Manifestațiile din Serbia, Ungaria, și chiar și România au atras atenția presei internaționale. Toate protestele din weekend au fost îndreptate împotriva unor figuri percepute a fi apropiate de Kremlin. În Serbia și Ungaria, este vorba de două regimuri aflate la putere de mai bine de un deceniu, răvășite de scandaluri.
În ultimii ani, Ungaria și Serbia au fost percepute drept unele dintre cele mai prietenoase state europene față de Rusia, în afara Belarusului. De nenumărate ori, Ungaria și-a exercitat dreptul de veto în Uniunea Europeană pentru a împiedica impunerea diverselor sancțiuni față de anumiți cetățeni sau instituții din Rusia. La nivel de retorică, conducerea maghiară, în frunte cu Viktor Orbán, le-a „cântat în strună” Moscovei.
La rândul ei, Serbia a menținut o relație bună cu Rusia. Putin a vizitat țara de mai multe ori, înainte de pandemia de coronavirus. Chiar dacă Belgradul a condamnat invazia din Ucraina, președintele Alexander Vučić a punctat că el nu va impune niciodată sancțiuni rușilor.
Conducerea țării „împachetează frumos” colaborarea cu Rusia drept o legătură istorică, culturală, religioasă, chiar fraternală cu stat prietenos. Și Serghei Lavrov a făcut declarații asemănătoare în 2022, când a vizitat Belgradul, în încercarea de a obține sprijinul aliaților săi tradiționali pe plan european și mondial.
Orbán, cel mai longeviv lider din UE
Premierul maghiar a fost constant, într-o formă sau alta, într-o poziție de putere în Ungaria din 1998. În privința aceasta poate rivaliza lejer cu Alexander Lukașenko din Belarus, sau chiar cu Putin.
Orbán s-a implicat în politică încă din 80, când era clar că va cădea „Cortina de fier”. Fost bursier Soroș la un curs post-universitar la Oxford, acesta a preluat conducerea partidului FIDESZ în 1993, după ce fusese cap de lista al formațiunii la alegerile parlamentare din 1990.
Ulterior, în 1998, gruparea sa a obținut victoria la scrutinul legislativ în mod surprinzător, împotriva Partidului Socialist Maghiar, urmașii Partidului Comunist din Ungaria. În 2002, a pierdut parlamentarele, numai că rămas opt ani lider al opoziției, instituție consacrată în legea ungară, asemănător cu Marea Britanie. Revine apoi ca prim-ministru în 2010, funcție pe care n-a mai părăsit-o de atunci.
Mandatele sale la cârma țării au fost unele controversate, din punctul multora de vedere. Nu de puține ori, guvernul a apelat la diverse tertipuri precum schimbarea legilor, inclusiv cele electorale, sau șicanarea adversarilor și instituțiilor care i s-au opus.
Deși la începutul carierei sale s-a remarcat ca un liberal pro-occidental și opozant al comuniștilor, abordarea sa s-a schimbat drastic în ultimul deceniu. Dincolo de îndepărtarea sa de Bruxelles și UE, proces accelerat de criza refugiaților în 2015, a cultivat treptat relații din ce în ce mai strânse cu Putin și Rusia.
Tentativele opoziției de a-l învinge au eșuat clar în trei rânduri: 2014, 2018 și 2022. La ultimele alegeri, a existat chiar o coaliție tip „big-tent” (termen folosit pentru o alianță politică între grupări de ideologii diferite) alcătuită din șase partide de opoziție.
De data aceasta, se pare că Péter Magyar și formațiunea sa, TISZA, are șanse reale de a câștiga alegerile de la anul. Magyar a fost timp de mulți ani membru al FIDESZ și a fost căsătorit cu Judit Varga, fostă ministră a justiției și parlamentară din partea partidului lui Orbán. În februarie 2024, el s-a poziționat de partea protestatarilor care manifestau împotriva grațierii de către președinta țării, Katalin Novák, a unui director adjunct de orfelinat condamnat pentru pedofilie. Fosta sa soție, care era chiar ministru care a contrasemnat actul acela de grațiere, și-a dat și ea atunci demisia din Parlament, alături de președinta Novák.
