Învățarea limbii germane poate fi o piatră de temelie pentru succesul lor viitor. Nu e ușoară, dar, dacă ești mic și ești expus la această limbă suficient, greul nu e perceput. E cam ca la înot.
Educația timpurie în regim bilingv – de exemplu într-o grădiniță în română și germană – reprezintă o oportunitate unicat în dezvoltarea copiilor.
Beneficiile acestui tip de învățare sunt multe: dezvoltarea cognitivă accelerată, o mai bună flexibilitate mentală și dobândirea, nu doar a unei competențe lingvistice, ci și a unei gândiri analitice și creative.
Copiii expuși la două limbi încă din primii ani învață să navigheze cu ușurință între sisteme diferite de gândire, să facă asocieri rapide și complexe și să rezolve probleme cu o agilitate de invidiat.
Aici se poate vorbi deja de un avantaj semnificativ în viața academică, mai târziu și în cea profesională.
În plus, familiaritatea cu două limbi încă din copilărie îmbogățește sensibilitatea culturală și capacitatea de comunicare.
Particularități
Limba germană, prin structura sa riguroasă și particularitățile gramaticale, dezvoltă abilități logice și analitice și dau o deschidere mai mare față de diversitatea culturală. Trăim într-o lume globalizată, aceste abilități sunt un atu.
Cunoașterea limbii germane deschide uși către o gamă variată de oportunități în educație și carieră, Germania fiind nu doar unul dintre liderii economici ai Europei, ci și o țară în care studiile universitare pentru străini nu au taxe de școlarizare.
Părinții percep în mod corect educația în limba germană ca pe un diferențiator important pentru viitorul copiilor lor, ca pe o investiție solidă. (Ca orice investiție ea trebuie urmărită de-a lungul anilor.)
Provocări
Desigur, provocări există. De exemplu, mai toți copiii din grădinițele și școlile germane din București provin din familii de români și nu sunt expuși la imersiune autentică în limba germană, nu acasă, nu pe stradă, nu cu adevărat la grădiniță sau la școală, pentru că mediul de limba germană nu există.
Mediul în care cresc e românesc. Această realitate reduce eficiența procesului de învățare, făcând ca limba germană să fie percepută ca fiind mai grea. Imersiune nu avem, dar avem verbalizare.
Copiii învață germana nu doar din activitățile formale din grădiniță sau școală, ci în fiecare moment în care în acțiunile, rutinele, joaca, parcursul fiecărei zile sunt „însoțiți” verbal în limba germană. Efortul educatorilor e mai mare, dar merită. Creează mai multe tipuri de obișnuințe – atenția față de detalii, spiritul analitic, curiozitatea și disponibilitatea de a formula întrebări.
Metodă
De exemplu, ritualul mesei de prânz la Grădinița „Compania Mică”. Copiii sunt însoțiți verbal la fiecare pas al momentului – copiii se spală pe mâini, pun masa, își pun singuri de mâncare, timp în care numesc felul de mâncare și chiar îl descriu, se așează, spun versurile de „poftă bună!”
În tot acest timp educatorul verbalizează tot ce se întâmplă, asta dacă nu o fac deja copiii. Deși la masă am învățat că nu vorbim, o facem totuși între felurile de mâncare: „Was ist gelb auf deinem Teller? Kartoffelbrei oder Polenta? (Ce e galben în farfurie? Piure sau mămăligă?)
Desigur avem și ritualul de mulțumire (să vedeți câtă germană a învățat doamna noastră de la bucătărie în tot timpul ăsta!) Danke, Luisa, für die Kalbgemüsesuppe und für den zweiten Gang: Hähnchenbraten mit Kartoffelbrei und Krautsalat! (Mulțumesc, Luisa, pentru supa de vițel și legume și pentru felul doi: friptura de pui cu piure de cartofi și salată de varză!)
Presiuni
Testele de fluență impuse la admiterea în școală creează o presiune semnificativă asupra familiilor, copiilor și cadrelor didactice. Această presiune sufocă procesul natural de învățare. Și întreține un soi de anxietate la părinți.
Deoarece școlile germane funcționează pe modelul „școlii pentru minorități”, sistemele lor presupun că elevii vorbesc limba germană ca limbă maternă. Familiile, în schimb, au așteptări ca școala să asigure învățarea limbii germane în acest regim neclar. Această nealiniere generează nemulțumiri și performanțe sub așteptări.
Pentru ca școlile germane din București să ofere cu adevărat beneficiile semnificative ale învățării bilingve, este necesar ca sistemul de învățământ să (re)cunoască situația și să regândească modelul educational, adaptat pentru vorbitorii nativi de română, acceptarea poziției „germana ca limbă secundară”. Se pot include module intensive de limbă germană, cursuri de cultură germană și activități non-formale, care să creeze un mediu cât mai aproape de imersiune.
Testele de fluență în germană ar merita să devină, de fapt, programe sau perioade de pregătire/evaluare, nu o barieră de acces. Interviul de limbă durează în medie zece minute. La un copil de 6 ani. Nu comentez mai mult aici.
Sunt optimistă: investiția în formarea continuă a educatorilor și învățătorilor pentru a dezvolta strategii adaptate unui proces gradual de învățare a limbii germane este posibilă. Necesară e de ani de zile.
Mediul în care copiii fac școală bună și învață germană trebuie să ia în considerare realitatea din teren și să devină favorabil copiiilor și familiilor.
O regândire a școlilor germane (din București, mai ales) și transformarea lor în centre de excelență pentru învățărea limbii germane ca a doua limbă ar putea oferi copiilor avantajele bilingvismului. Nicht wahr? (Nu-i așa?)
