Timp de decenii, Statele Unite au funcționat în baza unei doctrine simple, dar eficiente, a realpolitik-ului: armele protejează bogăția, iar bogăția alimentează armele.
Cea mai mare economie a lumii nu a apărut în vid. A fost construită și susținută de dominația militară. Acest lucru garantează că industria, finanțele și tehnologia americane au prosperat în condițiile securității oferite de armata SUA. Acum, odată cu reluarea dezbaterilor privind cheltuielile de apărare și rolul SUA în străinătate, în special în Europa de Est, America riscă să submineze însăși fundația supremației sale globale.
În centrul acestei dezbateri se află Donald Trump. Retorica sa „America First” arată dorința de a se dezangaja din NATO și de a reduce angajamentele militare în străinătate. Aceasta este o abordare pur comercială, fără nicio preocupare pentru modul în care funcționează, de fapt, politica statală. Istoria a demonstrat în mod repetat că, atunci când o mare putere se închide în sine, alții umplu golul. Iar consecințele economice sunt la fel de grave ca și cele strategice.
Europa de Est știe ce se întâmplă atunci când securitatea dispare
Pentru România, Polonia și statele baltice, prezența militară americană nu este un lux, ci o necesitate existențială. Spre deosebire de Statele Unite, unde dezbaterile privind desfășurarea de trupe se desfășoară în cercuri politice confortabile, noi suntem zone de frontieră, aproape de locul unde se desfășoară acțiuni efective. Știm ce se întâmplă atunci când balanța de putere se schimbă și am văzut pe propria piele cum securitatea dictează prosperitatea.
În România, ne-am mizat viitorul economic pe orientarea noastră occidentală. Ne-am integrat în NATO, am atras investiții militare americane și ne-am aliniat cu contractorii americani din domeniul apărării pentru a ne moderniza forțele.
Baza aeriană „Mihail Kogălniceanu” este un centru important pentru operațiunile americane, nu doar un avanpost strategic. Această bază este un simbol al angajamentului economic și geopolitic. Dacă Statele Unite se retrag, nu își slăbesc doar poziția militară, ci cedează și piețe-cheie, acorduri de investiții și influență politică unor rivali precum China și Rusia.
În Europa de Est nu ne facem iluzii cu privire la ceea ce se va întâmpla atunci când garanțiile americane de securitate vor dispărea. Vidul va fi umplut, dacă nu prin influență militară rusă directă, ci prin constrângere economică, dependență energetică și destabilizare politică. Și ce câștigă SUA în schimbul retragerii? O reducere temporară a cheltuielilor de apărare care slăbește propriul complex militar-industrial și pierde contracte profitabile în favoarea concurenților străini.
Complexul militar-industrial: ultimul mare avantaj competitiv al Americii
Factorilor de decizie de la Washington le place să vorbească despre concurența economică cu China. Dar, în mod miop, unii sunt dispuși să paralizeze unul dintre cele mai importante avantaje strategice ale Americii: Complexul său militar-industrial (MIC).
Spre deosebire de megacorporațiile chineze subvenționate de stat, MIC al Americii este o rețea de firme de apărare, subcontractori și inovatori în domeniul tehnologiei. Acestea generează nu numai superioritate militară, ci și descoperiri comerciale.
Sectoarele aerospațial, de securitate cibernetică și de inteligență artificială – toate vitale pentru următoarea eră de dominație globală – își datorează o mare parte din succes contractelor de apărare. Dacă le tăiați, nu slăbiți doar capacitatea militară, ci și capacitatea Americii de a fi lider în inovarea de înaltă tehnologie.
Împingerea de către Trump a „împărțirii sarcinilor NATO” și amenințările de retragere a trupelor americane din regiuni-cheie nu se referă doar la bugetele de apărare. Ele riscă să desființeze o ordine economică globală în care America dictează regulile. Statele Unite nu staționează trupe în România sau Polonia din caritate. O fac pentru că prezența militară garantează accesul. Acces la influență, acces la resurse strategice și acces la parteneriate economice care mențin dominația firmelor americane.
Mirajul economiilor pe termen scurt
Într-adevăr, dacă tratezi o țară ca pe o afacere, ai tendința de a aplica regulile corporatiste pentru menținerea costurilor. Cu toate acestea, o țară nu este o afacere (cel puțin nu numai). Reducerile în domeniul apărării și politicile izolaționiste pot părea atrăgătoare într-un bilanț, însă costurile ascunse sunt devastatoare.
Influența economică se micșorează: prezența militară a SUA garantează piețe pentru companiile americane de apărare, firmele de tehnologie și furnizorii de energie. Retragerea înseamnă cedarea unor industrii întregi Chinei, Rusiei și altor concurenți.
Proiecția puterii slăbește: puterea militară este putere economică. Capacitatea de a desfășura rapid forțele este cea care menține deschise căile comerciale globale și descurajează concurenții să rescrie regulile finanțelor și comerțului internațional.
Costul reconstrucției este mai mare decât cel al menținerii: Statele Unite au cheltuit trilioane de dolari pentru a-și reconstrui dispozitivul militar după perioadele anterioare de declin. Renunțarea la pozițiile strategice din Europa de Est nu doar că va face America mai slabă, ci va face ca eventuala corecție să fie mult mai costisitoare.
Alegerea Americii: conducere sau retragere
Realpolitik-ului nu-i pasă de ciclurile electorale sau de narațiunile politice interne. Îi pedepsește pe cei care confundă câștigurile economice de moment cu puterea pe termen lung.
Europa de Est înțelege acest lucru. România înțelege acest lucru. Întrebarea este dacă Washingtonul mai înțelege?
Dacă America se retrage din angajamentele sale, nu va pierde doar influență în teren. Va pierde piețele, alianțele și supremația economică care au făcut-o cea mai puternică națiune din lume. Legile puterii nu se schimbă: armele protejează bogăția. Bogăția construiește arme. Renunțați la una, iar cealaltă urmează.
