De la invaziei Rusiei în Ucraina, infrastructura cheie de pe fundul mărilor și oceanelor, mai exact cablurile de comunicații, au fost ținte importante pentru ruși.
Pornind de la cele din Marea Baltică, până la țărmurile irlandeze, pe coasta Atlanticului, nenumărate vase bănuite de acțiuni de sabotaj au fost reperate.
Datorită poziționării sale în vestul extrem al Europei, fiind astfel mai aproape de Statele Unite, Irlanda a devenit un „punct strategic” al rețelelor de cabluri menite să asigure europenilor servicii cheie, precum internetul, apelurile telefonice, sau chiar sistemele bancare.
Aceasta a dus la situația din prezent, în care Irlanda are o valoare strategică exagerat de mare în relația cu Marea Britanie și țările europene, din cauza faptului că peste trei sferturi din cablurile de comunicare către SUA se află pe teritoriu irlandez.
Irlanda nu e membră NATO
Problema este că țara nu face parte din Alianța Nord-Atlantică, ceea ce o expune din punct de vedere militar. De-a lungul ultimilor zeci de ani, Marea Britanie și-a asumat un rol sporit în apărarea Irlandei. Există inclusiv informația, neconfirmată oficial, că forțele armate britanice sunt cele care fac poliție aeriană deasupra insulei.
În ultimii trei, numărul de nave rusești, atât militare, dar și civile, văzute în preajma țărmului irlandez a crescut semnificativ. Deși momentan acestea au avut doar scopul de a intimida și a face misiuni de recunoaștere, situația poate escalada oricând, cum s-a întâmplat în Golful Finlandei.
Din cauza neutralității militare, Irlanda are un buget militar foarte redus și este unul dintre cele mai mici de pe tot „Bătrânul continent”, în ciuda faptului că este pe locul doi în lume la PIB-ul per capita. Asta a dus la o nemulțumire profundă la Bruxelles și Londra, care se consideră „expuși” pe acel flanc.
Cu un nou guvern instalat, condus de premierul Michael Martin, există mai multe voci care cer o dezbatere „onestă” legată de apărarea țării, care să includă și subiectul unei posibile aderării la NATO.
