Situația din regiunea transnistreană este un exemplu elocvent al schimbărilor geopolitice din Europa de Est. Acum, fiind abandonată economic de Rusia și confruntată cu crize interne, regiunea are o oportunitate unică de a-și redefini viitorul.
Alegerea între trecutul dependent de Moscova și o perspectivă europeană mai stabilă ar putea schimba echilibrul de putere în regiune și ar deschide calea spre o reconciliere istorică cu Republica Moldova.
Kremlinul se leapădă de enclavele separatiste
Federația Rusă pare să-și retragă sprijinul economic și politic pentru regimurile separatiste pe care le-a susținut decenii la rând, inclusiv Transnistria, Abhazia și Karabahul de Munte. Lipsa gazului și a energiei electrice în Transnistria, este un semnal de schimbare majoră în politica Moscovei.
Pentru a înțelege mai bine prin ce poate trece regiunea transnistreană, este destul să privim unul dintre cele mai recente cazuri, cel din Abhazia – o enclavă separatistă din Georgia, la fel, susținută de Kremlin.
După ce autoritățile din Suhumi (capitala autoproclamatei Republici Abhazia) au refuzat să voteze un „acord de investiții” cu Rusia, care dezlega mâinile marilor afaceri rusești – în primul rând în construcția de imobile pe coasta caldă a Mării Negre, Moscova a reacționat rapid și, conform scenariului cunoscut și în R.Moldova, a limitat importul de fructe și legume din Abhazia.
Astfel, din senin, Serviciul fitosanitar rus (Rosselhoznadzor) a depistat dăunători în mandarinele pe care fermierii din Abhazia le exportă în Rusia.
Câteva zile mai târziu, Moscova a anunțat că suspendă vânzarea de excursii în Abhazia pentru turiștii din Rusia.
A urmat o criză energetică, din cauza nivelului scăzut al apei la hidrocentrala Inguri. Speranța autorităților din Suhumi pe un ajutor umanitar din partea Rusiei a fost distrusă, practic, în totalitate – solicitările Abhaziei fiind fără răspuns.
Acest colaps energetic a dus la închiderea școlilor și grădiniților. Oamenii primesc energie electrică doar de două ori pe zi. Autoritățile din Suhumi au recunoscut că un răspuns la această problemă ar putea fi găsit rapid dacă Rusia nu ar fi fost supărată de refuzul de a semna acel „acord de investiții”.
Acum un an, Rusia a trădat și Armenia, fapt ce a dus la dispariția Karabahului de Munte – unei foste regiuni separatiste din Azerbaidjan, controlată de forțele pro-Erevan. Așa a procedat Rusia și cu marele său aliat din Orientul Apropiat – Siria.
După ce a fost înlăturat de la putere, fostul lider sirian Bashar al-Assad a fugit în Rusia, în speranța unui ajutor din partea Kremlinului. Dar nu a fost să fie. Recent, șeful Externelor de la Moscova, Serghei Lavrov, a declarat că „unul dintre motivele pentru deteriorarea situaţiei a fost inabilitatea fostului guvern de a răspunde nevoilor de bază ale populaţiei în contextul conflictului civil prelungit”.
Ce se va întâmpla în regiunea transnistreană?
Regiunea transnistreană, controlată de un regim susținut de Federația Rusă timp de trei decenii, se confruntă cu o criză fără precedent. Moscova pare să-și fi redus sprijinul economic, lăsând Transnistria fără gaz și electricitate, iar această decizie reflectă atât realitățile războiului din Ucraina, cât și schimbările în prioritățile Kremlinului.
În acest context, populația din Transnistria are o șansă istorică de a-și reconfigura viitorul, desprinzându-se de influența Rusiei și apropiindu-se de Republica Moldova și de piața europeană.
De ce își retrage Moscova sprijinul economic?
Reducerea sprijinului rusesc pentru regiunea transnistreană are la bază mai multe motive. Criza economică din Rusia, războiul din Ucraina și sancțiunile internaționale au pus o presiune uriașă pe buget. Resursele sunt canalizate către eforturile militare și alte priorități strategice, în timp ce regimurile satelit, cum ar fi cel din regiunea transnistreană, devin o povară economică.
În ultimii ani, regiunea transnistreană a exportat majoritar către Uniunea Europeană, datorită Acordului de Liber Schimb (DCFTA) dintre Republica Moldova și UE. Această orientare contravine obiectivelor strategice ale Rusiei, care vede în regiunea transnistreană un instrument de influență în regiune. Prin urmare, Kremlinul ar putea percepe această apropiere economică de UE ca pe o formă de „trădare” și ar alege să-și retragă sprijinul.
Un alt motiv este izolarea geografică și militară. Blocată între Ucraina, un adversar direct al Rusiei, și Republica Moldova, regiunea transnistreană a devenit din ce în ce mai greu accesibilă pentru Kremlin. În lipsa unui coridor terestru, susținerea regiunii devine complicată și costisitoare.
Consecințele abandonului rusesc
Lipsa gazului și a energiei electrice în sezonul rece poate avea consecințe devastatoare pentru populația din Transnistria. Regiunea riscă o deteriorare semnificativă a condițiilor de trai, care ar amplifica nemulțumirile interne. Tensiuni politice și sociale, precum și instabilitatea economică pot slăbi regimul de la Tiraspol, generând posibile conflicte interne sau chiar mișcări de apropiere către Chișinău. Deja există semnale că populația locală își pierde încrederea în Rusia, mai ales în contextul în care alternativa europeană pare tot mai atractivă.
În aceste condiţii, Chișinăul are ocazia de a oferi ajutor umanitar și economic pentru regiunea transnistreană, consolidând legăturile dintre cele două maluri ale Nistrului. Totuși, această strategie trebuie gestionată cu atenție pentru a evita escaladarea tensiunilor.
În fața crizei economice și a abandonului rusesc, populația din regiunea transnistreană se află într-un punct de cotitură. Reorientarea către piața europeană prin Republica Moldova oferă perspective reale pentru îmbunătățirea condițiilor de trai. În plus, integrarea economică și socială cu UE ar putea aduce regiunii beneficii pe termen lung. Întrebarea esențială rămâne: va avea Transnistria curajul de a rupe definitiv legăturile cu Moscova? Dacă Rusia își retrage complet sprijinul, iar Chișinăul și UE oferă alternative viabile, această schimbare ar putea deveni inevitabilă.
Igor Libec, autorul acestui OP-ED, este redactor-șef al publicației online Deschide.MD
