Fostul judecător militar Constantin Udrea este un personaj paradoxal. A lucrat în spionajul extern, înainte și după Revoluție, dar a fost cel care, după ce a intrat în magistratura militară, s-a luptat pentru ca serviciile secrete să nu influențeze actul de justiție. A denunțat protocoalele, s-a opus binomului SRI-DNA în perioada lui de maximă putere și s-a încercat pedepsirea lui exemplară. Fără succes. A acceptat să dea un interviu „Independent news”, în care a povestit despre experiențele sale personale în „câmpul tactic” al Jutiției militare. Despre care se vorbește mult prea puțin în România.
Înainte de 1989, Constantin Udrea a fost încadrat în Centrul de Informații Externe (U.M. 0544), spionajul extern comunist. A lucrat în acest domeniu până în 1993, în noul SIE.
Cariera sa din serviciile secrete românești, de dinainte de a fi judecător militar, este evidențiată de o adeverință eliberată de CNSAS în martie 2023, pe care o puteți consulta AICI. CNSAS a stabilit că nu a făcut poliție politică.
Din 1993, anul în care a plecat din SIE și până în iulie 2019, data pensionării, Constantin Udrea a fost judecător militar. După pensionare, pe 3 aprilie 2022, a devenit membru al APP, partidul înființat de Liviu Dragnea, și vicepreședinte al partidului.
– Domnule judecător Constantin Udrea, spuneți-ne cele mai importante lucruri din biografia dvs.?
– Am terminat liceul militar cu durata de 4 ani de la Breaza, județul Prahova. Apoi am urmat cursurile școlii ofițeri cu durata de 3 ani de la Sibiu, specializarea de Topo- Geodezie. Ulterior am fost repartizat chiar la Direcția Topografică Militară în București, ca șef de promoție.
Am primit aprobare și m-am înscris la Facultatea de Drept, la fără frecvență. La vremea aceea nu ni se permitea să ne înscriem la zi. Am terminat-o în 1985.
În contextul respectiv, am fost selecționat pentru a fi transferat la o unitate de la Centrul de Informație Externe (CIE), ca urmare a trădării lui Pacepa.
După verificări, am fost transferat de la Ministerul Apărării la Centrul de Informație Externe pe o funcție juridică, dar cu specific strict secret.
În 1993 am revenit în Ministerul Apărării Naționale. Am devenit judecător militar în 1994.
La 1 iunie 1994, am fost repartizat, de la început, la Tribunalul Militar București cu rang de judecătorie. Apoi, potrivit legii de la vremea respectivă, am primit aprobare pentru Tribunalul Militar Teritorial, tot în București, cu rang de tribunal județean. Am luat examenul de la Institutul Național al Magistraturii și am fost promovat judecător la Curtea Militară de Apel, de unde m-am și pensionat în iunie 2019.
(In)Justiția militară în epoca Gabriel Oprea
– De-a lungul lungii dvs. cariere de judecător militar cum ați cataloga relația dintre justiția militară și mediul politic? Mă refer la presiuni din partea factorului politic. Cum au evoluat ele în timp și care este situația în prezent?
– Intervențiile au fost foarte discrete și se făceau prin cadrele de conducere. De exemplu, după ce eu m-am mutat la Curtea Militară de Apel, președinte la vremea respectivă era Buga Cezarian. Ulterior a venit vicepreședinte Manea Gheorghe. Erau unul și unul.
Să vă povestesc așa o scenă relevantă pentru întrebarea dvs. În primul an m-au introdus în completul lor de recurs. Erau, deci, președintele, vicepreședintele și cu mine. Pentru că Buga dăduse o hotărâre că numai el conduce completurile, deși legea spunea că completurile se conduc pe rând în complete colegiale. Ca să scap de ei, în toate cauzele, formulam opinii separate motivate.
Avea obiceiul să intre în deliberare. Dacă nu-i plăcea ce spuneam eu, îmi ascultau opinia și spuneau să mai amânăm. De fapt, nu amânau, întrerupeau deliberarea, ceea ce nu era permis de lege.
– Dar cine îl sprijinea pe Buga Cezarian?
– Avea o verișoară la Inspecția Judiciară, dar era prieten cu președintele CSM de la vremea respectivă, Lupașcu, care nu îl încuraja, dar nici nu îl combătea.
