De la începutul lui 2014, col. Paraschiv a început o veritabilă cruciadă în Justiție menită a-și găsi dreptatea, cruciadă ignorată complet de magistrații militari, prinși în „câmpul tactic” al DGIA.
Și în prezent, judecătorii și procurorii militari pot accede în aceste funcții doar dacă obțin un aviz de securitate de la directorul DGIA. Așadar, toți cei care au judecat dosarele deschise de col. Paraschiv împotriva „călăilor” săi erau oameni puși cu „binecuvântarea” gen. Maian Hăpău.
Fostul ofițer de contraspionaj militar a apelat și la bunăvoința a doi președinți, dar memoriile sale înaintate lui Traian Băsescu (la acea vreme nu știa că era o victimă și a acestuia!) și Klaus Iohannis au fost ignorate, în ciuda gravității faptelor descrise se col. (r) Doru Paraschiv.
Cu jalba la Cotroceni
Reproducem, în cele de urmează, Memoriul trimis președintelui în exercițiu, Klaus Iohannis:
„Am fost victima unei înscenări puse la cale de gl. Marian Hăpău, directorul general al Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), cu complicitatea șefului Direcției Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM), Gheorghe Mihai.
Înscenarea a avut ca efect retragerea certificatului de securitate nivel SSID- Strict Secret de Importanță Deosebită (secrete NATO) pe care îl dețineam (retragere nemotivată) conform prevederilor art. 28 alin. 5 din Legea 182/ 2002) și apoi trecerea în rezervă (nelegală).
Mi s-a înscenat un <<incident de securitate>>, fără a fi respectate și aplicate, atât norma internă a M.Ap.N. (Instrucțiunea PM-3, referitoare la gestionarea evenimentelor în Armata României), cât și mai cu seamă legislația națională în vigoare (Legea 182/ 2002, cu privire la protecția informațiilor clasificate).
În realitate s-a făcut totul neoficial (<<pe șest>>), cu complicitatea benevolă sau speculându-se ignoranța unor persoane cu funcții și atribuții în diferite structuri ale armatei și chiar din alte instituții (ORNISS, procurori militari și civili, judecători militari și civili și sigur și alte servicii de informații!).
Incident de securitate
Ca urmare a prevederilor de necontestat ale legii naționale, în orice situație ne-am fi găsit, trebuia ca în cazul meu să fie declarat un incident de securitate (eveniment deosebit – cod 105 conform PM-3 și care trebuia obligatoriu să fie raportat în cel mult 30 minute direct la ministrul apărării) și obligatoriu să se cerceteze cazul (bază art. 90 din HG 585/ 2002).
De asemenea, prin inducerea în eroare a fostului ministru al Apărării, Mircea Dușa (coroborat cu multe alte defăimări și dezinformări la adresa mea făcute de gl. Hăpău), tot conform legii naționale mai trebuia luate și alte măsuri, mai cu seamă raportarea la art. 88 din HG 585/ 2002 cu trimitere la persoanele evidențiate la art. 25 din Legea 182/ 2002, care prevede înștiințarea (informarea) președintelui țării/ și președinte al CSAT, a prim-ministrului Guvernului/ și vicepreședinte al șefului CSAT etc. (foarte important, obligatoriu trebuia informat SRI!).
Am certitudinea că sunt victima unei înscenări grosolane pusă la cale de persoane cu funcții importante în diferite instituții ale statului, capabile astfel să pună la cale orice și oricând.
Fapta nu există
De la momentul înscenării mișelești eu și familia mea trăim o dramă, fără nici un rost. Nu înțeleg nici în prezent cum un ministru a putut să ia o decizie extremă, cu implicații imense, fără minime măsuri pe care le ia și cel mai neînsemnat ocupant al unei funcții publice, respectiv numirea unei comisii, cercetarea speței, măsuri adecvate etc.
Nu am săvârșit nimic din ceea ce mi-a pus <<în cârcă>> gl. Hăpău Marian, fapta nici măcar nu există în legislația de securitate (facilitarea scurgerii de informații clasificate către persoane neautorizate), cum au încadrat-o anapoda ca infracțiune, ci cel mult putea să fie o contravenție, care, după ce este probată, se pedepsește gradual, iar în cazul cel mai grav, s-ar fi aplicat o amendă.
Pe mine m-au dat afară din Armată!
Acum mă lupt prin instanțele de judecată să se constate abuzul grosolan la adresa mea, dar este o luptă foarte grea pe care o duc, inegală și injustă. Prin aceste aprecieri personale nu încerc să epatez, ci este purul adevăr.
