Republica Moldova așteaptă cu sufletul la gură să vadă cum se termină negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia. Garanțiile de securitate similare cu Articolul 5 din Tratatul NATO, pe care le-ar putea primi Kievul, ar îmbunătăți major situația de securitate a țării, având în vedere că Ucraina o protejează la est de Rusia și nu ar putea fi atacată direct. O pace durabilă ar ajuta-o din perspectiva aderării a Uniunea Europeană.
Nu este niciun secret că prăbușirea frontului în Ucraina ar fi o adevărată catastrofă pentru Republica Moldova. Așa cum a precizat, în mai multe rânduri, președinta Maia Sandu, Armata ucraineană este cea care îi protejează pe conaționalii săi.
Una dintre bătăliile cele mai importante din războiul ruso-ucrainean, dar totodată și una dintre cele mai puțin mediatizate (în comparație cu luptele din estul Ucrainei, sau pentru apărarea capitalei), a avut loc la Voznesensk.
O localitate relativ mică din regiunea Nicolaev, cu 33.000 de locuitori înaintea războiului, armata Ucrainei a repurtat o victorie decisivă pe 3 martie 2022, în ciuda superiorității militare a rușilor.
La acea vreme, rușii se aflau deja la porțile orașului Nikolaev, dorind să cucerească toată coasta Ucrainei la Marea Neagră. La Voznesensk se regăsea un pod cu valoare strategică mare, fiind cel mai apropiat loc pe unde armata rusă putea traversa Bugul de Sud.
Forțele Kremlinului au pierdut atunci 30 dintre cele 43 de vehicule de luptă angajate în bătălie, printre care și 15 tancuri, ele fiind capturate sau distruse de ucraineni. Totodată, peste 100 de soldați ruși și-au pierdut viața.
Apărarea ucraineană a fost compusă atât de forțe regulate, dar în special din batalionul de rezerviști voluntari, cărora li s-au alăturat mai mulți civili. Prin victoria lor, militarii ucraineni au reușit să prevină atât încercuirea orașului Nicolaev, cât și avansul rusesc către centrala nucleară de la Pivdennoukrainsk, dar mai ales spre regiunea Odessa.
Pentru Republica Moldova, consecințele unei incursiuni rusești în Odessa ar fi fost dezastruoase. Ucrainenii s-ar fi retras, foarte probabil, în metropola omonimă, ducând luptele de apărare în mediul urban, unde le-ar fi fost mai ușor să reziste. Astfel, rușii ar fi avut drum liber de-a lungul câmpiilor și ar fi putut avansa spre Transnistria, unde ar fi făcut joncțiunea cu trupele deja staționate acolo.
Prin prevenirea unui astfel de scenariu, R. Moldova a evitat amenințarea directă a întregii Armate ruse chiar la granița ei, rămânând doar problema trupelor pre-existente de la Tiraspol, care sunt ținute sub control de către ucraineni.
Conform ultimelor informații, nu mai puțin de 1500 de soldați ruși s-ar afla în acea regiune, majoritatea fiind localnici. Cu toate acestea, a apărut în iunie informația cum că Moscova ar dori să trimită acolo nu mai puțin de 10.000 de militari. Prezența lor pe teritoriul Transnistriei ar face total nefuncționale garanțiile de securitate pentru Ucraina, fie ele și după model NATO. În consecință, o decizie legată de trupele rusești din Ucraina ar trebui să fie parte din pachetul de negocieri ruso- ucrainene.
Linie de demarcație de-a lungul Niprului
Rușii au avut cerințe maximale o bună perioadă de timp, care, dacă ar fi fost îndeplinite, ar fi însemnat redobândirea „capului de pod” de pe malul malul drept al Niprului, la Herson.
Rușii cer acum întreaga regiune Donețk, fiind de acord cu „înghețarea” linilor frontului în Herson și Zaporojia. Concret, asta înseamnă stabilizarea graniței de facto pe fluviul Nipru, o barieră naturală mai ușor de apărat decât câmpiile zaporojene, spre exemplu. De altfel, ideea a fost exemplificată perfect de numeroasele tentative eșuate ale ucrainenilor de a stabili un „cap de pod” pe malul stâng, ocupat de ruși.
De la Palanca, punctul extrem de est al Republicii Moldova, până la Delta Nirpului, cel mai apropiat punct al noii granițe de facto ruso-ucrainene, sunt peste 170 de kilometri. Asta înseamnă că, în cazul unei noii invazii rusești pe uscat, este o distanță suficient de mare pentru ca ucrainenii să împiedice o joncțiune imediată cu forțele din Transnistria.
Cam aceeași distanță este și între capul vestic al Peninsulei Crimeea și gurile Nistrului, unde râul se varsă în Marea Neagră. Ucrainenii au reușit însă în acest război să se apere excelent pe mare, prevenind orice debarcare a rușilor în Odessa. Specialiștii militari au punctat chiar că, la acest capitol, Ucraina s-a descutat cel mai bine, chiar și fără a avea o marină de mari dimensiuni.
Dată fiind complexitatea unei astfel de operațiuni maritime (o debarcare comparabilă cu cea din Normandia), nici calea maritimă nu este o amenințare imediată pentru Republica Moldova. Desigur, trupele din prezent rămân acolo, existând oricând posibilitatea unor operațiuni de diversiune.
