Guvernul danez a contribuit cu peste 250 de milioane de dolari la reconstrucția orașului ucrainean Mikolaiv, în timp ce administrația Trump avansează un plan centrat pe profit și investiții private. Povestea unui oraș care a refuzat să moară, și a unei țări mici care a decis că merită să fie salvat.
Pentru o perioadă, un oraș de jumătate de milion de oameni, așezat pe câmpiile din sudul Ucrainei, a oscilat la limita existenței. La propriu. Curentul electric apărea și dispărea. Din robinete „curgea apă portocalie și sărată, cu iz de mare stătută”, cum au povestit localnicii pentru NYT. Pe străzile întunecate și pustii, ruinele zimțate ale clădirilor bombardate se profilau ca niște prevestiri sumbre ale unui viitor fără cale de întoarcere.
Orașul, Mikolaiv, a fost „înfiat de guvernul danez” la o lună de la izbucnirea războiului. De atunci, Danemarca a direcționat 60 la sută din tot ajutorul său pentru reconstrucția Ucrainei către acest singur oraș, folosindu-l ca teren de testare pentru politici de asistență care ar putea fi aplicate la scara întregii țări.
„Nu știu de ce Danemarca ne-a ales pe noi, dar este cel mai mare noroc pe care l-am avut vreodată”, a spus Dmytro Tarasenko, consilier al guvernatorului regional.
Reconstrucția Ucrainei devastate de război va deveni, după toate probabilitățile, cel mai mare efort de reconstrucție din Europa de la Planul Marshall de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Va necesita sute de miliarde de dolari în ajutoare și investiții, o cifră care, oricât de abstractă ar părea, are un corespondent concret în fiecare cartier demolat, în fiecare sistem de apă distrus, în fiecare școală fără ferestre.
Cum a început parteneriatul: o cerere adresată Parlamentului danez
Proiectul danez a început în martie 2022, după ce președintele Volodimir Zelenski a cerut Parlamentului danez să se asocieze cu Mikolaiv, un port la Marea Neagră. Până anul trecut, Danemarca investise aproape 250 de milioane de dolari în oraș și în regiune.
Efortul danez, realizat în coordonare cu alți donatori internaționali, include o listă lungă de inițiative precum construcții, energie verde, educație, formare profesională, acțiuni de deminare și sprijin pentru dezvoltarea micilor afaceri. Accentul cade pe implicarea administrației locale, a grupurilor din societatea civilă și a firmelor ucrainene, pe scurt, un cumul de operatori locali.
Toată asistența este canalizată prin organizații nonprofit, precum Consiliul Danez pentru Refugiați, și prin agenții internaționale, precum Națiunile Unite.
Această abordare contrastează fundamental cu ceea ce propune administrația Trump pentru reconstrucția Ucrainei. Planul american, denumit Prosperity Plan, prevede crearea unui fond de mai multe miliarde de dolari administrat de un manager din sectorul privat.
Banii ar putea proveni din activele rusești înghețate în Europa, din ajutoarele UE și din investiții comerciale. Astfel, se preconizează că fondul de investiții ar putea atrage peste 500 de miliarde de dolari.
Componentele cu profit ar include o divizie de creștere rapidă, care ar investi în companii tehnologice ucrainene, centre de date și proiecte de inteligență artificială. Planul, elaborat partial de BlackRock, gigantul american de administrare a activelor, este perceput de diplomați și oficiali ucraineni ca o modalitate de a reîncadra Ucraina nu ca o cauză umanitară fără sfârșit, ci ca o oportunitate economică reală.
Guvernatorul regional Vitaly Kim a argumentat că cele două abordări nu se exclud, ci se completează reciproc. Ajutorul caritabil din partea Danemarcei și a altor țări a deschis, în opinia sa, perspective de afaceri în sudul Ucrainei. „În viitor, nu vom cere sprijin, ci vom câștiga bani împreuna” cu investitorii straini, a declarat el.
Sabotajul apei potabile și crima împotriva unui oras întreg
Când programul danez a început, Mikolaiv se afla într-o situatie critică. Fortele rusești au înconjurat parțial orașul în 2022, iar în luna aprilie a aceluiasi an au aruncat în aer conducta principala de apă care alimenta comunitatea cu apă dulce din râul Dnipro.
În disperare, autoritățile orașului au pompat apaă sărată dintr-un estuar prin rețeaua de distribuție, cel puțin pentru a oferi apa potrivită pentru igienă și spălat. Facând aceasta, au creat una dintre cele mai mari avarii de infrastructură ale războiului, apa sărată a produs coroziuni pentru sute de kilometri de țevi, transformând o criză temporară într-un dezastru structural de durată.