Am fost primit la raport de dl. Mircea Dușa pe data de 14 ianuarie 2014. Pe timpul discuției am constatat că habar nu avea ce mi s-a întâmplat, când ar fi trebuit să cunoască acest eveniment, așa cum am relatat anterior, obligatoriu a i se fi raportat, conform regulamentelor militare și a legislației naționale, fiind vorba de o faptă săvârșită de un ofițer activ de contrainformații militare.
I-am mai adus la cunoştinţă unele împrejurări care pot afecta buna funcţionare a Ministerului Apărării Naţionale și l-am rugat să ordone verificarea lor şi apoi, pe baza celor verificate, să ia măsurile prevăzute de lege, pentru a stabili responsabilităţile fiecărei persoane implicate şi pentru remedierea consecinţelor grave ce pot aduce atingere siguranţei și securității naţionale.
Trecut în rezervă de Ziua Unirii Principatelor
La o săptămână m-a rechemat la dumnealui (în dimineața zilei de 21 ianuarie 2014) și, în urma discuției, am crezut că a verificat cele spuse de mine, că s-au adeverit și că va lua măsurile legale care se impuneau.
Stupoare: în ziua de 24 ianuarie 2014, aproximativ orele 14.30, mi-a fost adus la cunoștință ordinul de trecere în rezervă (cu max. 30 min. !!! înainte de terminarea programului, respectiv sfârșitul de săptămână).
Mi-au arătat hârtia/ ordinul de la distanță, probabil ca nu cumva să-i fac ceva! – scenă de film prost. Am fost astfel dat afară din Armată pe nedrept, fără o cercetare a vreunui eveniment deosebit pe care să-l fi săvârșit (care nu există, ci a fost inventat pe șest de gl. Hăpău și neoficializat nici până astăzi!!!), fără să dau vreo declarație sau notă explicativă, fără notă de lichidare etc.
Ulterior, în aceeași zi, am aflat că ministrul Dușa nici nu a fost în sediul M.Ap.N. și că își delegase atribuțiile funcției către un secretar de stat cu o zi înainte, pentru a participa la manifestările dedicate Unirii Principatelor Romăne, la Iași și la Focșani. Sunt îndreptățit să cred că gl. Hăpău Marian l-a indus în eroare și l-a dezinformat <<specific>>.
Calvarul
Din acel moment a început calvarul și drama familiei mele, dar vă asigur că nu mă las bătut și că sunt hotărât să-mi apăr onoarea și demnitatea de ofițer. Am o pregătire militară și psihologică deosebite și nu sunt dispus să fiu victima sau cobaiul nimănui.
Am acționat conform prevederilor regulamentelor militare și a legislației naționale, pentru a semnala și sesiza abuzurile săvârșite de gl.-lt. Hăpău Marian
Pentru o mai bună înțelegere a situației prezint următoarele aspecte ale realității, care puteau fi luate în considerare și care dovedesc că am dreptate, iar țesătura de fapte născocite la adresa mea denotă ÎNSCENAREA:
- Pe data de 28.06.2013 mă aflam la Spitalul Militar Central din București pentru vizita medicală anuală, activitate ordonată și planificată.
Aproximativ la orele 11.30 am fost abordat neregulamentar de gl. Hăpău Marian, care știa că mă va găsi acolo, fiind venit de la Târgoviște, locul de muncă din acea perioadă.
Ca șef al Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) <<a ținut în mod special>> să mă întâlnească pentru a mă amenința și șantaja să nu <<mai umblu cu Blaj și cu procurorul ăla!>>, <<pentru că sunt trădători>> și <<mă termină, mă dă afară din Armată, mă distruge și mă lasă pe drumuri!>> (Blaj este un fost șef comun al nostru, iar procurorul la care a făcut referire nu l-a indicat).
La această ieșire paranoică nu am reacționat inițial, am crezut că a luat-o razna de frica mea, știam din anturajul pe care îl are că nu mă suportă și că îi sunt ca <<un ghimpe>>.
Un ofițer exemplar
Exact în aceeași perioadă eu eram apreciat de șefii mei profesionali, inclusiv la analizele și bilanțurile de activitate.
Ca șef de structură de contrainformații teritorială aveam relații profesionale și derulam chiar în acea perioadă acțiuni specifice în comun cu celelalte structuri din jud. Dâmbovița – SRI, DCCO/ MAI și DIICOT.
Se pune astfel întrebarea, dacă gl. Hăpău Marian știa că fac obiectul retragerii certificatului de securitate nivel SSID, de ce în acea perioadă, respectiv și pe perioada declanșării adreselor către ORNISS din luna iulie 2013 (28 iunie – 26 iulie 2013, dată când au obținut decizia de retragere a certificatului meu de securitate SSID), eu mi-am desfășurat activitatea profesională neîngrădit sau fără a se fi luat vreo măsură preventivă.
