Concedierea este una dintre cele mai neplăcute situații cu care se poate confrunta un angajat. În România, există trei tipuri de concedieri, în funcție de motivele care stau la baza lor: concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului și concedierea colectivă.
Fiecare dintre aceste tipuri are condiții și proceduri specifice, precum și drepturi și obligații pentru părțile implicate.
În plus, există și situații în care concedierea este interzisă sau suspendată, pentru a proteja angajatul de eventuale abuzuri sau discriminări.
În acest articol, îți vom explica ce presupune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, cum poți să te aperi în cazul unei concedieri nelegale și ce resurse ai la dispoziție.
Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului
Acest tip de concediere se referă la situațiile în care angajatul își încalcă obligațiile contractuale sau disciplinare, cum ar fi:
- nerespectarea programului de lucru;
- nerespectarea normelor de protecție a muncii;
- nerespectarea regulamentului intern sau a contractului de muncă;
- incapacitatea fizică sau psihică care împiedică îndeplinirea sarcinilor de muncă;
- necorespunderea profesională a salariatului pentru postul ocupat, constatată în urma unei evaluări prealabile.
În aceste cazuri, angajatorul trebuie să respecte următorii pași:
- să efectueze o cercetare disciplinară prealabilă, în care să audieze angajatul și să-i comunice acuzațiile și probele împotriva lui;
- să emită o decizie scrisă de concediere, în care să menționeze motivul, temeiul legal și data încetării contractului;
- să-i înmâneze personal angajatului decizia de concediere sau să i-o trimită prin poștă recomandată, cu confirmare de primire;
- să-i plătească angajatului salariul până la data încetării contractului, precum și eventualele drepturi bănești restante.
Angajatul are dreptul să conteste decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării acesteia, la instanța competentă.
De asemenea, are dreptul să solicite reîncadrarea pe post sau pe un post echivalent, precum și plata unor despăgubiri pentru perioada în care nu a lucrat.
Pentru a contesta o decizie de concediere, trebuie să urmezi următorii pași:
- să verifici dacă decizia de concediere conține toate elementele prevăzute de lege, cum ar fi motivul concedierii, data și numărul de înregistrare, semnătura persoanei competente etc.;
- să redactezi o contestație în scris, în care să arăți motivele pentru care consideri că decizia este nelegală sau netemeinică (ex: motivul invocat pentru concediere nu este întemeiat sau este insuficient justificat, procedura de cercetare disciplinară prealabilă nu a fost respectată în conformitate cu prevederile legale și contractuale aplicabile, nu ți s-au oferit posibilități adecvate de a-ți prezenta punctul de vedere sau de a aduce dovezi în apărarea ta etc.)
- să depui contestația la instanța competentă, adică la tribunalul de la domiciliul sau reședința ta, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei;
- să dovedești în fața instanței că decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea legii sau a contractului colectiv de muncă aplicabil, prin probe scrise sau martori.
Un model de contestație împotriva deciziei de concediere ar putea arăta așa:
DOMNULE PREȘEDINTE,
Subsemnatul/Subsemnata (nume, prenume), domiciliat (ă) în (localitate, stradă, număr), având codul numeric personal (CNP), în calitate de reclamant (ă),
În contradictoriu cu:
(denumirea angajatorului) cu sediul în (localitate, stradă, număr), având codul unic de înregistrare (CUI), în calitate de pârât (ă),
formulez prezenta:
CONTESTAȚIE
împotriva deciziei nr. …/…/… emisă de (denumirea angajatorului) prin care am fost concediat (ă) pentru motive care țin de persoana mea,
Prin care solicit onoratei instanţe de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. …/…/… emisă de pârât (ă) și să dispună reintegrarea mea pe postul ocupat anterior concedierii, precum și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care Subsemnatul/Subsemnata ar fi beneficiat, de la data concedierii până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii,
AVÂNDU-SE ÎN VEDERE URMĂTOARELE,
CONSIDERENTE:
Motivele contestației: în fapt, în perioada … – … am desfășurat activitatea de …, iar prin decizia citată am fost concediat (ă) pentru motivul că …, măsură dispusă în baza art. … din Codul muncii. Consider că măsura luată împotriva mea este nelegală și netemeinică, pentru că:
(expuneți motivele pentru care considerați că decizia este nelegală și netemeinică, invocând prevederile legale aplicabile și probele pe care le aveți sau le solicitați)
În drept, mă sprijin pe dispozițiile art. … din Codul muncii și art. … din Codul de procedură civilă.
În temeiul celor expuse, solicit instanței să admită contestația formulată, să anuleze decizia nr. …/…/… emisă de pârât (ă) și să dispună reintegrarea mea pe postul ocupat anterior concedierii, precum și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care Subsemnatul ar fi beneficiat, de la data concedierii până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii.
Data
Semnătura
