Guvernul minoritar condus de premierul François Bayrou „se ține într-un fir de ață”, pe măsură ce încercările repetate de a domoli criza deficitului bugetar, prin diverse reforme, nu dau roade. Emmanuel Macron are posibilitatea de a cere din nou organizarea unui scrutin parlamentar, la un an de la precedentul, dar asta ar putea slăbi și mai mult alianța electorale girată de el, „Ensemble”. Nu în ultimul rând, se ascut cuțitele pentru alegerile prezidențiale din 2027 și pretendenții devin tot mai vocali.
După ce guvernul susținut de președintele Macron a supraviețuit moțiunii de cenzură declanșate de Partidul Socialist, în urma eșecului din negocierile pentru modificarea sistemului de pensionare, Marine Le Pen, lidera formațiunii de extremă dreaptă „Rassemeblement National” (RN), amenința și ea că va doborî guvernul.
Le Pen se declară nemulțumită de noua lege a bugetului propusă de premierul François Bayrou, prin care ar urma ca două sărbători legale, Lunea mare dinainte de Paște și Ziua victoriei (8 mai) să devină zile lucrătoare. Aceasta este una din măsurile prin care puterea speră să poată tăia peste 44 de miliarde de euro din cheltuielile statului, cu scopul de a reduce datoria publică de 3,3 trilioane de euro.
Actualul guvern este format din alianța centristă „Ensemble”, un grup de partide coalizate în jurul președintelui Emmanuel Macron, respectiv din Partidul Repulican, principala formațiune istorică de centru-dreapta, gaulistă, din Franța.
Aceste două grupuri politice nu au împreună suficienți aleși în Adunarea Națională a Franței, camera inferioară a Parlamentului, pentru a forma o majoritate. Astfel, ele au nevoie de sprijin fie din partea socialiștilor, principala formațiune istorică de centru-stânga, sau chiar din partea RN, care a ajutat guvernul lui Michel Barnier să fie învestit anul trecut.
Deși au format o alianța tacită în turul doi al parlamentarelor de vara trecută, Emmanuel Macron nu a dorit în cele din urmă cooptarea la guvernare a formațiunilor de extremă stânga, precum „La France Insoumise” (LFI).
Cu toate acestea, anul trecut în decembrie, Macron a reușit să spargă „Noul Front Popular” (NFP), alianța de stânga care a câștigat precedentele alegeri, și astfel a obținut sprijinul Partidului Socialist, fosta sa formațiune din tinerețe, pentru a vota guvernul Bayrou. În consecință, el nu a mai depins de susținerea aleșilor de la RN, cei care, după doar trei luni, s-au hotărât să răstoarne guvernul Barnier.
Mandatul lui Bayrou a fost unul tumultuos. Un raport al Parlamentului l-a acuzat pe actualul premier că, în anii 90, în timp ce era ministru al Educației, nu a luat suficiente măsuri pentru a contracara abuzurile de la un liceu catolic din sudul țării, unde însăși fiica sa ar fi fost una din victime.
Moțiunile de cenzură, un prim-pas către noi anticipate?
Raportul contra lui Bayrou a fost însoțit de alte scandaluri. Cel mai recent a fost cel legat de reforma pensiilor, unul dintre proiectele menite să reducă deficitul bugetar.
Premierul nu a ajuns la un acord cu socialiștii pentru a putea trece inițiativa prin parlament. Întrucât era vorba de un subiect sensibil pentru electoratul socialist și au fost nemulțumiți de cele oferite de Bayrou, socialiștii au depus o moțiune de cenzură alături de foștii colegi din NFP.
Guvernul a supraviețuit, întrucât formațiunea lui Le Pen nu a votat pentru demitere, precizând că va aștepta până la toamna legea bugetului și atunci va susține un astfel de demers. Pentru Bayrou, acesta a fost a opta moțiune de cenzură din decembrie încoace pe care a trecut-o cu bine.
Acum însă, după ce a fost făcută publică prevederea legată de schimbarea celor două sărbători legale în zile lucrătoare, RN amenință că va declanșa un nou vot de încredere, pe care guvernul s-ar putea să-l piardă, dacă nu reușesc cumva să recâștige încrederea socialiștilor.
