Escaladarea din aprilie a războiului comercial a arătat slăbiciunile Statelor Unite față de China, respectiv faptul că se bazează în continuare pe țara asiatică pentru a-și asigura necesarul de metale rare, materii esențiale pentru tehnologiile avansate ale zilelor noastre. Situația europenilor nu este prea diferită, ei fiind, la rândul lor, expuși riscurilor dinspre China. La Summitul de la Beijing de săptămâna trecută, liderii UE nu au reușit să obțină mari concesii din partea comuniștilor chinezi.
Deceniile întregi de investiții strategice ale Republicii Populare Chineze în extracția procesarea metalelor rare i-au oferit țării o poziție dominantă în acest domeniu vital.
Beijingul are acum capacitatea de a influența decisiv prețul acestor materii, respectiv de a se folosi de această dependență a lumii întregi pentru a obține diverse concesii.
Administrația americană a încercat să impună tarife vamale foarte mari Chinei. Blocarea exporturilor de metale rare către SUA, una din tacticile folosite pentru a răspunde cât mai eficient amenințării, a pus presiune considerabilă pe industria tech din America.
Nemulțumirea coloșilor tehnologici, precum Apple, și insistențele acestora față de Casa Albă i-au forțat în cele din urmă pe Donald Trump și pe echipa să parafeze un acord comercial preliminar cu China, prin care să își recâștige capacitatea de a importa metale rare din această țară.
Situația actuală
Deși deține doar jumătate din rezervele mondiale dovedite de metale rare, China controlează aproximativ 70% din extracția lor, respectiv aproape 90% din procesare.
La fel de important, țara asiatică a reușit să dezvolte și capacitatea sa de a produce magneți de înaltă performanță din aceste metale rare, folosiți pentru diverse echipamente și aparaturi, datorită forței lor. Concret, magneții aceștia sunt utilizați în medicină, industria aeronautică, automobile, sau energia regenerabilă.
În cazul Uniunii Europene, China este principalul exportator de metale rare, cu o cotă de peste 46%. Urmează Rusia, cu 28%, și Malaiezia, cu 20%. Cu o pondere mult mai mică, Japonia furnizează 2% din importuri, iar restul țărilor, precum Marea Britanie, Vietnam și SUA contribuie fiecare cu o cotă de sub 1%.
Așadar, realitatea este una incomodă pentru europeni. Nu este doar vorba de dominația firească a Chinei, dar inclusiv față de Rusia există un grad semnificativ de dependență, așa cum o relevă datele.
S-au făcut eforturi considerabile de către Bruxelles pentru a reduce influxul de gaze naturale și petrol din Rusia, cu scopul de a tăia una din principalele surse de finanțare a mașinăriei de război a Kremlinului.
Variante
Marele handicap pe care îl are Uniunea Europeană este că, la ora actuală, nu există nicio mină de unde să se extragă în mod activ cantități semnificate de metale rare, ceea ce înseamnă, pentru moment, că este total dependentă de importuri.
Perspective de ameliorare există, însă. La Kiruna, în nordul Suediei, s-a descoperit cel mai mare zăcământ de metale rare din Europa, care putea acoperi măcar o parte din cererea pieței continentale.
Procesul de extracție și ulterior de procesare este unul anevoios, care va necesita investiții mari. Totodată, construirea infrastructurii necesare și asigurarea logistică va dura o perioadă mai lungă, astfel că nu va fi gata în viitorul apropiat.
Și în Norvegia, la Fen, a fost găsit un depozit important de metale rare, numai că și acolo ar mai dura ani de zile până să se poată extrage cantități semnificative. Deși țara nu se află în UE, relația Oslo-Bruxelles a devenit tot mai apropiată în ultimii ani, pe fondul războiului din Ucraina.
În funcție de rezultatul alegerilor parlamentare din septembrie, ar putea exista pe viitor posibilitatea ca Norvegia să organizeze un al treilea referendum pentru aderarea la Uniunea Europeană, dat fiind faptul că o parte tot mai mare din populație indică în sondaje dorința ca țara să devină membră UE. Asta ar aduce multe beneficii pentru Uniunea. Metalele rare, care ar urma să fie extrase, ar fi mai ușor de exportat către celelalte state europene.
