După summitul din Alaska dintre Donald Trump și Vladimir Putin, este rândul lui Volodimir Zelenski să vină la în SUA. Acesta va fi însoțit de alți șapte lideri europeni la întrevederea de la Casa Albă cu liderul american. Conform spuselor emisarului prezidențial american Steven Witkoff, rușii ar fi fost de acord cu acordarea unor garanții de securitate Ucraine de către țările occidentale, inclusiv SUA.
Continuă suspansul pe scena internațională! Discuțiile cu privire la finalizarea unei înțelegerii pentru sistarea ostilităților în Ucraina sunt în plină desfășurare. Declarațiile oferite de Donald Trump și Vladimir Putin, imediat după negocierile din Alaska, au indicat că SUA și Rusia încă nu au ajuns la un acord pentru o încetare a focului în Ucraina.
Cu toate acestea, situația evoluează constant. Astăzi, Volodimir Zelenski este așteptat la Casa Albă, unde va fi însoțit de un grup de lideri foarte importanți din Europa.
Este vorba despre Keir Starmer (premierul britanic), Emmanul Macron (președintele francez), Freidrich Merz (cancelarul german), Giorgia Meloni (prim-ministra Italiei), Alexander Stubb (președintele Finlandei), Ursula von der Leyen (președinta Comisiei Europene) și Mark Rutte (secretarul general al NATO).
Ieri a avut loc videoconferința liderilor „coaliției voinței”, unde s-a discutat și perspectiva încheierii unor înțelegeri, care să fie fezabile și să ducă la o pace durabilă, pentru a nu ne trezi din nou, peste câțiva ani, cu o nouă invaziei a Rusiei.
Garanții și din partea SUA?
După ce apăruse pe surse varianta unor garanții de securitate oferite Ucrainei și de către SUA, a venit o confirmare chiar din partea emisarului președintelui Trump, Steven Witkoff, cel care a fost implicat direct în negocieri și s-a deplasat inclusiv la Kremlin de mai multe ori.
Într-o intervenție la CNN weekendul acesta, Witkoff a vorbit despre mai multe aspecte din negocierile cu rușii. Afirmația cea mai notabilă a fost cea legată de acceptul rușilor ca atât țările europene, cât și SUA, să ofere garanții de securitate asemănătoare Articolului 5 din Tratatul NATO.
Kremlinul nu renunță însă la opoziția sa fermă față de accederea Ucrainei în Alianța Nord-Atlantică, aspect confirmat și de Donald Trump azi-noapte, într-una din postările sale de pe Truth Social.
Trump a scris că Zelenski poate încheia imediat războiul cu Rusia, dacă dacă renunță la NATO și la Crimeea (ar fi vorba de o recunoaștere de jure, cel mai probabil).
Din declarațiile lui Wikoff de la CNN a reieșit că rușii ar fi de acord ca occidentalii să ofere Ucrainei garanțiile de securitate, doar cu condiția ca ei să primească regiunea Donețk în întregime. Ucraina încă mai deține aproximativ 30% din teritoriul acesteia, fiind o zonă esențială pentru linia de apărare a țării datorită dealurilo și aglomerărilor urbane.
Conform lui Witkoff, întâlnirea de astăzi de la Casa Alba ar urma să fie esențială tocmai pentru a „tranșa” această problemă. Va deveni clar dacă liderii europeni și Donald Trump își vor asuma garanțiile de securitate, respectiv dacă prețul plătit este cedarea Donețkului și acceptarea controlului Rusiei în celelalte teritorii pe care le ocupă deja.
Este important de reamintit că liderii europeni, inclusiv cei șapte care îl însoțesc pe Zelenski, au avut un videocall cu Trump înaintea summitului din Alaska, unde au reiterat sprijinul pentru poziția asumată public de Ucraina. Totodată, guvernele europene au depus de câteva luni bune un efort consistent pentru a-l „îndupleca” pe Trump să își asume un rol, măcar sprijinirea pe cale aeriană, a trupelor de menținere a păcii care urma să fie trimise după o eventuală pace.
Volodimir Zelenski a lăudat dorința lui Donald Trump de a angaja SUA într-un astfel de demers, el punctând însă că dorește o promisiune „practică”, care să implice o protecție pe mare, uscat și în aer.
Orice eventuale suspiciuni și dubii cu privire la acceptarea de către ruși a unor garanții de securitate au fost amplificate de Mihail Ulianov, reprezentantul Rusiei la organizațiile internaționale de la Viena, care a precizat că și țara sa are nevoie de astfel de garanții.
