În 2021, România a avut ratingul „excellent” în ceea ce privește starea culturilor, acordat de Geoglam (Global Agricultural Monitoring), sistemul de evaluare satelitară.
Zona albastră este acordată în bloc României, șerpuită doar de arcul carpatic cu culoarea gri. Nicio țară din lume nu a mai avut asemenea rating a culturilor pe ansamblu.
Niciodată România nu a avut asemenea rating în ceea ce privește culturile luate pe ansamblul lor. Și nu cred că pe parcursul vieții noastre ne vom mai întâlni cu așa ceva. Istoria a consemnat acest an, un an care a depășit orice producție din trecut în termen de volume, aș îndrăzni să spun, din istoria agriculturii până astăzi.
Și anume:
- 11.400.000 tone de grâu;
- 15.480.000 tone de porumb;
- 3.310.000 tone de semințe de floarea soarelui;
- 2.150.000 tone de orz;
- 1.300.000 tone de rapiță (recoltate de pe o suprafață de doar 390.000 de hectare);
Un total de 34.000.000 milioane de tone.
Totul a început din toamna lui 2020, un an marcat de secetă extremă răsfrântă asupra culturilor de primăvară, în special asupra porumbului. Începând cu luna noiembrie, am traversat un front extrem de dens de precipitații. Efectele „La Nina” persistau și afectau culturile din SUA și cele două țări surori din America de Sud: Brazilia și Argentina.
În schimb, România era udată sistematic. Și am traversat în 2021 cu speranță, cu gândul că vom avea zăpadă.
Dar nu a fost așa, nu am avut zăpadă mai deloc. În schimb am rămas cu amintirea celei mai ploioase ierni și cu temperaturi ce nu au coborât la limita înghețului, nu au avut alternanțe ce ar fi putut afecta starea culturilor.
Primăvara a continuat în același regim pluviometric, fără contenire. Apa a făcut acest număr de 34 milioane de tone posibil. Un lucru nemaiîntâlnit în istoria României, fie ea și comunistă, cu raportările umflate de secretarii de partid. Graficul de mai jos, cu coloana aferentă lui 2021, este sugestiv.
A mai existat însă un factor ce a convertit rezultatul producțiilor în motivație financiară: banii ieftini de pe piață.
În 2021, în luna mai, am ieșit din pandemie. Și piața era inundată de bani ieftini tipăriți și aruncați pentru a oferi suport populației și companiilor. Acest factor a generat apetit fondurilor de investiții, ce au trebuit să ofere randament.
Citește și:
Agricultura României, între 2020 – 2024. Episodul 1: Tun de 7-8 milioane de euro în vremea Covidului
Și unde să se îndrepte decât asupra materiilor prime, spre a genera creșteri de preț ce se vor întoarce pe lanț înspre buzunarul consumatorului final. Care avea suficientă lichidiate, dar nu exista randament. Despre această mișcare cu alta ocazie.
Ce trebuie să remarcăm aici: într-un an cu producții mari în România și bune la nivel global, prețurile/indicațiile bursiere au început să crească, aparent fără motiv. Motivul l-am expus mai sus. Randamentul trebuia extras.
Observați traseul de creștere al indicației Grâu Euronext SEP2021. Cu vârf la Iulie 2021.
Al doilea factor, cel financiar, a contribuit la venituri mult mai ridicate în fermele din România.
A contribuit la estomparea pierderilor generate de dezastrul din 2020, aplicat culturii porumbului și al culturii de floarea soarelui. Prețurile competitive au fost, alături de volumele excelente, un plasture care a oprit parțial sângerările din 2020, poate nu în totalitate.
Și au ieșit în bloc politicienii. Să se împăuneze cu realizările agricuturii românești. Să se laude pe toate canalele media. Uitând cu desăvârșire că nu au niciun merit, niciun aport fie el cât de mi. Uitând cu desăvârșire de non- combatul efectuat în 2020 cu privire la îngroparea fermierilor de către Comisia Europeană, în ceea ce privește refuzul de a acorda starea de calamitare în România (episoadele precedente descriu acel proces).
La momentul respectiv am subliniat într-un mod corect și politicos: „Nu aveți niciun merit, nu voi ați resuscitat agricultura României, nu vă asumați ceea ce nu ați făcut. Este doar efectul pei, cea care transformă sămânța primară în pâinea de pe mesele noastre.”
Aceasta este povestea celui mai frumos an al agriculturii Românești, o poveste pe care nu trebuie să o uităm. Pentru că principala învățătură pe care o tragem de aici este despre apă și atât.