– În relația cu dvs., au fost momente în care să vă limiteze libertatea de exprimare?
– Intervenții erau directe sau indirecte, dar niciodată n-au mers până la capăt. N-au putut nici să-mi iau cauzele în care intram.
– În ce an se întâmpla asta?
– Era prin 2012, 2013…
– Era epoca Gabriel Oprea…
– Atunci era Gabi Oprea la Ministerul Apărării. Era gl. Marian Hăpău șef la Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA).
– Și sunt reale informațiile că Oprea și Hăpău exercitau o presiune foarte mare asupra justiției militare?
– Da. Ei mergeau pe următorul principiu: îi stimulăm pe cei care sunt în fruntea instanțelor și parchetelor. Așa făcea Gabi Oprea. Le dădea grade de general, chiar dacă nu aveau funcție de general. De exemplu, Buga a primit gradul de general cu trei stele, deși nu mai era pe funcție de conducere și nu avea funcția corespunzătoare acelui grad. Și atenție! Din Colegiul militar care îi examinase propunerea de avansare în grad făcea parte, prin lege, și gl. Hăpău. Ulterior, dosarul gl. Hăpău a fost judecat de Buga, care a preluat dosarul fără aprobare, adică nu prin sistemul de repartiție aleatorie, ECRIS.
– Cum adică?
– Ajungem imediat și la dosarul lui Hăpău. Pănă atunci să vă spun cum funcționa mecanismul. Le dădea grade. Unii acceptau. Șefii, dacă știau că n-au acces la un anumit complet pentru a-l influența, repartizau dosarul către completul la care aveau acces. Și obțineau ce doreau. Pe mine, de exemplu, mă ocoleau de regulă…
– Nu v-au dat nici gradul de general.
– Nu, nici nu s-a pus problema, deși eu judecam generali. Nu am vrut să intru în rețeaua lor. De fapt, nu am intrat în niciuna, pentru că acest lucru contravenea cerințelor care se aplică unui magistrat. Codul deontologic te obligă să ai o corectitudine irreproșabilă. Și trebuie să depui tot efortul să faci asta. Ești independent, dar nu față de lege, nu față de principii, nu față de morală.
– Foarte mulți din colegii dvs. au intrat în această rețea care influența justiția militară.
– Au fost… Nu toți, dar au fost. Majoritatea au fost. Îi simțeam, însă nu am intrat în conflict. Eu mi-am văzut de ale mele. Dar nu toți erau în rețea. Au fost și colegi care s-au revoltat. Nu am fost singurul, să știți. Situația s-a schimbat după ce la Curtea Militară a venit ca judecător și apoi candidat pentru poziția de președinte colegul meu, Chițu Victor. La sugestia mea a zis „Hai să facem ceva” într-o perioadă în care se urmărea transformarea justiției și instanțele militare au fost la un pas de a fi desființate. Cum să vă spun, azi se promova un proiect ca să fie menținute, mâine se retrăgea proiectul din Parlament și se introducea unul prin care erau desființate. Până acolo s-a mers. Am atins un pic și relația cu serviciile secrete, deoarece cuplul Oprea – Hăpău le îmbina pe amândouă.
– Direcția Generală de Informație a Armatei are o contribuție foarte importantă în acordarea gradelor. De acel control de securitate efectuat de DGIA depinde până la urmă cariera unui magistrat militar. Era un instrument prin care serviciile secrete interveneau în Justiție.
– La vremea respectivă se exercita o astfel de presiune, dar discret. N-au îndrăznit, de exemplu, să nu ne acorde avize de securitate până în 2014, pentru că după aceea n-a mai fost nevoie. Toți aveam autorizație de securitate de nivel „Strict secret de importanță deosebită”. Cel mai înalt care se acordă. Nu au mers până acolo, însă ei cultivau președinții și vicepreședinții și, dacă aveau o problemă, o rezolvau cu ei. Anumite dosare le canalizau către anumiți judecători. Nici nu știai că se întâmplă asta și nu te interesa. Intra dosarul în archivă, era distribuit cum era distribuit și, la momentul ăla, aia era situația.
Când a venit Gabi Oprea ministru al Apărării, primul lucru pe care l-a făcut a fost să ne invite la un Revelion pe toți magistrații militari, judecătorii din țară și procurorii. Ne-a invitat la un salon al generalilor undeva în Băneasa. El a venit, printre alții, cu niște lideri de la PSD. Îmi aduc aminte că era unul Sârbu de prin Ardeal (Ilie Sârbu, liderul PSD Timiș- n.red.).
