În primul episod, pe care-l puteți citi accesând linkul de mai jos, col. (r) Doru Paraschiv, fost ofițer de contrainformații militare, a povestit despre legăturile fostului președinte Traian Băsescu și ale acoliților săi cu interesele financiare ale Federației Ruse.
El a vorbit, în exclusivitate pentru „Independent news”, despre banii încasați de fiica sa, Ioana Băsescu, prin intermediul notariatului său, la parafarea unei afaceri Lukoil- NIS Petrol, despre afacerile cu arme ale lui Mircea Băsescu, despre afacarea ALRO.
Fostul ofițer de contraspionaj a susținut că are dovezi care demonstrează că generalul Marian Hăpău, fostul director al Direcției Generale de Informații a Armatei (DGIA), și fostul său șef, este, de asemenea, conectat la zona de interese rusești.
Dovezile sunt în arhivele militare, gestionate și controlate de gen. Hăpău, locul unde au fost „ascunse” și dovezile despre colaborarea lui Traian Băsescu – „Petrov” cu fosta Securitate. Col. Paraschiv spune că aceste dovezi sunt și la DIICOT, parchet care le are, în prezent, în cercetare.
Din acest motiv a fost aspru pedepsit. In 2014 a fost dat afară din Armată, prin intervenția directă a lui Hăpău.
Citește și: SINGUR ÎN INIMA SISTEMULUI (EPISODUL 1) : „Traian Băsescu era conectat la interesele rusești”
În episodul 2 al campaniei „Singur în inima Sistemului”, col.(r) Doru Paraschiv face o serie de dezvăluiri stupefiante tocmai despre gen. Marian Hăpău.
Col. (r) Doru Paraschiv și gen. Marian Hăpău, în timpul unei confruntări la DIICOT
„În anul 2002, am ajuns la Contrainformații Militare. Pe atunci se numea Direcția Siguranță Militară.
Cariera mea de contrainformații militare a fost, la început, pe un trend ascendent. Mi- am adus contribuția în acest domeniu de mare răspundere, într-o perioadă de mari transformări ale Armatei, în care noi, cei de Contrainformații, am fost deschizători de drumuri. Noi am performat în a ne moderniza, transforma, pentru a fi acceptați în Alianța Nord- Atlantică, unde am intrat în 2004.
Pentru a fi acceptați în interiorul Alianței a fost nevoie să îndeplinim niște obiective clare. Armata noastră, ca viitoare membră NATO, trebuia să fie înzestrată, dotată, să aibă un anumit număr de militari, cu diferite funcții, cu anumite echipamente și cu misiunile de rigoare în cadrul Alianței. Pentru a ajunge aici au fost etapele de planificare, organizare și îndeplinire a tuturor acestor standarde.
S-a spus, în acei ani, că a avut loc un fenomen de epurare a cadrelor militare care au colaborat cu rușii, în acest proces de aderare la NATO. Pe baza activității și experienței mele, susțin contrariul.
În realitate, oamenii aceștia nu puteau fi extrași. Ei nu sunt ca neghina din grâu, nu îi vezi. Lucrează adânc conspirat și nu ai cum să-i deosebești în rândul Armatei.
Imediat după Revoluție, s-a spus că au fost extrași toți cei care au fost vizați de Unitatea anti – KGB. Este vorba de fostul general Nicolae Militaru și o sumedenie de alte persoane care, imediat după Revoluție, au încercat să se infiltreze, unii au și reușit, în interiorul Statului român și, bineînțeles, în Armată. După o vreme, unul câte unul, au fost îndepărtați. Dar ce ne facem cu cei despre care nu se știa? Aici apare problema.
Am documentat ulterior asemenea situații, deși nu am fost apreciat pentru asta, ba dimpotrivă, au vrut să-mi restrângă activitatea și, după aceea, să fiu extras, izolat și îndepărtat.
Aceste grupări pro-rusești sunt între noi până la cel mai înalt nivel, adică până la Președinte. Și aici mă refer explicit la Traian Băsescu. Acesta ieșea public, clama că este împotriva lui Vladimir Putin, că este împotriva Federației Ruse, că înscrie România pe axa Washington- Londra – București, ca să nu se transforme Marea Neagră în lac rusesc.