Miza ucraineană
Desigur, în ultimele luni de zile s-a vorbit multe și despre Ucraina, mai ales în contextul în care noua administrație republicană a dorit cu ardoare încheierea unui memorandum privind accesul și exploatarea resurselor naturale ale Ucrainei, inclusiv metalele rare.
Uniunea Europeană deja agrease o astfel de înțelegere cu Ucraina, care acoperea inclusiv aceste metale. Există perspective realiste ca țara vecină să devină membră UE pe viitor, după încheierea războiului cu Rusia. Inevitabil, în această ipoteză, exporturile de metale rare către celelalte state membre ar deveni mai fezabile.
Există însă câteva probleme cu privire la metalele rare din Ucraina. În primul rând, o parte semnificativă din zăcăminte se află în prezent în teritorii ocupate de Rusia, pe care armata Kievului are șanse mici, cel puțin la ora actuală, să le elibereze în viitorul apropiat.
Totodată, se vorbește inclusiv despre cât de reale ar fi datele furnizate de guvernul ucrainean cu privire la cantitatea materiei din subsoluri. Studiile invocate au fost efectuate în timpul Uniunii Sovietice, existând bănuiala rezonabilă că estimările ar fi fost exagerate de guvernul de la acea vreme.
Nu în ultimul rând, odată cu Memorandumul semnat cu SUA și abordarea fermă a Administrației Trump pe această temă, cel mai probabil Statele Unite ar avea prioritate în cazul în care Ucraina ar exporta acele metale.
Metalele rare, o prioritate a turului asiatic
Șefa Comisiei Europene, Usrula von der Leyen, a călătorit săptămâna trecută în Asia, alături de președintele Consiliului European, Antonio Costa, și înalta reprezentantă a UE pentru politici externe, Kaja Kallas.
Prima oprire a fost la Tokyo, unde a avut loc o întâlnire cu premierul nipon, Shigeru Ishiba, și cabinetul său ministerial. În cadrul acelor discuții, s-au pus bazele unei alianțe Japonia- UE, care să lanseze inclusiv proiecte de exploatare a metalelor rare.
Japonia a descoperit în zona sa economică exclusivă, pe fundul Pacificului, un depozit mare de metale rare, prin care speră măcar să mai estompeze dominația rivalului lor regional, China, asupra pieței mondiale.
Dacă delegația europeană a plecat cu vești bune din Japonia, în China, nu a mai fost la fel. Conducerea europeană a mers apoi la Beijing, pentru a marca 50 de ani de relații diplomatice cu China.
Acolo au existat două întâlniri importante, cu premierul Li Qiang, respectiv cu președintele Xi Jinping. Primirea a fost una „rece” inclusiv pe fondul declarațiilor critice ale Ursulei von der Leyen la adresa Chinei, din urmă cu câteva săptămâni.
Dată fiind relația complicată a comuniștilor de la Beijing cu noua administrație americană, europenii sperau să obțină concesii din partea chinezilor, profitând de situație pentru o apropiere mai mare.
În afara ridicării anumitor sancțiuni impuse de către chinezi mai multor europarlamentari, delegația UE nu a reușit să obține mari progrese în celelalte domenii de interes comun. Una din priorități era mai ales legată de metalele rare și magneții de înaltă performanță, acolo unde se dorea agrearea unor condiții mai favorabile de import.
Eșecul europenilor din discuțiile recente cu chinezii, respectiv intransigența acestora din urmă, relevă faptul că momentan, comuniștii pot „juca tare” pe tema metalelor rare, neexistând alternative viabile pe termen scurt.
Abordarea chinezilor a fost însă o surpriză, dată fiind politica establishmentului de la Beijing de a încuraja detașarea Europei de Statelor Unite. Prin oferirea unui tratament favorabil Uniunii, s-ar fi urmărit exact acest scop.
Pare însă că alianța Beijingului cu Moscova se consolidează, iar rigiditatea de care au dovadă față de conducerea UE să fie o consecinței a acestei apropieri. Asta în contextul în care statele europene s-au angajat să își crească cheltuielile pentru apărare, din dorința de a rămâne aproape de SUA, în timp ce Washingtonul pare tot incisiv împotriva Kremlinului, acuzând totodată China că sprijină efortul de război al Rusiei prin oferirea tehnologiei și resurselor necesare.
