Chiar dacă emisiile de combustibili fosili se încheie astăzi și încălzirea globală nu depășește 2°C, țintă stabilită în Acordul de la Paris, oceanele adânci se vor încălzi și vor crește cu aproximativ 20-25 de metri în următorii 1000-2000 de ani, a declarat Peter Clark, climatolog la Oregon State University.
„Ne vom adapta constant la creșterea nivelului mării în următorii 1.000 – 2.000 de ani”, a spus el.
Într-o perspectivă mai pesimistă, dacă continuăm să funcționăm ca de obicei, mările ar putea crește cu încă 25 de metri până în anul 3000. Bahamas, Shanghai, Bangkok și Amsterdam ar fi complet scufundate. Părți ale oceanului ar putea fi cu 5°C mai calde decât au fost în 2100, scrie Atmos Earth.
În condițiile încălzirii globale necontrolate, curenții oceanici majori s-ar putea opri. Condițiile meteorologice extreme ar putea deveni obișnuite, iar temperaturile din unele părți ale lumii s-ar putea modifica cu zeci de grade în doar câteva decenii.
Zone vaste de pe Pământ vor deveni extrem de ostile vieții umane și biologice, a declarat John Abraham, climatolog la Universitatea St. Thomas.
„Este sigur că vor exista consecințe extreme, iar unele zone ale planetei vor fi de nerecunoscut față de cum sunt astăzi.”
Lupta împotriva inerției termice
În ultimii 150 de ani, am apăsat pedala încălzirii oceanelor, deoarece mările au absorbit 91% din căldura captată de gazele cu efect de seră. Oprirea încălzirii este ca și cum ai apăsa frânele unui tren cu viteză maximă. Inerția sa este prea mare pentru a se opri brusc.
Parțial, acest lucru e cauzat de proprietățile fizice ale apei de mare și imensității oceanului planetar. După cum știe oricine a fiert apă, durează ceva timp să se încălzească și să se răcească.
Lichidul dintr-un vas mare, precum o oală de supă, se va răci într-un timp mai mare decât lichidul dintr-un vas mai mic, precum o ceașcă de ceai.
Acum, imaginați-vă oceanul planetar cu un volum de apă de 1,332 miliarde km cubi, care acoperă 71% din planeta noastră.
După ce căldura este absorbită, trebuie să coboare în ocean, adesea la kilometri adâncime. înainte de a se ridica și de a reveni în atmosferă. Fiecare strat al oceanului încălzește lent cel de dedesubt. Este un proces lent care va dura mii de ani, a declarat Kirsten Zickfeld, climatolog la Universitatea Simon Fraser.
Ea a explicat că, odată ce căldura este suficient de departe de suprafață, ea este acolo pentru totdeauna.
„Oceanul interior este atât de deconectat de suprafață, încât nu își dă seama cu adevărat ce se întâmplă la suprafață. Chiar dacă vezi răcire la suprafață, oceanul mijlociu și cel mai adânc continuă să se încălzească”, a spus ea.
Gazul lasă o urmă de sute de ani
Și când această apă se încălzește, se extinde și ea, provocând creșterea nivelului mării printr-un proces numit expansiune termică. Și aceasta este blocată pentru cel puțin o mie de ani.
Într-un studiu publicat în 2017, Zickfeld a arătat că, chiar dacă emisiile vor înceta în 2050, expansiunea termică cauzată de dioxidul de carbon s-ar dubla până în 2150, apoi s-ar mări de 4 ori până în 2550.
Traiectoria prelungită este cauzată, în parte, de faptul că dioxidul de carbon persistă în atmosferă sute până la mii de ani. Inerția oceanului este foarte puternică.
Chiar și gazele cu efect de seră de scurtă durată, precum metanul, care are o durată de viață de doar un deceniu, provoacă expansiune termică timp de secole.
Studiul lui Zickfeld a constatat că 75% din expansiunea termică cauzată de metan va dura 100 de ani după încheierea emisiilor; 40% persistă 500 de ani după aceea.
Încălzirea oceanelor adânci și creșterea nivelului mării sunt într-adevăr ireversibile. Acest lucru se va intâmpla chiar dacă atingem zero net, respectiv eliminăm cantități masive de gaze cu efect de seră din atmosferă. „Se încălzește încă pentru că trăiește într-o altă eră. Trăiește în era încălzirii”, a spus ea.
Acțiunea climatică poate preveni încă dezastrul
În timp ce calendarul încălzirii mării adânci este sigur, amploarea sa nu este, a spus Zickfeld. În mare măsură, aceasta depinde de deciziile noastre în următorul secol sau două. Diferența dintre acțiunea imediată și inacțiune ar putea fi de zeci de metri de creștere a nivelului mării.
Există o corelație directă între creșterea nivelului mării și emisiile de dioxid de carbon, arată cercetările. Și această relație este cea mai sensibilă atunci când dioxidul de carbon atmosferic este relativ scăzut. Cu alte cuvinte, cu cât decarbonizăm mai devreme, cu atât mai mare este impactul pe care îl putem avea.
Mai mult, în timp ce căldura care a pătruns în mare adâncă este pierdută pentru noi, suprafața mării rămâne ferm în mâinile noastre. Stratul superior al oceanului controlează clima, vremea și precipitațiile noastre. „Uraganele sunt influențate de temperatura în primii, nu știu, cinci metri”, a spus Zickfeld. Dacă atingem zero net, atunci există o șansă bună să putem stabiliza efectiv clima noastră.”
Milioane de oameni vor rămâne fără casă
Desigur, aceste condiții de suprafață sunt legate indirect de încălzirea oceanelor adânci – de exemplu, curenții de apă caldă care curg sub calotele glaciare din Groenlanda și Antarctica de Vest le topesc de dedesubt, ceea ce încetinește curenții oceanici majori.
Dacă acestea se opresc, ar putea provoca scăderi extreme de temperatură, furtuni puternice și schimbări profunde în precipitații. Dar aceste lucruri depind atât de suprafață, cât și de oceanul adânc. Prin urmare, dezastrul de pe acest front poate fi încă evitat.
Desigur, chiar și un scenariu optimist înseamnă zeci de metri de creștere a nivelului mării de-a lungul a mii de ani. Milioane de oameni vor rămâne fără casă.
„Ceea ce trebuie să realizeze oamenii este că nu va exista un punct final pentru adaptarea la creșterea nivelului mării, ci că această sarcină va trebui transmisă din generație în generație”, a spus Zickfeld.
Foto: Pexels.com