Rezultă că totul s-a făcut cu premeditare, probabil că gl. Hăpău Marian s-a gândit că eu voi da în vileag ceva negativ sau periculos la adresa sa.
Fără nicio explicație
- Pe data de 26 iulie 2013, tot într-o vineri, am fost chemat la București la sediul Serviciului 3, unde am aflat că mi-a fost retras certificatul de securitate nivel SSID.
Nu mi-a fost motivată decizia, așa cum prevede art. 28 alin. 5 din Legea nr. 182/ 2002. Am cerut explicații, dar cei de față mi-au spus că nu știu nimic.
Am insistat să mi se facă legătura cu șeful DCiSM sau direct cu gl. Hăpău Marian, dar m-am lovit ca de un perete.
Pentru mine era clar că gl. Hăpău își pusese planul diabolic în aplicare, așa cum mă amenințase la data de 28 iunie 2013.
De fapt, momentul a fost năucitor, nimeni dintre cei de față, șef și colegi, nu știau să se fi întâmplat ceva, au fost stupefiați, dar și marcați de situația în sine, fiindcă, așa cum se știe în Armată, șefii și colegii apropiați unui făptuitor se așteaptă la eventuale consecințe.
În general nimeni altcineva nu a aflat atunci ce s-a întâmplat și nici ulterior, cazul nu a fost prezentat și mediatizat în cadrul colectivului și Direcției, nici în BIA (Buletinul informativ al Armatei), nu a fost oficializat.
Nu mi se ceruse nici o explicaţie, nu ştiam să fi încălcat vreuna dintre regulile de lucru, nu am pus în pericol vreo informaţie clasificată, nu am săvârşit fapte care să mă facă incompatibil cu deţinerea unui asemenea certificat.
Nu mi s-a cerut un raport sau o notă explicativă cu privire la fapta prezentată în adresa către ORNISS. Era obligatorie – conform reglementărilor din M.Ap.N. – numirea unei comisii de cercetare a incidentului de securitate/eveniment deosebit pe care l-aş fi creat (bază Instrucţiunea PM – 3/ 2013, referitoare la gestionarea evenimentelor în Armata României).
ORNISS nu a primit de la DGIA/ MApN documentele care să justifice solicitarea retragerii certificatului de securitate (documente solicitate și de instanțe, dar care nici până în prezent nu au fost înaintate – pentru că NU EXISTĂ), documente care nu pot exista atâta timp cât nu s-au derulat procedurile standard la incidente de securitate.
Măsuri represive
- Mi se impută o faptă inexistentă, ceea ce îmi dă curajul de a persista în toate demersurile legale pentru apărarea propriilor drepturi.
Apreciez că sunt victima fostului directorul general al DGIA, gl. Hăpău Marian, care m-a supus unor măsuri cu caracter represiv de mai mulţi ani (mutarea succesivă, la perioade scurte de timp, dintr-o structură în alta, în condiţiile în care stabilitatea într-o structură asigură performanţa activităţii de contrainformaţi; îngrădirea dezvoltării profesionale; blocarea accederii în cariera militară), fără ca la baza acestor măsuri să stea un motiv ce ţine de activitatea mea profesională, măsuri care au culminat cu trecerea subsemnatului în rezervă, ca urmare a retragerii certificatului de acces la informaţii clasificate.
De la instanțele unde am procese în derulare am aflat că, de fapt, eu aș fi facilitat scurgerea de informații clasificate către persoane neautorizate.
Mai exact au fost trimise la instanțe prin corespondență secretă, ca să impresioneze, niște bazaconii, cum că <<am deschis posibile canale de scurgere a informațiilor clasificate către persoane neautorizate!>>. Nimic mai fals! Acțiuni probabile și în viitor! Ridicol!
Precedent periculos
S-a creat astfel un grav precedent, în sensul că un ofițer de informații sau de contrainformații, atunci când relaționează cu cineva, poate să deschidă, în viitor, un canal de scurgere de informații.
Trecerea mea în rezervă a fost rezultatul unor acţiuni nelegale (adică o înscenare la adresa mea de către gl. Hăpău Marian, prin folosirea funcţiei, a personalului din subordine, a mijloacelor şi metodelor specifice de muncă în contra scopului pentru care au fost reglementate).
Abuzurile pe care le-a exercitat asupra mea au vizat împiedicarea accederii în cariera militară şi nenumărate şicane profesionale.
Acestea au inclus nepromovarea mea în funcţii de conducere, îngrădirea evoluţiei şi dezvoltării profesionale prin neaprobarea participării la diferite cursuri, mutarea anual dintr-o structură în alta a DCiSM (nedeontologic în structurile de contrainformații!), ştirbirea meritelor / reuşitelor profesionale în munca specifică etc.