În eventualitatea în care Opoziția va „răsturna” și acest cabinet, atunci devine tot mai probabilă și posibilitatea ca noi alegeri parlamentare să fie organizate. Conform Constituției franceze, președintele are o libertate destul de largă în a declanșa alegeri anticipate, cu condiția ca ele să aibă loc după un an de la precedentele.
Vara trecută, după europarlamentarele câștigate convingător de RN, Emmanuel Macron și-a luat un mare risc politic, neînțeles de mulți, să declare alegeri anticipate. Alianța sa, care deja forma un guvern minoritar, a ieșit mult mai slăbită din acel scrutin, ceea ce a dus la o mare frustrare în rândul liderilor parlamentari ai ”Ensemble” față de liderul de la Palatul Élysée.
În cazul unei noi întreceri electorale, la cum arată sondajele acum, „Ensemble” nu și-ar crește numărul total de mandate. Din contră, cel mai realist scenariu este ca RN să fie formațiunea cea mai avantajată în cazul unui nou scrutin anticipat.
Miza cea mare: alegerile prezidențiale din 2027
Bătălia cea mai importantă este însă cursa pentru funcția supremă din statul francez, în 2027. Deși mai sunt aproape doi ani până la acel moment, au avut loc deja multe evoluții interesante.
Desigur, cel mai notabil episod este condamnarea lui Marine Le Pen la închisoare, care i-a adus acesteia inclusiv o interdicție de a mai candida în următorii cinci ani. Lidera RN apelează în prezent la mai multe căi de atac pentru a putea anula hotărârea judecătorească, dar nu pare că va avea succes.
Jordan Bardella devine, cel mai probabil, candidatul formațiunii la viitoarele alegeri, neexistând o diferență considerabilă între el și Le Pen în sondaje. Presa internațională vorbește despre o tensiune tot mai mare între ei.
Ocupanta locului doi de la ultimele alegeri prezidențiale se consideră în continuare candidatul RN și este deranjată de toate speculațiile potrivit cărora Bardella este acum pretendentul la fotoliul de la Palatul Élysée din partea RN. De câteva ori deja, Le Pen a ținut să evidențieze vârsta frageda a acestuia și lipsa de experiență.
În cazul actualei coaliții, există trei nume vehiculate pentru a candida, dintre care este posibil ca două să se regăsească pe buletin. Republicanii aproape sigur vor avea propriul lor candidat și foarte probabil acesta nu va candida în tandem cu „Ensemble”.
Bruno Retailleau, actualul ministru de Interne, cu cea mai cotă de încredere din cadrul formațiunii gaulliste, va fi, cel mai probabil, candidatul din partea formațiunii. El se află pe un trend ascendent, deja depășindu-l în unele sondaje pe Gabriel Attal, fostul premier de la ”Ensemble” și unul dintre cele trei nume evocate mai sus.
Din partea alianței centriste, Édouard Phillipe, primul prim-ministru din epoca Macron, este cel care, la ora actuală, stă cel mai bine în măsurători, el fiind și singurul care are un avans față de candidații RN în sondajele pentru turul doi.
Primar al orașului Le Havre, Phillipe a fost membru al Partidului Republican până în 2017, moment în care, alături de mulți alți colegi, s-au alăturat proiectului lui Macron, fiind convinși de acesta să vină alături de ei. Primarul și-a format propriul partid, ”Horizons”, parte a alianței ”Ensemble”.
Există însă semne de întrebare în legătură cu ce se va întâmpla pe partea stângă a eșichierului politic. Mai exact, dacă socialiștii își vor reuni forțele cu LFI și celelalte formațiuni din NFP, atunci candidatul comun are șanse reale să se califice în turul doi, alături de Bardella sau Le Pen, cei doi fiind ambii cotați cu peste o treime din vot.
Mai probabil pare însă scenariul în care Jean-Luc Mélenchon, perenul aspirant la Președinție al LFI, să se înscrie iar în cursă, ceea ce foarte probabil i-ar determina pe socialiști să aibă propriul candidat. Din cadrul formațiunii foștilor lideri francezi François Hollande și François Mitterand, europarlamentarul Raphael Glucksmann este cel mai bine cotat, deși se află sub Phillipe, Attal, sau Retailleau în sondaje.