Am primit ordine să mergem acolo. Nu ne-a costat pe noi nimic, dar mie nu mi-a plăcut prostia aia de acolo. Pentru că era un fel al lui Oprea de a arăta „Iată cu cine lucrez eu, iată cine sunt eu”. Lui îi plăcea. Era un tip gomos, fără multă știință de carte, dar plin de îngămfare. Îi plăcea să spună că el este magistrat, dar, în realitate, era ofițer de intendență.
– Izmenar, cum zic militarii.
– Da, se ocupa de echipamente, alimente… Așa a intrat el în contact cu parchetele militare, pentru că era ofițer de intendență la Secția Parchetelor militare. Așa l-a cunoscut pe Dan Voinea și încet- încet a ajuns unde a ajuns, inclusiv mai târziu, omul de pază al șefilor minerilor de pe Valea Jiului, dacă vă mai amintiți.
Dar, să revin: au fost presiuni foarte mari. La un moment dat am văzut că Buga începe să aibă ascensiune în carieră, primea grade militare, cu ajutorul gl. Hăpău și al lui Oprea, și am sesizat că nu se mai respecta principiul repartitiei aleatorii. De ce? Noi nu aveam informatician să repartizeze dosarele în mod aleatoriu, după procedura prevăzută. La acea vreme, ECRIS era experimental. Era la instanțele militare și fusese desemnat să îndeplinească procedura repartitiei aleatorii a dosarelor un judecător de la Iași, Cătălin Chiriță. El era sezizat, el activa sistemul și el spunea ce dosar cărui complet i se distribuie.
Până atunci era repartitie manuală, care se făcea cum voia președintele, care era jupân. La un moment dat, am simțit o presiune teribilă și chiar m-am simțit amenințat deoarece președintele Curții Militare de Apel, unde-mi desfășuram activitatea, și vicepreședintele erau în anturajul unui șef de serviciu secret, chiar dacă era vorba de cel al Armatei. Buga Cezarian se lăuda că juca tenis cu Gabi Oprea și cu gl. Marian Hăpău. pe terenurile Armatei.
Kovesi, în anturajul lui Oprea
Într-o zi, am văzut că Buga a primit încă o stea de general deși nu mai era pe funcție. Zic „Hopa, ce s-a întâmplat?” Trecuse prin colegiul de conducere o hotărăre că doar el și cu Manea să judece generalii, deși n-aveau voie. Competența era pentru toți judecătorii Curții de apel Ne-am opus și dacă a văzut că nu ține treaba asta, atunci a început să umble cu manevre. La un moment dat, s-a renunțat la decizia asta pentru că noi am făcut presiune. Am făcut, nu numai eu și ceilalți judecători, pentru că nu era corect, pentru că încălcau legea. La un moment un medic chirurg de la Spitalul Militar a fost trimis în judecată pentru liuare de mită. Eu nu știam că Buga Cezarian îl cunoștea pe omul respectiv. La judecarea recursului contra măsurii stării de arest preventiv am intrat și eu în complet. Eu, Buga și un coleg de-al nostru, Radu Stan, Dumnezeu să-l ierte că s-a prăpădit.
Buga a încercat să influențeze martorii, deși nu era nevoie, pentru că acel chirurg a fost pus în libertate oricum. Am aflat ulterior că se întâlnea în incinta Curții Militare de Apel cu martorii și îi instruia ce să spună în sala de judecată. Acest lucru m-a cutremurat și i-am reproșat într-o ședință a Adunării generale. Mai mult, am sesizat procurorii militari. Modalitatea în care Buga a procedat reprezenta un pericol extrem de mare. Am sesizat procurorii militari de la DNA, dar nimeni n-a luat nicio măsură. Mi-am dat seama că influența lui Gabi Oprea și a gl. Hăpău se întindea inclusiv la DNA secția militară. Și la Kovesi, pentru că eu la Kovesi trimiteam sesizările.
– Laura Codruța Kovesi era în anturajul lor?
– Păi, am uitat să vă spun că atunci când Oprea ne-a convocat în uniformă la Revelion, era și Kovesi acolo. Era și el invitat. Gabi Oprea avea plăcerea deosebită să se afișeze cu oameni care aveau putere în stat. Știa să-i cultive. Le-a dat grade militare. Le-a trimis livretele militare acasă. Asta este cea mai neagră perioadă.