Transnistria, încolțită
Încă din 2014, la momentul inițial al declanșării invaziei rusești, forțele din Transnistria au fost privite constant ca o amenințare pentru Ucraina. Acestea, nu numai că sunt un risc la adresa R. Moldova, dar se pot angaja oricând și în luptă cu armata Kievului.
Tocmai de aceea, batalioanele rusești din regiunea respectivă au fost ținute constant sub atentă observație de către ucraineni, ele neîndrăznind să atace Republica Moldova nici măcar în primăvara lui 2022, atunci când armata Kremlinului avansase până la Voznesensk.
Cu un guvern PAS la Chișinău, Transnistria este practic încercuită, nemaiavând niciun vecin prietenos, așa cum a fost cazul în 1992, atunci când chiar Ucraina a permis trecerea rușilor prin propriul teritoriu către Tiraspol.
Venirea la Chișinău a unui guvern pro-rus ar fi un ajutor nesperat pentru autoritățile de la Tiraspol, care ar căpăta astfel mai mult spațiu de manevră și ar avea un potențial partener.
Chiar și cu Maia Sandu și Volodimir Zelenski (sau alt președinte pro-occidental la Kiev), inclusiv cu partidele lor la guvernare în continuare, nu există șanse ca Republica Moldovenească Nistriană să dispară, la cum merg negocierile cu rușii până acum.
Concret, poziția rușilor nu a fost slăbită îndeajuns de mult pentru ca autoritățile de la Kiev și Chișinău să acționeze concertat, pentru a recupera Transnistria. Așadar, amenințarea pe termen mediu și lung vă rămâne pentru Republica Moldova.
În contextul discuțiilor privind garanțiile de securitate occidentale, va fi interesant de văzut cum va fi abodardată problema trupelor din Transnistria, acestea fiind un adevărat „ghimpe” atât în coasta Ucrainei, cât și a Moldovei, cu potențial destabilizator.
Reconstrucția Ucrainei
Harta folosită de Zelenski și Trump, la negocierile de luni de la Casa Albă, a făcut înconjurul lumii. Pe ea, dintre țările vecine, ieșeau în evidența România și Republica Moldova, datorită poziției lor geografice.
În afara acordului propriu-zis de pace, se discută mult în ultima perioadă și de reconstrucția Ucrainei, fiind sugerată chiar o inițiativă de tip „Plan Marshall”, idee susținută inclusiv de către Keith Kellogg, emisarul lui Trump pentru Ucraina.
Asemeni Româniiei, R. Moldova ar putea beneficia direct de aceste demersuri, fiind în special o punte către regiunile din sudul Ucrainei, Odessa, Nicolaev și Herson, toate puternic afectate de bombardamente și luptele care au avut loc.
Infrastructura din Basarabia este, din păcare, precară. Pentru a eficientiza procesul de reconstrucție a Ucrainei este nevoie de investiții majore în drumurile din Republica Moldova, de reabilitarea aeroporturilor și de construirea unora noi.
Situația economică a Republicii Moldova nu este grozavă, motiv pentru care este nevoie de o sursă de finanțare externă. Cea mai la îndemână ar Uniunea Europeană, care în prezent oferă sprijin financiar punctual. După aderare, R. Moldova ar putea beneficia și de fondurile de coeziune sau alte fonduri comunitare, inclusiv cele din Programul ReArm Europe.
Aici revenim la o temă complexă. Moldova este cuplată în prezent cu Ucraina în procesul de integrare europeană. Astfel, orice veto pentru Kiev din partea unei țări membre este valabil și pentru Chișinău, chiar dacă acel stat nu nu dorește să blocheze aderarea Moldovei.
Soarta Ucrainei și viitorul ei european se decid chiar în acele zile la masa negocierilor. Dacă în privința aderării la NATO este limpede că nu i se va permite Ucrainei, situația diferă în privința Uniunii Europene.
În acordul din martie 2022, care nu a mai fost semnat de delegațiile Kievului și Moscovei, Rusia lăsa deschisă posibilitatea ca Ucraina să devină țară membră UE. În discuțiile de acum, e clar că tema aceasta e una dintre principalele chestiuni în suspensie.
Dacă Ucrainei i se va permite în cele din urmă să urmeze calea europeană, integrarea va fi una complexă și anevoioasă, dată fiind mărimea țării, populația, istoria și restul problemelor existente.
Republica Moldova, fiind o țară mult mai mică și conexiuni puternice deja cu România, membră de peste 18 ani a UE, procesul de integrare este unul mai simplu.
O decuplare de Ucraina ar fi ideală, dar foarte puțin probabilă pentru Republica Moldova, care ar avea astfel parte de un drum mai lejer către aderare. Uniunea, de regulă, nu obișnuiește să procedeze în acest fel (vezi cazul României cu Bulgaria, care au fost grupate atât pentru aderare la UE în sine, cât și la Schengen).
Cu toate acestea, există precedente. Albania a fost decuplată recent de Macedonia de Nord (țară care a fost deseori blocată în negocieri de Grecia sau Bulgaria). Pentru a nu împiedica și parcursul Tiranei către aderare, Uniunea a agreat desprinderea Albaniei, care acum avansează rapid și ar putea fi următoarea țară admisă.
