția unei noi căi navigabile „Eurasia” de la Marea Caspică la Marea Neagră poate deveni un proiect de referință.. Acest canal ar fi o ieșire puternică pentru întreaga Asie Centrală spre mare, prin Rusia”.
Platforma caspică
Platforma caspică găzduiește 20 de câmpuri petrolifere și gazoase și peste 250 de terenuri petroliere. Zăcămintele de petrol din zonă conțin aproximativ 6-10% din rezervele mondiale. Dacă va fi construit, se pare că canalul va crea concurență pentru coridorul de transport TRACECA și proiectele de conducte Baku-Ceyhan.
Canalul va permite Rusiei să își sporească influența în Kazahstanul care se dezvoltă dinamic și, potrivit lui Alexander Dughin, ar putea duce la un „nou cartel al petrolului egal cu OPEC” în cazul în care Iranul și Azerbaidjanul ar adera la proiect,
Indiferent dacă inițiativa canalului „Eurasia” eșuează sau nu, statele din regiune pot explora în paralel alte opțiuni de transport care implică China, Azerbaidjan, Georgia, Afganistan și Iran pentru a ajunge pe piețele regionale și globale atât pe uscat, cât și pe mare.
După cum a remarcat Nazarbayev, dacă Kazahstanul nu obține acces la cele șapte mări, „noi vom fi forțați să căutăm alte alternative”. Dintre cei mai mari douăzeci de producători de petrol și 15 exportatori de petrol, Kazahstanul este singura țară care nu are acces la mări.
Kazahstanul, țară fără ieșire la mare, dar bogată în resurse – dornic să atragă investiții străine directe, să urmărească o integrare mai profundă în rețelele economice globale mai largi și să diversifice relațiile economice și politice externe – încearcă în prezent să creeze un centru de tranzit eurasiatic, calea navigabilă „Eurasia” fiind una dintre numeroasele sale alte inițiative.
Oportunități
Calea navigabilă „Eurasia” va permite atât Rusiei, cât și Kazahstanului să își diversifice rutele comerciale, în special având în vedere creșterea preconizată a producției de petrol și gaze în Marea Caspică. SUA, Rusia și China, printre alte țări, își dispută o influență mai mare în Kazahstan, țară bogată în energie și poziționată strategic.
Construcția canalului va deschide, de asemenea, calea pentru extinderea tranzitului de mărfuri din Asia Centrală și China în Marea Neagră și Europa. În prezent, China și UE se angajează în principal în comerțul maritim, comerțul terestru reprezentând doar 2 % din totalul mărfurilor care circulă pe mare între Europa și Asia.
Prin urmare, comerțul Asiei cu Europa oferă un potențial imens țărilor eurasiatice, în special Rusiei și Kazahstanului, care pot profita de poziția lor geografică și pot beneficia de extinderea infrastructurii lor regionale și continentale în domeniul energiei, comerțului și transportului.
Canalul „Eurasia” este doar o manifestare a extinderii spațiului economic pe continentul eurasiatic, în general, și în zona Eurasiei Centrale, în special. Această expansiune are loc în domeniile transportului, energiei și comerțului, determinând schimbări geopolitice în regiunile caspică și central-asiatică, unde Rusia, China și Kazahstan sunt poziționate favorabil pentru a profita de rolul lor de centre comerciale, energetice și de tranzit. Dacă va fi finalizat, canalul are potențialul de a spori aceste tendințe și roluri, producând încă o configurație pe tabla de șah eurasiatică.