– V-ați lovit de situații în care doamna Kovesi a încercat să influențeze dosare ale unor militari care erau cercetați de Secția pentru militari a DNA?
– Nu direct, dar am sezizat un lucru în ceea ce mă privește: toate dosarele erau instrumentate de SRI și ea le confirma. I-am scris personal acest lucru și, într-un dosar pe care mi l-au făcut și care a fost clasat, n-am găsit hârtiuța pe care i-am trimis-o. Fusese dosită. Când am trimis-o către Kovesi, am înregistrat-o, dar n-am mai găsit-o în dosar. Deci, Kovesi știa.
Să revin la influența DGIA în justiție: a fost puternică. Să vă dau un exemplu: se știa demult despre ilegalitățile gl. Cătălin Ștefăniță Zisu, de la Comandamentul Logistic Întrunit (CLÎ) al Armatei. Cel care, în prezent, are dosar la DNA militar. Nimeni nu se lua de el pentru că era în anturajul lui Oprea și Hăpău. Era fratele de cruce a lui Hăpău. De aia nu s-a luat nimeni de el.
La un moment dat, am început să vorbesc la Televiziunea Română (TVR) despre această asociere între magistrați și gl. Hăpău. L-am nominalizat pe Buga și m-a abordat Zisu. Cred că era prin 2017. M-a abordat, i-am dat întâlnire în fața Hanului Voievozilor, undeva aproape de Academia Militară. A venit și m-a întrebat „Ce aveți cu Marian?”. „Care Marian?”, am replicat. „Marian Hăpău. De ce vă luați de el la televiziune?”, a continuat el. Îl supăra foarte tare și a venit veniți să negocieze cu mine. Și i-am: „N-am nimic cu el, dar voi ce aveți cu Justiția? Da. Ce căutați acolo? De ce vă băgați în Justiție?”
Hăpău l-a ținut în brațe pe Zisu. După ce a picat Hăpău, Zisu n-a mai avut susținere și i s-a deschis dosar. Cum să fie deranjat Zisu când, ori de câte ori organiza o petrecere, întotdeauna invita vârful magistraturii militare. Zisu personal. Direct. Și gratuit. Întotdeauna șeful serviciului militar al DNA era prezent lângă Zisu. Întotdeauna. Așa se explică faptul că Zisu, mult timp, nu a fost inculpat, deși procurorii știau că încălca legea.
La fel și în cazul lui Buga, căruia eu i-am făcut sesizări multiple.
Cazul Paraschiv
– Spuneați de un dosar al gl. Hăpău. Despre ce este vorba?
– Cred că era prin 2017 sau 2018, nu mai ții minte exact. Buga nu mai era președinte la CMA, era Manea. Într-o după-amiază, când Manea plecase deja de la serviciu, a venit dosarul care-l privea pe gl. Hăpău. Era o ordonanță de clasare la o plângere de abuz în serviciu și alte infracțiuni, îndreptată împotriva lui Hăpău de către un colonel din suborținea lui, Paraschiv Doru.
– Este cazul despre care „Independent news” a scris pe larg.
– Am documente pentru tot ce vă spun, vă dați seama. Unele chiar i le-am dat col. Paraschiv. Deci a venit dosarul după-amiaza. Era acolo Buga, cred că-l aștepta. Buga avea biroul undeva la capătul scărilor. De-o parte era biroul lui Buga și de-o parte erau toaletele. Eu am intrat la toalete și, în timp ce eram în anticamera la toaletă, l-am auzit pe Buga certându-o pe grefiera care se ocupa de repaziție aleatorie, Moise Liliana, spunând-i: „Fă ce ți-am zis, pentru că intră dosarul pe mâna unuia ca Udrea (adică pe mâna mea)”. Mi-am auzit numele și am devenit curios. Ulterior, am abordat-o pe Moise Liliana. I-am zis: „Te rog să-mi spui despre ce e vorba legat de numele meu. Îmi spui sau scriu o sesizare, pentru că nu pot să-l las să treacă, e o presiune, poate fi orice”. Atunci, ea spus așa: „Domnule judecător, uitați, pe fițuica asta sunt două numele de telefon, a venit gl. Buga și a spus să-i repartizez lui dosarul lui Hăpău, manual”, Era scrisul lui Buga, pentru că îl cunoșteam. Zic: „Păi de ce nu l-a repartizat aleator?” Zice: „L-am sunat pe domnul Chiriță de la Iași și a făcut 15 încercări în sistem ca să ajungă dosarul la gl. Buga. Nu a reușit. Cei de la Inspecția Judiciară pot vedea oricând încercările în sistemul ECRIS. În disperare de cauză Buga i-a zi lui Moise: „Dă-mi-l în manual mie că ajunge la unul ca Udrea”. Și așa mi-am auzit eu numele.
