La prima vedere pare o afirmație șocantă și greu de dovedit. Dar dacă stăm să analizăm lucrurile putem observa câteva tipare în modul de lucru al rușilor și cum își proiectează acțiunile în România.
Ce similarități sunt între evenimentele Mineriadei din 1999 și cazul ”Călin Georgescu”?
Pentru cei mai tineri, „Mineriada din 1999” a fost o acțiune de protest începută de minerii nemulțumiți, care s-a transformat într-o acțiune violentă, în care au fost confruntări dure între forțele de Jandarmi și minerii din Valea Jiului.
A fost un marș în forță al minerilor care voiau să ocupe Bucureștiul și să schimbe puterea politică de la acea oră. Totul a încetat, după ce premierul în funcție Radu Vasile a negociat cu minerii la Cozia, iar Armata scosese preventiv trupele pe autostrada București-Pitești.
Similarități
Context internațional. Atunci era războiul din Serbia. România a dat drept de survol avioanelor americane, deși rușii ceruseră și ei acest lucru. A fost unul dintre primele semnale majore de coeziune între puterea politică de la București și Vest.
Context local
Context social: Era o criză socială mare în România. Fuseseră luate primele măsuri de reformă. Exista o inflație mare, se trăia mult mai greu decât acum. Sărăcia era chiar mai mare pentru că nu se deschiseseră granițele și exista o criză a locurilor de muncă după ce multe fabrici fuseseră închise. Leul se depreciase peste noapte.
Context politic: Exista o coaliție formată între CDR și PD. Erau forțele politice reformiste de la acea oră, care veniseră pe un fond de așteptare foarte mare, după o guvernare a fostului PSD de azi, condus de Ion Iliescu. Președinte era Emil Constantinescu. Acesta avea o imagine publică în totală opoziție cu Iliescu. Se juca încă foarte mult pe dimensiunea: comunist-anticomunist. Puterea de la acea oră se prăbușise în sondaje.
Emil Constantinescu nu a mai candidat la prezidențiale și a afirmat că „l-a învins sistemul”
Partidul Extremist de la acea oră, România Mare era condus de Vadim Tudor și era în plină ascensiune. De altfel, un am mai târziu Vadim ajungea în finală prezidențială cu Ion Iliescu.
În acele vremuri, vechii oameni ai Securității începuseră perioada de acumulare. Făceau bani pentru că aveau și pârghiile de putere și influența necesară. Mulți dintre îmbogățiți vremurilor de azi sunt ”foștii” de atunci.
Vi se pare cumva cunoscut mediul?
Dacă ne uităm la vremurile de atunci și la vremurile de acum găsim similarități și același mediu.
Și atunci și acum era un mediu extern complicat, vremuri de război la granița României, putere politică decredibilizată, asalt al extremiștilor și mai găsim ceva: Rusia.
Inspirat de articolul de pe Podul. Ro, am început să scriu această analiză. Pentru că Podul a realizat un material bazat pe rechizitoriul procurorilor din dosarul Mineriada 5.
Iată ce făcea Federația Rusă atunci. Citez câteva elemente, restul le găsiți pe Podul.ro.
Procurorii militari susțin că Ambasada Federației Ruse la București a monitorizat îndeaproape – prin intermediul detașării de personal ”diplomatic” chiar în imediata proximitate a zonelor de conflict – desfășurarea violențelor, existând probe consistente în acest sens. Același rechizitoriu citează un raport SRI detaliat care avertiza că trei sindicaliști cu greutate în Valea Jiului – locotenenți ai lui Miron Cozma și instigatori ai minerilor – erau afiliați la sinecura comunistoidă <Asociația Internațională a Muncitorilor>, care desfășura o serie de activități subversive în țara noastră. Raportul SRI evidențiază și o serie de legături ale lui Miron Cozma cu Moscova, legături ce s-au intensificat în perioada ultimei mineriade, care – susțin procurorii militari – a avut o organizare paramilitară și a comportat caracterul unei violente tentative de lovitură de stat.
Așsadar, observăm că și atunci, ca și acum, Federația Rusă era interesată de schimbarea ordinii constituționale în România, de crearea unei stări de revoltă și de slăbirea instituțiilor statului. Era același joc, să își pună propria argați în fruntea țării.
Federația Rusă nu a vrut să își piardă influența în România. Dar românii au vrut altceva. Poziționarea României cu ocazia războiului din Serbia a fost un mare ”adio” spus Moscovei.
Acum, Moscova își vrea înapoi influența pe teritoriul nostru. După războiul din Ucraina, după declrațiile lui Putin, nu mai e un secret pentru nimeni că Federația Rusă vrea să aibă influență peste tot spațiul estic. Vrea o revenirea la starea de fapt de dinainte de extinderea NATO din 1997.
Față de atunci, și-a upgradat tacticile, odată cu apariția rețelelor sociale. Acum e mai ușor să faci 20 000 conturi pe tik tok, să provoci un război informational și să încerci să manipulezi masele, favorizând pe unul dintre vechii securiști crescuți la Viena, Călin Georgescu.
Sunt și elemente similare în privința pregătirii revoltelor. Oameni ca Potra nu se ocupă cu rugăciunile și de marșuri cu flori. Nici oameni precum Marian Motocu.
Respectând parametrii, pare că avem o nouă Mineriadă împotriva statului român. O încercare de preluare ostilă a puterii cu ajutorul unui candidat ”potrivit” stării de spirt actuale din România. Toate dovezile apărute în spațiul public ne arată că a existat în spatele lui Georgescu un amplu mecanism. Nu a fost doar o campanie pe TIk TOK. A fost război cognitiv, au fost fonduri multe aruncate în joc, ajutor real din partea Federației Ruse și o sumedenie de securiști deprinși cu tacticile diversioniste.
Poate fi ultima încercare a Federației Ruse? Probabil nu. Doar că ne ajută și factorul timp. Va dispărea natural o generație a foștilor securiști care trăiesc cu inima la Moscova.
Dacă clasa politică ce va conduce destinele acestei țări va fi mai responsabilă și mai pregătită, atunci s-ar putea să nu mai avem create vulnerabilitățile care acum sunt exploatate de Kremlin. Să sperăm, dar să ne pregătim așa cum trebuie!