Prin măsurile şi, în general, atitudinea distructivă la adresa mea mi-a produs sistematic prejudicii de imagine în cadrul colectivelor în care am activat, dar şi în cadrul altor structuri ale MApN unde îmi desfăşuram activitatea specifică (denigrare; defăimare; dezinformare, după ce mă muta într-o altă structură mă prezenta ca fiind un om problemă, fără să prezinte argumente!)
Citește și:
SINGUR ÎN INIMA SISTEMULUI (EPISODUL 1) : „Traian Băsescu era conectat la interesele rusești”
Fracturi de logică
- Totodată reiterez că nu există nici măcar o aparenţă de realitate a motivului invocat pentru emiterea deciziei ORNISS. Aceasta rezultă cel puţin din următoarele împrejurări:
– dacă aş fi săvârşit fapta (am explicat deja că nu există prevăzut așa ceva în lege), aş fi fost sancţionat contravenţional pentru nerespectarea reglementărilor privind protecţia informaţiilor clasificate – ceea ce nu s-a întâmplat;
– dacă aş fi săvârşit fapta se declara incident de securitate şi eveniment deosebit, potrivit reglementărilor în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, şi ar fi fost informat de îndată ministrul apărării naţionale (în maxim 30 de minute, dar eu am constatat în 14 ian. 2014, după 6 luni, că habar nu avea de incidentul de securitate, respectiv două aprobări de punere la dispoziție pe o perioadă de 3 luni a subsemnatului !!!) – ceea ce nu s-a întâmplat;
– dacă aş fi săvârşit fapta, evenimentul ar fi fost publicat în Buletinul informativ al armatei (BIA) – ceea ce nu s-a întâmplat;
– dacă aş fi săvârşit fapta, s-ar fi efectuat o cercetare în conformitate cu prevederile art. 90 din H.G. nr. 585/2002, cercetare vizând stabilirea persoanelor implicate, informațiile compromise şi a condiţiilor în care s-a creat incidentul de securitate, precum şi măsurile de luat în continuare – ceea ce nu s-a întâmplat;
– dacă aş fi săvârşit fapta, obligatoriu s-ar fi informat, tot conform legii, persoanele de la art. 25 din Legea 182/ 2002 (președintele țării/ și șef al CSAT, primul-ministru/ și locțiitor al șefului CSAT etc. , președinții celor două Camere ale Parlamentului, inclusiv SRI-ul) – ceea ce nu s-a întâmplat.
Apel în van
De fapt, cu bună știință gl. HĂPĂU Marian a bulversat pe toată lumea deoarece inexistenta faptă pe care mi-a invocat-o că aș fi săvârșit-o nu există în lege (facilitarea scurgerii nu există, nici scurgerea la oameni, doar la tehnică, ci doar DIVULGAREA informațiilor clasificate la persoane neautorizate, dar această faptă este contravenție și nu infracțiune !!!).
Pentru verificarea celor expuse de subsemnatul vă rog să aveţi în vedere posibilitatea de a se solicita de la instituţiile implicate toate documentele create în legătură cu presupusul incident de securitate/eveniment deosebit, emiterea deciziei ORNISS, apărările ORNISS în instanţă.
Toate acestea vor dovedi atât abuzul a cărui victimă sunt, cât – mai ales – dezinformarea şi neinformarea ministrului apărării naţionale de către directorul general al D.G.I.A., respectiv neînștiințarea persoanelor prevăzute la art. 25 din Legea nr. 182/ 2002.
Se pune, desigur, întrebarea dacă nu cumva au fost şi alte situaţii, posibil de o gravitate şi mai mare, în care directorul general al DGIA gl. Hăpău Marian a procedat în aceeaşi manieră.
Reiterez ideea că multe persoane cu funcții importante au fost induse în eroare, iar o verificare obiectivă a situaţiei, efectuată de persoane obiective, din afara Direcţiei contrainformaţii şi securitate militară (DCiSM) și Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA), numite personal de dumneavoastră, vor releva situaţia reală şi se va dispune revocarea ordinului de trecere în rezervă a subsemnatului, urmând să îmi desfăşor activitatea ca ofiţer până la clarificarea integrală a situaţiei mele profesionale.
În conformitate cu prevederile Constituţiei României sunt hotărât să mă apăr şi să apelez la toate forurile instituţionale competente, interne şi internaţionale, pentru a mi se face dreptate şi a fi repus în drepturi.”
În episodul de mâine, veți afla cum au împiedicat Procurorul General, Augustin Lazăr, Procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi și directorul SRI, George Maior, și prim- adjunctul său de la acea vreme, Florian Coldea, Comisia parlamentară de anchetă să afle adevărul despre alegerile prezidențiale din 2009. Concluziile anchetei, deși de o gravitate foarte mare, au fost ignorate de Justiție.