Magyar a reușit atunci să se urce pe valul de nemulțumire față de guvern, iar la europarlamentarele din mai, partidul său s-a clasat deja pe locul al doilea, cu aproape 30% din voturi. TISZA a continuat să crească în sondaje, iar de câteva luni bune a depășit Fidesz. Politicianul de 44 de ani a devenit un adversar redutabil pentru Orbán. Se spune că acesta chiar s-a apucat de slăbit pentru a mai diminua valul de ironii la adresa sa, în condițiile în care Magyar este mult mai în formă decât el.
Sâmbătă, atât TISZA, cât și FIDESZ, au organizat adunări la Budapesta pentru a comemora Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Peste 50.000 de oameni au venit la manifestarea lui Magyar, care a fost inclusiv un protest la adresa guvernului. Spre deosebire de Orbán, care a vorbit mulțimii mai mici de la evenimentul său despre pericolul de la Bruxelles, discursul lui Magyar a fost în contrast total. Acesta a promis că Ungaria va fi prosperă în „Europa puternică”.
Premierul și aliații săi sunt sinceri îngrijorați de ascensiunea rivalului lor. Din anumite informații apărute în presă, guvernul se gândește iar la schimbarea legilor electorale. În prezent, există un sistem mixt în Ungaria. 106 dintre parlamentari sunt aleși direct în circumscripțiile lor, pe care trebuie să le câștige. Iar alți 93 de membri sunt aleși pe o listă pe baza reprezentării proporționale, în concordanță cu scorul partidului lor.
Orbán ar vrea adoptarea sistemului din SUA și Marea Britanie, unde toți parlamentarii sunt aleși direct în circumscripțiile lor respective, pe baza unui scrutin majoritar uninominal dintr-un singur tur. Mai exact, el dorește eliminarea reprezentări proporționale, întrucât crede că l-ar avantaja. Totodată, se pare că ar spera ca circumscripțiile să fie desenate în așa fel încât Budapesta și alte orașe mari, precum Pécs și Szeged, să aibă cât mai puține mandate, întrucât acolo stă mult mai bine opoziția în sondaje.
Mai este timp până la alegerile de anul viitor, dar cert este că vor fi probabil cele mai strânse alegeri din ultimii 16 ani în Ungaria, iar o înfrângere a lui Viktor Orbán ar fi o lovitură mare și pentru Putin, care deseori se bazează pe dreptul de veto al Ungariei pentru a încurca Uniunea Europeană.
Vučić, fostul aliat al lui Slobodan Miloșević
Actualul președinte al Serbiei este implicat în politică din anii 90. El a fost ministru între 1998 și 2000 din partea Partidului Radical Sârb al fostului președinte condamnat pentru crime împotriva umanității, Slobodan Miloșević.
Ulterior, el s-a alăturat în 2008 Partidului Progresist Sârb, desprins din Partidul Radical. Formațiunea lui Vučić se află la putere din 2012, deseori deținând atât funcția de premier, cât și președinția țării.
Vučić a devenit premierul țării în 2014, iar în 2017 a fost ales președintele Serbiei. În tot acest timp, el a fost deseori acuzat de diverse practici controversate. Inclusiv din partea comunității românilor din Serbia au existat nemulțumiri. Spre exemplu, guvernul ar fi măsluit alegerile locale din Valea Timocului în 2018. Totodată, exploatarea minieră de la Bor, unde chinezii de la Zi Jin extrag aur și cupru a înrăutățit nivelul poluării exact în zona locuită de etnicii români, ceea ce a dus la nemulțumire din partea acestora față de guvern.