Precedentele din trecut
Inevitabil, se fac comparații cu Memorandumul de la Budapesta sau Acordurile de la Minsk, demersuri anterioare care ar fi trebuit să asigure pacea și integritatea teritorială a Ucrainei, dar care au eșuat.
Memorandumul de la Budapesta a fost semnat în decembrie 1994 de către Ucraina, Belarus Kazahstan, Rusia, Regatul Unit și Statele Unite. Prin acesta, primele trei țări, toate foste republici ale Uniunii Sovietice care au moștenit un arsenal nuclear odată cu independența lor, au renunțat la acele în arme.
În schimb, cele trei mari puteri, alături de Franța și China (care au semnat un document separat), se angajau să respecte suveranitatea țărilor, independența lor politică și integritatea teritorială, respectiv de a nu utiliza forța militară împotriva acelor state. Invazia Crimeii din 2014 a fost o încălcare „pe față” din partea Rusiei a angajamentului pe care și l-au luat.
Trebuie punctat însă că, prin Memorandumul de la Budapesta, Ucrainei nu îi erau nicidecum oferite garanții de securitate precum Articolul 5 al NATO, atât Londra, cât și Washingtonul nefiind dispuse pentru așa ceva, la aceea vreme.
SUA și Regatul Unit se angajau în schimb, prin memorandum, să apeleze de îndată la ajutorul Consiliului de Securitate al ONU, organ în care sunt membri permanenți, pentru a oferi ajutor țării victimă în cazul unei invazii.
Netflix a lansat în 2024 un documentar, „Punctul de cotitură: bomba și războiul rece”. Mai multe secvențe sunt dedicate conflictului din Ucraina și memorandumului. Unul dintre experții ucraineni intervievați a declarat că încă de la semnarea documentului de la Budapesta, devenise clar pentru o parte a aparatului de stat ucrainean că se vor confrunta cu o intervenție a Rusiei la un moment dat.
Armele nucleare funcționau ca un factor decisiv pentru a descuraja orice incursiune militară. Prin renunțarea la ele, fără a primi garanții precum clauza colectivă de apărare, țara a devenit susceptibilă la agresiunea vecinului mai mare.
Acordurile de la Minsk au furnizat garanții chiar mai slabe. Prin medierea Franței, Germaniei și Belarusului, Ucraina și separatiștii susținuți de Rusia din Donețk și Luhansk își asumau anumite angajament pentru a stopa conflictul și a reintegra regiunile în statul ucrainean. Nici vorba de vreo garanție securitate.
Deși au existat inclusiv dovezi că trupele rusești au luptat cot la cot cu separatiștii, Rusia a negat orice implicare. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și-a asumat atunci un rol de a monitoriza respectarea Acordului, în cadrul unei trilaterale cu Ucraina și Rusia. După atacul din februarie 2022 inițiativa a fost abandonată.
Perspective
Așadar, garanțiile de acum, dacă acceptăm că vor fi similare cu Articolul 5 al Tratatului NATO, ar fi cele mai solide oferite Ucrainei de la independența sa din 1991 până acum.
Cu toate acestea, orice demers al „Coaliției de voință”, chiar și cu implicarea Statelor Unite, nu ar avea aceeași greutate precum aderarea la NATO, organizație care rezistă de peste șapte decenii. Momentan, aderarea Ucrainei nu este posibilitate, așa cum reamintește Trump.
Pentru Ucraina, rămâne de văzut prețul concret pe care trebuie să plătească și la ce teritorii ar trebui să renunțe. Foarte probabil, presiunea exercitată de Trump atât asupra Ucrainei, dar și a Europei, este una foarte mare din dorința de a se ajunge la o formă de acord, care l-ar îndreptăți la Premiul Nobel pentru Pace, una marile sale obsesii.
Deși în această etapă ar obține anumite garanții de securitate, pentru Kiev asta nu ar trebui să fie nicidecum un motiv de a nu-și dezvolta în continuare armata. Aceasta rămâne cea mai sigură garanție pentru Ucraina, neștiind pe viitor dacă angajamentul va fi respectat sau de nu țările occidentale.
Venirea la putere a AfD în Germania, Rassemblement National în Franța, sau Reform UK în Marea Britanie ar însemna foarte probabil o abatere de la actuala direcție pro-Ucraina a marilor puteri europene. Inclusiv în SUA, câștigarea președinției de către JD Vance sau un alt candidat izolaționist, ar putea afecta, de asemenea, garanțiile.
