„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” – Ion Rațiu
În tumultul alegerilor prezidențiale din România din 2025, acest citat celebru al lui Ion Rațiu, rostit în 1990, răsună mai puternic ca niciodată. Deși este adesea atribuit lui Voltaire, în realitate reprezintă o parafrazare a unei idei exprimate de scriitoarea britanică Evelyn Beatrice Hall, care a surprins esența toleranței și libertății de exprimare într-o societate democratică. Dar ce înseamnă astăzi, în era digitală și polarizată, să „luptăm” pentru dreptul altuia de a-și exprima opinia?
Libertatea de exprimare – un drept inalienabil, dar nu absolut
Libertatea de exprimare este temelia oricărei democrații funcționale. Este dreptul fiecărui cetățean de a-și exprima opiniile, de a contesta autoritățile și de a participa activ la viața publică. De la Socrate la John Stuart Mill, filozofii au subliniat că suprimarea unei opinii înseamnă nu doar negarea unui drept individual, ci și privarea societății de posibilitatea de a descoperi adevărul.
Însă libertatea de exprimare nu este un drept absolut. Niciun drept nu este. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 10) și Constituția României (art. 30) protejează acest principiu, dar și limitează utilizarea sa pentru a preveni abuzurile: discursul instigator la ură, dezinformarea deliberată sau incitarea la violență nu sunt protejate de lege.
Alegerile prezidențiale din 2025 – un test al libertății de exprimare
Campania electorală prezidențială din 2025 a evidențiat cât de fragilă poate fi libertatea de exprimare în era digitală. Pe de o parte, rețelele sociale au oferit o platformă pentru dezbatere și participare civică. Pe de altă parte, acestea au devenit un spațiu al dezinformării și manipulării, unde adevărul a fost uneori înlocuit de emoție și propagandă.
Dar libertatea de exprimare nu înseamnă doar dreptul de a vorbi, ci și responsabilitatea de a asculta. Într-o societate democratică, acest drept nu poate fi utilizat pentru a suprima alte opinii, ci pentru a le confrunta deschis și a învăța din ele.
Revenirea la principii – libertatea de exprimare ca punte, nu ca barieră
Într-o democrație sănătoasă, libertatea de exprimare trebuie să fie o punte între opinii, nu o barieră. Nu înseamnă doar să vorbim, ci și să ascultăm. Nu înseamnă doar să contestăm, ci și să înțelegem. Înseamnă să respectăm nu doar dreptul de a vorbi, ci și obligația de a asculta cu deschidere, chiar și atunci când opiniile celorlalți contrazic convingerile noastre. Înseamnă să privim dialogul ca pe un proces de învățare, nu ca pe un câmp de luptă, și să acceptăm că adevărul poate fi întotdeauna mai complex decât orice argument individual.
În căutarea rațiunii și a echilibrului
În alegerile prezidențiale din 2025, România nu trebuie să se lase prinsă în capcana unei polarizări absolute. Nu trebuie să vedem doar alb și negru, Est sau Vest. În loc să ne lăsăm copleșiți de propaganda fiecărei tabere, ar trebui să ne întrebăm ce propune fiecare candidat cu adevărat, dincolo de sloganuri. Să analizăm ce soluții oferă pentru problemele reale ale țării și, mai ales, cum se încadrează acestea în limitele și atribuțiile constituționale ale funcției de președinte.
În contextul unei campanii în care s-a vorbit despre orice, ca și cum președintele ar avea puteri absolute, este esențial să revenim la realitate: Președintele României are atribuții clar definite de Constituție. Este garantul independenței naționale, comandantul forțelor armate, reprezentantul țării în relațiile externe. Dar nu este un dictator, nu este un lider cu putere absolută.
Ce înseamnă cu adevărat să „luptăm pentru dreptul altuia de a nu fi de acord cu noi”?
Înseamnă să acceptăm că, într-o societate democratică, vor exista întotdeauna opinii cu care nu suntem de acord. Înseamnă să apărăm dreptul celor cu care nu suntem de acord de a-și exprima opiniile, fără frică și fără cenzură.
Însă această libertate implică și o responsabilitate: aceea de a căuta adevărul, de a verifica sursele și de a respinge dezinformarea. Într-o Românie polarizată de alegeri, libertatea de exprimare poate fi un antidot la ură și la manipulare – dacă este folosită corect.
Ion Rațiu a înțeles acest lucru acum mai bine de trei decenii. Întrebarea este dacă societatea românească de astăzi îl mai înțelege.



