Actualele proteste din Serbia au început în noiembrie, după ce 14 persoane și-au pierdut viața la gara din Novi Sad. Atunci, o bucată de acoperiș s-a prăbușit peste oameni. La aceea gara tocmai fuseseră executate în mai multe rânduri lucrări de renovare de către o firmă chineză, ca parte a proiectului Beijingului de a-și spori influența pe plan global, „Belt and Road Initiative”. Tragedia a fost picătura care a umplut paharul, pe un fond de nemulțumire preexistent. Cetățenii Serbiei ieșiseră în stradă inclusiv în 2023, ca urmare a suspiciunilor de fraudare a alegerilor de către Vučić și partidul său. Lidera opoziției, fosta jurnalistă de etnie română, Marinica Tepić, a intrat în greva foamei pentru a contesta regimul de la Belgrad.
Manifestațiile din Serbia au fost organizate inițial de studenți, dar acestora li s-au alăturat fermierii și alte grupuri nemulțumite de corupția endemică și lipsa de transparență a autorităților.
Protestul de sâmbătă a fost cel mai din ultimii 25 de ani din istoria țării. Presa vehiculează că ar fi fost sute de mii de oameni pe străzile capitalei, chiar un milion de manifestanți. Într-o țară de 6,6 milioane de oameni, este vorba despre o cifră imensă. Ei i-au cerut demisia lui Vučić.
Acesta a tot încercat în ultimele luni să schimbe premierii, în speranța că asta îi va liniștii pe cei ieșiți în stradă. Președintele a precizat ieri că dacă nu se va forma un guvern nou până pe 18 aprilie, vor exista iar alegeri. Într-un sondaj recent, opoziția ar lua 54% din voturi, în timp ce actuala coaliție de la putere 46%.
Au fost acuzații că autoritățile au folosit o armă sonică militară pentru a dispersa mulțimea. Pe internet au circulat inclusiv filmulețe cu acel moment. Poliția a negat informația, în timp ce Vučić a punctat că nu trebuie ca Serbia să ajungă la o nouă revoluție de tip Maidan, precum Ucraina în 2014.
Înlocuirea lui Vučić cu o figură pro-occidentală ar fi o înfrângere strategică pentru ruși, mai ales în contextul în care Serbia ar putea deveni țară membră UE în următorii ani.
Manifestații și în alte țări
Sâmbătă a avut loc și în Piața Victoriei o demonstrație pro-UE. Peste zece mii de oameni au participat. A fost cea mai adunare a taberei pro-occidentale de anul acesta, după ce în ultimele luni au existat mai multe proteste ale AUR și susținătorilor lui Georgescu.
Cu alegerile prezidențiale la orizont, fiecare tabără își încearcă mobilizarea electoratului. Kremlinul stă la pândă, ceea ce s-a putut vedea după reacțiile în lanț de la Moscova în urma interzicerii candidatului pro-rus. Inclusiv SVR a ieșit în sprijinul acestuia.
Protestele continuă și în Georgia. Acolo oamenii ies în stradă pe peste 150 de zile împotriva guvernului de la Tbilisi, care a adoptat în ultimii ani o poziție mult mai apropiată de Rusia. Și în Slovacia au existat manifestații în masă anul acesta împotriva premierului Robert Fico, care a fost recent la Moscova și ar urma să participe și la parada pe 9 mai din Piața Roșie. Acesta a fugit în vacanță în Vietnam în timpul manifestațiilor, unde a stat la un hotel de lux.
Este clar că regiunea aceasta a Europei este una unde Rusia are „rădăcini puternice”, date fiind istoria și proximitatea geografică. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, tocmai liderii care păreau cei mai puternici aliați ai Moscovei au ajuns să fie tocmai cei mai contestați. Pentru Rusia, rămâne o problemă mare că oamenii apropiați lor stârnesc atâta antipatie. Inclusiv în România, unde filorusismul a părut că înflorește în ultimele luni, manifestația de sâmbătă este un semnal clar.