Susțin că am fost și suntem penetrați până la cel mai înalt nivel. Declarativ suntem cu UE, suntem cu NATO, suntem cu partenerii strategici, mai ales cei americani, dar, de fapt, nu suntem de-adevăratelea.
În tot acest timp, partenerii americani nu au făcut ce trebuia să facă. Au atras de partea lor cadre militare, precum Nicolae Ciucă, care, pe parcursul carierei lor au fost la cursuri internaționale, au devenit foarte atractivi, dar nu i-au verificat de unde vin.
Cine este gen. Hăpău
Am dovezi care demonstrează că fostul meu șef Marian Hăpău este conectat la zona de interese rusești. Aceste dovezi sunt în arhivele militare, gestionate și controlate de gen. Hăpău, locul unde au fost „ascunse” și dovezile despre colaborarea lui Traian Băsescu – „Petrov” cu fosta Securitate. Ele sunt și în lucru la DIICOT.
Pe Hăpău Marian l-am cunoscut la sfârșitul anului 2005- începutul anului 2006- nu mai rețin exact. La acea vreme era locotenent- colonel, eu aveam gradul de maior. El era mai mare în grad, fiind promoția 1984, iar eu, 1989. E mai mare decât mine cu 5 ani. El la Transmisiuni, eu la Vânători de munte.
A fost adus la Direcția de Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM) ca o mare surpriză, pe o funcție de locțiior la structura de contrainformații militare unde activam. Structura se numea „Organe centrale” și activam în sediul Ministerului Apărării, cunoscut ca M-100.
Din ce informații am, un bilețel cu numele Marian Hăpău a fost înaintat de amiralul Gheorghe Marin către președintele Traian Băsescu, ca fiind persoana pe care se pot baza în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2009.
Drept urmare, Hăpău a fost desemnat la conducerea Direcției Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM). Nici până astăzi nu este clar cum a ajuns numele lui Marian Hăpău pe bilețelul amiralului
Gheorghe Marin. Sunt chestiuni nelămurite de parchete.
Hăpău a fost promovat, propriu-zis, de generalul Francisc Radici, zis „Florin”. Gen. Radici era fiul unei telefoniste. Un detaliu important. Când rușii construiau o agentură de spionaj în România, înainte și în primii ani după Revoluție, telefonistele se numărau printre persoanele vizate a fi racolate. La acea vreme, ele erau veritabile noduri de rețea prin care circulau informații importante. Pe atunci erau puține telefoane, se lucra cu fișe (dispozitive prin care se făceau manual legăturile telefonice- n.red.), iar telefonistele, mai ales cele care lucrau în locuri importante, în instituții ale statului, ascultau conversații interesante. Din acest motiv erau de mare interes pentru spionii ruși care voiau să obțină informații din interiorul instituțiilor românești. Gen. Francisc Radici era fiul unei astfel de telefoniste. Nu știu ca mama sa să fi fost racolată de spionajul rus, dar știu că cel pe care l-a promovat în fruntea serviciului secret al Armatei are legături puternice cu acesta.
O paranteză: Marian Hăpău este într-o relație de rudenie cu generalul Silviu Predoiu, fost prim- adjunct la SIE. Hăpău e dintr-o localitate din Dâmbovița, al cărui nume nu-l mai rețin. Imediat după ce treci de Târgoviște spre Voinești. Legătura lui de rudenie cu Silviu Predoiu este reală. Știu asta de la generalul Pavel Abraham, care mi- a spus că-i cunoaște foarte bine pe amândoi de când erau mici. Domnul Abraham l-a cunoscut pe tatăl lui Predoiu. A fost milițian. Silviu Predoiu mai are un frate, care a fost la SRI. Generalul Abraham mi-a povestit că, la rugămintea tatălui lor, i-a ajutat în carieră.
Ciudățeniile Afacerii „Ciorogârla”
Revenind: în timp ce Marian Hăpău era șeful Serviciului „Organe centrale” s-au întâmplat mai multe lucruri importante, care au avut drept consecință promovarea acestuia spre vârful serviciului secret al Armatei.
