În urma destrămării coaliției care îl susținea pe premierul Dick Schoof, astăzi au loc alegeri parlamentare anticipate în Olanda. Toate cele 150 de mandate ale Camerei Reprezentaților sunt „puse la bătaie”. Având una dintre cele mai fragmentate scene politice din rândul țărilor democratice, în Țările de Jos (denumirea oficială) este posibil să avem un rezultat inedit, cu partidele din frunte reușind să obțină, toate, același număr de mandate.
Deseori, întrecerile electorale din diverse țări sunt caracterizate prin clișee de tipul „alegeri pe muchie de cuțit”, sau „cursă foarte strânsă”. Acest lucru se întâmplă la propriu la scrutinul parlamentar din Olanda, cel puțin conform ultimelor două sondaje.
În urma precedentelor alegeri din noiembrie 2023 a rezultat o coaliție din patru partide, care s-a dovedit a fi însă destul de fragilă. După mai multe neînțelegeri, formațiunea PVV (Partij voor de Vrijheid), condusă de celebrul Geert Wilders, a părăsit guvernul în iunie, disputa privind prevederile legii azilanților fiind decisivă.
Premierul tehnocrat Dick Schoof, fostul director al serviciilor de informații olandeze și variantă de compromis între formațiunile de la putere, și-a dat demisia drept urmare a căderii coaliției. El a rămas în prezent premier interimar, până la formarea unui nou guvern.
Negocierile de după alegeri pot dura mult, așa cum a fost cazul la precedentul scrutin. Guvernul Schoof a fost învestit abia în iulie 2024. În consecință, e posibil ca actualul premier să mai rămână în funcție o perioadă de timp, dacă discuțiile privind formarea viitorul executiv tărăgănează din nou.
Într-o țară cu profilul politic al Olandei, astfel de situații nu sunt nicidecum o anomalie. Din contră, din cauza fragmentării foarte mari la nivelul partidelor, cu foarte multe formațiunii care intră în Parlament, acest aspect complică mereu procesul de formare a unei majorități.
Spre deosebire de Statele Unite, Regatul Unit (mai puțin între 2010 și 2015), sau Franța (mai puțin în ultimii doi ani), unde regula este ca un singur partid să formeze majoritatea și să guverneze, în Olanda e diferit. Aici există o „cultură a coalițiilor”.
Față de alte țări însă, precum Germania și Italia (unde sunt preferate coalițiile) în Olanda lucrurile sunt mai complicate. Din 1989 încoace, formațiunea care s-a clasat pe primul loc nu obținut niciodată un scor mai mare de 29%.
Astfel, marja mică față de celelalte partide, cu care se negociază formarea unei majorități, complică procesul de ajungere la un compromis. Drept urmare, partidele sunt predispuse să aibă pretenții foarte mari, ceea ce complică discuțiile și, adesea, nu se ajunge la un acord.
Putem lua drept exemplu Guvernul Schoof. Partidul de extremă dreapta PVV a obținut primul loc la alegerile din 2023, cu un scor însă de doar 23,5%. Luni de zile s-au negociat diverse formule, cu sau fără PVV. În cele din urmă, partidul lui Wilders a ajuns la un acord cu mai multe formațiuni de centru-dreapta: VVD (Volkspartij voor Vrijheid en Democratie – partidul fostului premier Mark Rutte), BBB (BoerBurgerBeweging – principala formațiune agrară a țării) și NSC (Nieuw Sociaal Contract).
PVV a trebuit însă facă mai multe compromisuri, inclusiv să accepte un premier din afara formațiunii, sau să accepte adoptarea unor politici mai moderate față de fenomenul migrației, față de ce promiseseră liderii săi în campania electorale. În cele din urmă, acest aspect s-a dovedit a fi „mărul discordiei” care a dus la destrămarea coaliției.
Ce indică sondajele acum
Ultimele două sondaje de opinie, publicate în ultimele 24 de ore, arată o cursă în trei pentru ocuparea primului loc. Alte două formațiunii sunt la mică distanță în urmă și, teoretic, au șanse să termine pe podium, sau chiar să câștige.