Yurii Futerman, un locuitor al orasului, îsi aminteste cum, în cel mai dificil moment, a transportat apă din fântâni pentru ca fiica lui, care avea 6 ani când au început problemele, să se poată spăla. Creveți se găseau uneori rotindu-se în bazinele de preluare de la stația de filtrare a orașului, acolo unde apa de estuar era absorbită în sistem.
Investițiile daneze, de la țevi la bărci cu pânze
Pentru a-i convinge pe locuitori să se întoarcă, guvernul danez a concentrat ajutorul inițial pe refacerea sistemului de apă al orașului.
Panourile solare plătite de danezi alimenteaza acum școli si spitale, asigurand funcționarea lor în timpul penelor de curent. Au fost construite adaposturi antibombardament în curțile școlilor. Mai mult, echipe de deminare au intrat pe câmpuri pentru a permite agricultorilor să-și reia munca.
Un program finanțat de Danemarca a cumparat bărci cu pânze pentru copii la un club de yachting. Raționamentul din spate fiind crearea unui mediu sanatos pentru copii, fapt ce ar încuraja persoanele strămutate să revină. „Nu a fost ca și cum ai pocni din degete”, a declarat un oficial local.
Populația Mikolaivului a revenit la 470.000 de locuitori, aproape de nivelul dinainte de razboi. Dupa ani de investiții în stații de filtrare si țevi noi, apa potabila urmeaza sa fie restaurata complet în cursul acestei luni, un moment simbolic pentru un oraș care, în urma cu patru ani, bea apa cu gust de mare.
Două viziuni despre reconstruire, actul de caritate vs. capital
Contrastul dintre modelul danez și Prosperity Planul american reflectă o tensiune mai profundă în dezbaterea internaționala privind reconstrucția Ucrainei, anume, cine plătește, în ce condiții și cu ce așteptări?
Modelul danez este un exemplu fundamental prin dezinteresul comercial față de un stat aflat în „nevoie”, deși Danemarca are interese de afaceri în sudul Ucrainei, cum ar fi, parcuri eoliene, transport maritim. De altfel, mandatul programului nu include promovarea comercială a companiilor daneze. În acest sens, funcționează ca un ajutor de stat clasic, cu logica binelui comun si a consolidării instituționale.
Modelul american, în schimb, își asumă explicit componenta de profit. Nu este neapărat un defect, investițiile private pot accelera reconstrucția acolo unde ajutorul public nu ajunge sau ajunge prea târziu. Dar ridică întrebări legitime: cine controlează fondul? Cine beneficiază de câștiguri? Ce se întâmplă când interesele investitorului intră în conflict cu nevoile comunității locale?
Zelenski și oficialii ucraineni par să încerce să extragă avantajele ambelor modele simultan: să mențină fluxurile de ajutor umanitar și în același timp să atragă capital privat care să transforme Ucraina într-o economie funcțională după război. Este o strategie de echilibrist — iar funcționalitatea ei depinde de cât de bine vor coopera donatorii tradiționali cu noii investitori cu apetit pentru profit.
Mikolaiv, oraș-laborator pentru reconstruirea Europei
Pe străzile Mikolaivului, prezența daneză este vizibilă aproape la fiecare colț, spre exemplu pe o clădire proaspăt restaurată, un mic steag danez este pictat pe un colț al peretelui. La câteva străzi distanță, un alt steag danez fâlfâie la un complex de birouri. Danemarca și-a deschis o reprezentanță diplomatică chiar lângă piața centrală a orașului.
Totodată, urmele războiului sunt încă vizibile, unde fațadele clădirilor sunt „ciuruite” de schije, iar, acoperișurile s-au prăbușit din cauza exploziilor. Dar populația a revenit. Cafenelele sunt deschise. Copiii joacă baschet în parcuri alimentate cu electricitate din panouri solare.
Mikolaiv a devenit, astfel, un fel de oraș-prototip, un spațiu în care se testează nu doar tehnologii de reconstrucție, ci modele de intervenție umanitară, mecanisme de transparență financiară și strategii de revenire demografică. În acest sens, acțiunile învățate aici vor conta enorm când va trebui să fie refăcute zeci de alte orașe ucrainene cu un nivel similar de devastare.
Dacă proiectul danez demonstrează ceva, este că ajutorul funcțional nu înseamnă neapărat ajutorul cel mai rapid sau cel mai spectaculos. Înseamnă ajutorul care se ancorează în realitatea locală, care tolerează disfuncționalitățile instituționale fără să le ignore și care are răbdare să construiască, bucată cu bucată sau mai bine zis cărămidă peste cărămidă.
Apa potabilă va curge din nou în Mikolaiv în această lună, aspect ce marchează o victorie modestă, măsurată în kilometri de țevi noi și în ani de muncă. Dar în contextul unui război care continuă să distrugă în timp real ceea ce alții se străduiesc să reconstruiască, fiecare robinet care funcționează este o mică declarație de rezistență și un pas înainte pentru „revenirea la normalitate”.