Furtul de arme de la unitatea militară din Ciorogârla – „Afacerea Ciorogârla”, așa cum a fost denumită de presă – a fost unul dintre ele. A fost un episod foarte ciudat, anormal, care s-a întâmplat la 28 ianuarie 2009.
Cu ocazia acestui furt, Hăpău a ajuns să fie desemnat șeful Direcției Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM). Aici a fost primul lui salt mare în carieră, în condițiile în care, culmea, Hăpău era responsabil de protecția contrainformativă a unității militare de la Ciorogârla și trebuia să preîntâmpine acest incident.
Nu este nicio coincidență că depozitul de unde au fost furate armele aparținea Statului Major al Forțelor Aeriene (SMFA). Situația a fost anormală din toate punctele de vedere, dar nimeni n-a vrut să o constate, s-o cerceteze și să ia măsurile cuvenite.
Marian Hăpău era șeful celor care gestionau din punct de vedere contrainformativ, dar și al securității militare, zona unde era depozitul de la Ciorogârla, care aparținea SMFA. S-a ajuns la situația anormală să fie destituți cei de deasupra lui Hăpău, iar Hăpău să fie promovat ulterior. Este vorba de generalul Constantin Croitoru, care era șeful Statului Major al Fortelor Aeriene, și generalul de brigadă Ion Ungureanu, șeful Direcției Contrainformatii Securitate Militare, care era șeful lui Hăpău.
Marian Hăpău a scăpat. I-am spus atunci personal: „Băi, ne-ai făcut celebri”. Nu i-a căzut bine.
În ciuda celor întâmplate, Marian Hăpău a fost împuternicit, și apoi numit, la șefia Direcției Contrainformatii Securitate Militare.
Apropo de lucrurile anormale care s-au întâmplat cu prilejul acelui furt. Noi, cei care lucram în Contrainformații Militare, am aflat, prin mijloacele muncii noastre specifice, că au fost foarte mulți implicați.
De pildă, procurorii de la Parchetul General și de la DIICOT, care, chipurile, au făcut cercetările, au amplificat lucrurile, astfel că, dintr-un episod punctual, a devenit știre națională.
Armele de la Ciorogârla au fost furate din zona rezervată DGIA. În interiorul depozitului erau mai multe locuri de depozitare și aveam și noi o zonă rezervată. Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) nu este o categorie de forte, iar armamentul îl depozităm în unități care aparțin altor categorii de forte. În plus, niciuna dintre armele furate nu era operațională. Nu avea niciuna cui percutor. Dacă voiai să faci din toate acele arme una singură, nu puteai.
Un semn că cel care a aranjat acest incident major nu a vrut ca armele să fie folosite ulterior furtului și să fie pusă în pericol populația.
Mai mult, când a avut loc furtul armelor a fost o petrecere. La fiecare început de an, în Armata Română, dar și în toate instituțiile militarizate, se fac evaluări, așa-zisele bilanțuri ale activității din anul precedent. La activitățile de bilanț participă șefii.
Generalul Constantin Croitoru, șeful Statului Major al Fortelor Aeriene, era era plecat în provincie. Cei care gestionau depozitul de la Ciorogârla erau cei de la Brigada 1 Rachete. Ei au organizat o petrecere pentru cei care erau născuți în luna ianuarie. Vigilența lor era scăzută spre deloc. In plus, cei de la Forțele Aeriene sunt, așa, mai…aerieni. Securitatea militară presupune multă seriozitate. Asta era o vulnerabiliatea a celor din Aviație. Se puteau fura armele mai ușor.
În mod ciudat, toti cei cu funcții de conducere, care au participat la petrecere, au fost promovați, deși erau responsabili cu protecția depozitului de arme de la Ciorogârla.
Pe generalul Croitoru, care nu a fost acolo, l-au decapitat. L-au destituit din funcție. Ceilalți au fost mutați pe funcții în minister, nu au fost decimați.
Consider că ei au fost implicați în acest furt, pentru că, dacă n-ar fi fost implicați, erau cel puțin destituiți, supuși cercetărilor sau se luau măsuri punitive împotriva lor. În fruntea lor: Marian Hăpău, care, în cursul anului 2009, a primit și prima stea de general. Se apropiau alegerile…