Una din sondaje a fost efectuat de celebra casă de sondare Ipsos și a relevat următorul clasament: D66 (Democraten 66 – formațiune liberal- centristă) e pe prima poziție cu 15,4%, GL/PvdA (GroenLinks–PvdA – alianța stângii verzi și a Partidului Laburist) este pe locul doi, cu 15%, iar PVV este pe locul trei, cu 14,8%. Totodată, CDA (principala formațiune creștin-democrată) este pe patru, cu 12,7%, iar VVD este pe cinci, cu 10,9%.
În privința distribuției mandatelor, D66, GL/PvdA și PVV ar obține împreună 23 de locuri, CDA ar lua 19 și VVD 17. Celălalt sondaj, făcut de Peil.nl, arată cum s-ar aloca mandatele, fără a oferi și un procent estimat al partidelor. Acolo, PVV și GL/PvdA ar obține 23 de mandate, VVD și D66, 22, iar CDA, 20.
Așadar, cursa este foarte strânsă și ar putea avea loc mai multe modificări în clasament. Cei de la Ipsos afirmă că 13% din votanți erau încă indeciși, iar, dintre cei care au dat un răspuns, doar 26% erau siguri că nu se vor răzgândi până în ziua votului. Spre exemplu, dintre cei care au indicat că vor vota cu GL/PvdA, jumătate indicau că ar putea pune ștampila în cele din urmă pe D66. În rândul celor care au declarat că votează cu D66, 37% au zis că ar putea vota însă cu GL/PvdA.
Pretendenții
Din 2023 încoace, PVV a condus constant în sondaje, inclusiv în timpul actualei campanii electorale. După o creștere spectaculoasă în prima parte a lui 2024 (atingând chiar 50%), „bula PVV” s-a dezumflat masiv, iar formațiunea se află pe un trend descendent înaintea scrutinului.
Liderul acesteia, Geert Wilders, se visează premier, dar, fără o victorie clară a partidului, șansele sale scad, întrucât nu este agreat de majoritatea celorlalte formațiuni. Acestea, la fel ca în precedentul guvern, ar putea accepta să formeze o coaliție cu PVV, dar să ceară un alt premier decât Wilders.
La nivel european, PVV face parte din familia politică a „patrioților europeni”, alături de FIDESZ-ul lui Viktor Orban, formațiunea „Rassemblement National” a Marinei Le Pen, ANO-ul lui Andrej Babiš, Vox-ul din Spania și Lega condusă de Matteo Salvini din Italia.
Principalul rival al PVV din ultimii ani a fost alianța GL-PvdA, care îl propune drept premier pe liderul formațiunii laburiste și fostul vicepreședinte al Comisiei Europene, Frans Timmermans.
După victoria la europarlamentarele din 2024, blocul electoral al stângii verzi și laburiștilor speră câștige, pentru prima dată din 1998, încoace alegerile parlamentare. Desigur, miza cea mare a primului loc e tocmai faptul că ar avea cele mai mari șanse de a da viitorul premier.
Printre celelalte nume vehiculate pentru poziția de prim-ministru se numără Rob Jetten, de la D66, în vârstă de doar 38 de ani, Henri Bontenbal, de la CDA, pe care mai multe sondaje din ultimele luni l-au indicat drept cel mai potrivit pentru această funcție, și Dilan Yeșilgöz, de la VVD, succesoarea lui Mark Rutte la șefia partidului.
Foarte importante pentru a determina viitoarea coaliție vor fi și scorurile obținute de celelalte formațiuni mai mici. Se estimează că nu mai puțin de 15 partide ar urma să intre în viitorul Legislativ. Din rândul partidelor mai mici, cel mai bine stau conservatorii de la JA 21 (care ar putea lua de la 9 la 11 mandate), naționaliștii de la FVD (cotați cu 6 sau 7 mandate) și agrarii de la BBB (cu 4 sau 5 mandate).
