Alegerile prezidențiale din Ciprul de Nord, entitatea turcă de pe insula mediteraneeană, au fost câștigate de Tufan Erhürman, un avocat de 55 de ani, care a obținut 62,8% din voturi. Acesta la învins pe președintele în funcție, Ersin Tatar, un apropiat al președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan. Tatar adoptase inclusiv retorica liderului de la Ankara de a „rupe punțile” cu guvernul de la Nicosia, respectiv de a abandona inițiativa de reunificare a insulei.
Tufan Erhürman s-a impus convingător în alegerile prezidențiale din Ciprul de Nord. Etnicii turci au dat astfel un mesaj clar că sunt deschiși la posibilitatea de reunificare cu vecinii lor greci din sudul insulei.
Membru al formațiunii de centru-stânga CTP (Cumhuriyetçi Türk Partisi – Partidul Republican Turc), adeptă a unei politici mai deschise la demersul de reunificare administrativă a insulei alături de greci, Erhürhman a dat semnale care au fost bine primite la Nicosia.
Președintele ales din Nord este un adept al reluării negocierilor cu grecii, sub auspiciile ONU, la fel cum au fost desfășurate discuțiile care au dus la referendumul din 2004.
Nikos Christodoulides, președintele Republicii Cipru (entitatea statală majoritar grecească recunoscută la nivel internațional), l-a felicitat și el pe Erhürman și s-a arătat deschis la reînceperea discuțiilor despre reunificare.
„Întâlnirea informală anunțată de secretarul general al ONU este o oportunitatea crucială de a relua procesul. Soluția la problema Ciprului trebuie să fie bazată pe rezoluțiile Națiunilor Unite, deciziile Consiliului de Securitate al ONU, respectiv, pe principiile și valorile Uniunii Europene, de care Cipru aparține și va continua să aparțină”, a spus el.
Reajustare pentru Erdoğan
„Elefantul din cameră” este viitoarea relație bilaterală dintre Tufan Erhürmam și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan. Învingătorul de ieri se trage dintr-un partid înrudit la nivelul familiilor politice europene cu formațiunea CHP (Cumhuriyet Halk Partisi – Partidul Republican Popular), principala grupare de opoziție din Turcia.
Din CHP face parte inclusiv Ekrem Immamoğlu, primarul Istanbulului care a fost arestat în primăvară, într-o mișcare atribuită de mulți însuși liderului de la Ankara, cu scopul de a-și intimida rivalii politici.
Erhürman știe însă că, în ciuda diferențelor de opinie față de liderul turc, sprijinul statului eurasiatic este esențial pentru siguranța și buna funcționare a Ciprului de Nord. Astfel, el a încercat să nu îl atace pe Erdoğan prea mult, declarând chiar că prima vizită oficială o va face la Ankara.
Președintele turc se bazează pe Ciprul de Nord pentru a staționa nu mai puțin de 100 de mii de soldați turci, cu scopul de a-și intimida rivalii geopolitici din Estul Mediteranei.
Tocmai de aceea, și el va trebui să se adapteze, nedorind să piardă din influența sa regională. Erdoğan l-a felicitat și el pe Erhürman și a declarat că „Turcia va continua să apere drepturile suverane și interesele Republicii Turce a Ciprului de Nord.”
Erhürman a insistat, după victoria din alegeri, că se va consulta îndeaproape cu Turcia pe teme de politică externă și că „nimeni nu ar trebui să se îngrijoreze” în legătură cu o posibilă distanțare față de Ankara.
Mesajul vine, însă, după ce ministrul turc de externe, Hakan Fidan, postase sâmbătă un mesaj pe rețelele de socializare cum că „singura soluție realistă legată de problema Ciprului este acceptarea existenței a două state separate pe insulă.”
Un mesaj indirect de sprijin pentru Ersin Tatar, președintele în funcție și preferatul actualei conduceri turce în cursa din weekend. El adoptase o retorică tot mai agresivă față de Nicosia, exact precum aliații săi de la Ankara, dorind a fi în asentimentul lor.
Istorie complexă
Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN) este o entitate politică rezultată după invazia Turciei a insulei în 1974, în urma loviturii de stat susținută de dictatura militară din Grecia.
Forțele Ankarei au ocupat aproximativ 37% din insulă la momentul celui de-al doilea armistițiu, granițele stabilite atunci fiind păstrate până în zilele noastre. Turcia este singurul stat care a recunoscut de jure RTCN, după ce aceștia și-au declarat independența în 1983.
Ciprul de Nord funcționează de facto ca un stat, cu peste 99% din populație de etnie turcă. După stabilirea „liniei verzi” controlate de ONU în 1974 (granița de facto între RTCN și Republica Cipru), peste 160.000 de greci au fost strămutați din Nord în Sud. Aceștia reprezentau 80% din populația care trăia în zona ocupată de turci și aproximativ un sfert din populația totală a insulei. De cealaltă parte, 60.000 de turci au părăsit zona de sud, stabilindu-se în Nord.
A existat un efort intens de reunificare a insulei odată cu aderarea Republicii Cipru la Uniunea Europeană, în 2004. Atunci, a avut loc un referendum în ambele entități statale insulei, populația trebuind să se pronunțe asupra „Planurilor Annan” (numite după secretarul general al ONU, Kofi Annan). Scopul inițiativei era de a forma o „republică unită a Ciprului”, mai exact o federație a celor două state.
Referendumul a fost respins de peste două treimi din populație, grecii (mai numeroși decât turcii) votând în proporție de trei sferturi „împotrivă”, în timp ce aproape 65% din turci au susținut propunerea.
Republica Cipru, entitatea condusă de la Nicosia, a intrat oricum în Uniunea Europeană, iar Bruxelles-ul recunoaște întreaga insulă drept teritoriu UE. Astfel, inclusiv turcii din Nord sunt eligibili pentru cetățenia europeană, prevederile dreptului european fiindu-le însă suspendate în domeniile unde guvernul de la Nicosia nu exercită controlul de facto. Cu toate acestea, dacă au documentele necesare, turcii din RTCN pot călătorii precum ceilalți cetățeni UE.
Federație
Odată cu rezultatul din weekend, perspectivele unei reunificări revin în actualitate, așa cum reiese din declarațiile președintelui ales, respectiv a liderului grec de la Nicosia.
Propunerea ONU ar fi de a crea o federație „bizonală” sau „bicomunală”, în care insula să fie un singur stat, cu excepția bazelor militare britanice Akrotiri și Dhekelia. Cele două entități, cea turcă și cea greacă, ar rămâne însă cu un grad de autonomie în planul Națiunilor Unite, asemănător Bosniei.
Totodată, într-un astfel de scenariu, cetățenii din Ciprul de Nord ar urma să beneficieze pe deplin de apartenența la Uniunea Europeană, nemaiexistând motive pentru ca Nicosia să impună restricțiile din prezent.