Noi, judecătorii de la CMA, ne întâlneam la două – trei zile și i-am zis lui Buga în plen. „Ai repartizat dosarul manual, pentru că nu au reușit cu ECRIS-ul.” Copiasem documentul pe care mi-l dăduse grefiera Moise. Îl aveam la mine. Și povestisem despre asta și altor colegi. Vă dați seama. Deci niciodată n-am păstrat pentru mine chestiile astea extrem de urâte, murdare. AM continuat: „Ai făcut asta, ai făcut asta. Măi, omule, potorește-te că vine DNA-ul peste tine. Unde vrei să ajungi? Și la tine e și un conflict de interese pentru că tu ai fost avansat la gradul de general prin propunerea lui Hăpău. Tu joci tenis cu el, că așa spui tu. Te duci cu Gabi Oprea. Potoliți-vă dracului cu chestiile astea. Nu ne mai implica și pe noi. De ce ai implicat numele meu acolo?”.
Citește și:
Cum a fost executat fără motiv un ofițer de contrainformații militare de camarila lui Gabriel Oprea din serviciul secret al Armatei | CAZUL PARASCHIV
– Ce s-a întâmplat după aceea?
– Buga s-a supărat, dar n-a mai zis nimic. În schimb mi-a făcut sesizare la procuror pentru amenințare. Bineînțeles că procurorul a dat clasare, dar eu, la rândul meu, dacă am văzut că așa sunt treburile, l-am lăsat pe Buga să respingă plângerea lui Paraschiv. Am profitat de ocazia asta și, după ce a dat hotărîrea, am luat dosarul din Arhivă, împreună cu motivarea. Am făcut o copie și am constatat următoarele: Buga a motivat respingerea preluînd ad literam din înscrisurile depuse de avocata generalului Hăpău, Loredana Radu, care era și ea în anturajul lui Gabi Oprea. Eu cunoșteam stilul de scriere a lui Buga. Nu era motivarea lui. Și atunci am căutat în dosar și am văzut notițele depuse de către avocată. Acest domn Paraschiv Doru a fost victima unor mizerii. El avea dreptate pe fond. Dacă, de exemplu, procurorul militar care instrumentase cazul ar fi fost corect și n-ar fi fost influențat, Hăpău nu mai era în funcție. Că așa era corect.
Atunci, ce am făcut? Am sesizat la DNA și m-au audiat și n-au făcut nimic. Am sesizat Inspecția Judiciară în ceea ce privește reparțiția ne-aleatorie a dosarului. A venit inspectoarea, a refuzat să mă primească în audiență, a refuzat să primească vreun înscris, invocând că s-a sesizat din oficiu. Mințea de rupea pământul, pentru că eu o sesizasem.
Am rugat-o să caute în sistemul ECRIS să vadă de câte ori au încercat să repartizeze dosarul aleatoriu.
– Și a făcut ceva?
– Nimic.
– Dar urmele electronice mai sunt în ECRIS?
– Sunt, sigur. Sigur că sunt. Orice informatician le găsește.
După ce s-a întâmplat toate chestiunile astea, a început un fel de prigoană împotriva mea. Mi-au trimis de două-trei ori Inspecția Judiciară pentru că atunci așa se lucra. De ce? Pentru că era protocolul cu SRI-ul și funcționa. Era Netejoru șeful Inspecției Judiciare, semnase și el protocolul și viza inclusiv aspecte disciplinare ale judecătorilor și procurorilor. Mizerabili. N-aș mai vrea să mai trăiesc momentele alea. Și ce-am făcut? Am zis că singura salvare este să fac publică situația. „Fă publică situația și nu vor mai continua”. O regulă pe care o știam de când eram ofițer SIE. Și m-am dus la Televiziunea Română. Am fost la televiziune zile în șir. Au fost momente când veneam de la Televiziune acasă și aveam „codiță”, dom’le. Eram judecător și mă urmăreau.
