Agențiile de informații din Europa se pregătesc să construiască un serviciu comun de informații, pe fondul creșterii agresivității rusești și a neîncrederii în Statele Unite ale Americii. Este vorba despre un demers chiar și mai complex decât Clubul de la Berna sau Grupul de Contraterorism, două structuri care reunesc serviciile de informații din statele membre UE, plus Regatul Unit, Elveția și Norvegia.
Încă de anul trecut, au existat apeluri pentru ca țările europene să înființeze o agenție de informații, care să asemene cu Central Intelligence Agency (CIA) din Statele Unite.
Sauli Niinistö, predecesorul lui Alexander Stubb la președinția Finlandei, a cerut în 2024 ca UE să creeze un „serviciu complet de cooperare în domeniul informațiilor la nivelul Uniunii”. Acesteau erau concluziile sale în urma unui raport întocmit la cererea președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
„Politico” relatează acum că, încet, dar sigur, Bruxelles-ul își consolidează propria comunitate de informații, iar statele membre depun eforturi pentru a îmbunătăți cooperarea în acest domeniu extrem de sensibil, dar vital pentru siguranța cetățenilor.
Pe parcursul ultimului an, tot mai multe guverne ale statelor membre au integrat oficiali ai serviciilor de informații în reprezentanțele lor de la Bruxelles, în timp ce unitatea internă de informații a Uniunii Europene a început să ofere informații oficialilor de nivel înalt.
Deși propunerea există deja de peste un an, se pare că demersul pentru o cooperare mai profundă este motivat și de lipsa de încredere în Administrația Trump, conform „Politico”, care a citat mai mulți oficiali din domeniul informațiilor și securității.
Momentul-cheie care a declanșat o colaborare sporită între serviciile europene se pare că a fost decizia conducerii americane de a opri schimbul de informații de pe câmpul de luptă cu Ucraina, în martie anul trecut, pe fondul tensiunilor dintre Volodimir Zelenski și Donald Trump.
La acel moment, țări precum Franța și Regatul Unit au încercat să suplinească handicapul lipsei de informații din partea SUA. Întâmplător sau nu, fix în acele zile, Rusia a reușit să aibă un avans important pe linia frontului, eliberând o bună parte a teritoriului din Kursk pe care Ucraina îl cucerise anterior.
Totodată, serviciile de informații europene au devenit mult mai precaute în ceea ce privește modul de a împărtăși și tipul de informații pe care le dau americanilor. Unii oficiali europeni se tem inclusiv că structurile transatlantice, precum NATO, ar putea deveni mai puțin fiabile pentru schimbul de informații.
Pe de altă parte, există și analiști care se tem că, din cauză că europenii prioritizează nevoia lor de autonomie, legăturile cu Statele Unite ar putea slăbi și mai mult.
O chestiune ce părea greu de realizat până acum
Țările Uniunii Europene s-au străduit, fără prea mare succes, o lungă perioadă de timp să creeze parteneriate cu adevărat solide în privința schimbului de informații, existând mai multe cauze care au îngreunat demersurile.
O sursă din serviciile de informații europene a declarat, pentru „Politico”, că, deși cooperarea dintre țările UE se află în prezent „la apogeul istoriei moderne”, agențiile de spionaj încă lucrează în principal în folosul propriilor guverne naționale.
De asemenea, diverși actori din domeniul serviciilor de informații europene, mai ales din vestul continentului, au considerat uneori că riscul schimbului de informații cu toate țările este prea mare, comparativ cu beneficiile, existând teama că acestea ar putea ajunge pe mâini greșite.
La începutul lui octombrie, au apărut în presă dezvăluiri despre oficiali ai serviciilor secrete maghiare, deghizați în diplomați, care au încercat să se infiltreze în instituțiile UE în timp ce Olivér Várhelyi, actualmente comisar european, era ambasadorul Ungariei la Uniune, căutând să plaseze aliați ai premierului maghiar Viktor Orbán în diverse poziții-cheie.
Drept consecință, astfel de episoade au dus la o strategie a agențiilor de informații de top care viza colaborarea în principal cu grupuri mici de țări, dar care să fie de încredere.
Spre exemplu, Olanda ar dori să își cimenteze cooperarea cu alte servicii de informații europene, printre care cele din Polonia, țările nordice, Regatul, Franța și Germania.
Revenind la fostul președinte finlandez, Sauli Niinistö, acesta a declarat, într-un interviu recent, că o agenție de informații a UE cu drepturi depline este încă „o chestiune de viitor”, nu neapărat o certitudine. „Totul se rezumă la ideea de încredere atunci când vorbim despre pregătire pentru viitor, pentru că fără încredere reciprocă nu putem coopera prea mult,” a adăugat el.
Clubul de la Berna și Grupul de Contraterorism
Înființat inițial în 1971, Clubul de la Berna (CdB), reprezintă o alianță a serviciilor de informații ale statelor membre UE, la care s-au alăturat și Elveția și Norvegia. Regatul Unit, chiar dacă a ieșit în 2020 din Uniunea Europeană, a rămas și ea în CdB.
Pe măsură ce tot mai multe țări au aderat, de-a lungul deceniilor ulterioare, la Uniunea Europeană, Clubul s-a extins. Austria a fost însă exclusă din CdB din cauza toleranței față de acțiuni de spionaj străine, care nu vizează însă guvernul de la Viena în sine.
Clubul este mai mult un for consultativ, în care nu se iau decizii, scopul fiind de a împărtăși informații sau de a organiza unele schimburi de experiență.
După atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001, în cadrul CdB s-a creat Grupul de Contraterorism (CTG – Counter Terrorism Group). Statele membre sunt aceleași.
Deși, în mod formal, nu sunt instituții ale Uniunii Europene, cele două structuri comunică prin Centrul de Analiză al UE, componentă a Serviciul European de Acțiune Externă. Totodată, președinția se rotește în funcție de cine deține șefia Consiliul European.
Așadar, există deja o bază de pe care statele au putut construi. Rămâne de văzut dacă inițiativa se va concretiza, respectiv în ce măsură va fi vorba de o instituție totalmente nouă, pornită de la zero, sau o construcție formată pornind de la piloni precum CdB sau CTG.