Puteți să vedeți emisiunile, sunt publice.
– În ce an se întâmpla asta?
– Începând cu 2013. Până prin 2016 am fost.
– La ce emisiune mergeați?
– Am fost la mai multe emisiuni moderate de domnul Sorin Burtea. Dumnezeu să-l odihnească! Și atunci au început să cedeze. Am simțit o presiune teribilă din partea lor. N-am dat curs presiunilor, dar nu pot să spun că am fost confortabil. Mi-au verificat averea. N-am avut probleme. N-am pus niciodată mâna pe un leuț. Nu mă interesau chestiile astea.
Dacă au văzut că nu au ce să-mi facă mi-au propus să fiu secretar de stat în Ministerul Justiției. Era Tudorel Toader ministru, dar nu cred că făcuse el propunerea, ci altcineva de la PSD. Am zis că accept. Ce credeți că a făcut judecătorul Manea? Le-a scris celor de la Secretariatul General al Guvernului că sunt corupt, că am dosare penale, că sunt indisciplinat. Mi-au dat hârtia cei de la SGG.
Eu am avut numai „foarte bine” și „excepțional” la evaluările anuale. N-am avut dosare penale, sau dacă am avut nu au găsit nimic. Când s-a înființat Secția specială de anchetare a magistraților, al doilea dosar închis de doamna Alina Florea a fost al meu. M-a chemat și mi-a spus: „Uitați, asta e ordonanța dumneavoastră. Vreți să vedeți dosarul? Aici puteți să-l vedeți”. I-am mulțumit, am copiat dosarul și am văzut toate prostiile făcute, inclusiv de Kovesi.
Am constatat, de exemplu, că m-au interceptat timp de 12 ani, cu intermitență. Montaseră tehnică inclusiv în biroul în care deliberam. Deliberarea trebuie să rămână secretă. Nu numai că trebuie să rămână secretă, dar discuțiile avute cu privire la hotărâre trebuie să rămână acolo: aprecierea existenței faptei, a vinovăției, a relației dintre faptă și persoană, a nivelului de vinovăție, a circumstanțelor, toate acestea sunt discuții care se poartă între judecători și trebuie să rămână secrete.
Ei bine, ei au pus tehnică. Am reproșat la vremea respectivă acest lucru, au auzit și colegii. În timp ce intram în sala de judecată, m-am împiedicat de șeful Secției militare a DNA și i-am zis: „Ce dracu faceți? Ne înregistrați când deliberăm? Aveți grijă că, dacă fac publică treaba asta, vă duceți dracu’ cu toții. Nu vroiam asta, cum să vă spun, că și așa instanțele și pachetele militare erau pe ducă. Am tăcut din gură, n-am zis nimic mai departe.
– Dar col. Paraschiv mai are vreo șansă să i se facă dreptate? A trecut foarte mult timp, probabil multe dintre fapte s-au și prescris. Care e expertiza dumneavoastră în cazul ăsta?
– Prescrierea e una și faptul că sunt niște înscrisuri false, iar instanța trebuia să dispună anularea lor, e alta. Era foarte important să fie anulate, pentru că i-ar fi folosit col. Paraschiv în cauza civilă.
– Dar penal mai poate face ceva?
– Sigur că sunt prescrise faptele. Mi-aduc aminte că, prin 2020, gl. Hăpău era foarte fiert că mai era nu știu cât timp până se prescriau faptele. Îl urmărea Paraschiv cu tot felul de plângeri și îi era frică.
– Dar se poate vorbi în acest caz de represiune în formă continuată? O poate invoca col. Paraschiv?
– În opinia mea, da. În cazul lui faptele au avut continuitate, iar prescripția poate curge de la ultima plângere depusă în instanță. Dacă se conexează dosarele între ele. Dacă există bunăvoință la Parchetul Militar. Eu aș face-o, dar, cum să vă spun, de la Parchetul Militar s-ar duce la Curtea de Apel, că sunt generali implicați. Deși nu mai sunt în activitate, și ar putea să o facă în civil și acum. Procurorul-șef al Parchetului Curții Militare de Apel este un băiat tânăr, știe carte, dar nu știu cât este de independent.
