Președintele Trump face politică externă pe baza instinctului personal și a impulsurilor tactice, iar virajul său brusc de vineri în privința Rusiei și Ucrainei este o ilustrare clasică. Dacă acesta este începutul unui drum către pace sau către o politică de concesii este imposibil de știut. Nu suntem siguri nici măcar dacă domnul Trump știe el însuși, scrie „The Wall Street Journal”.
Președintele a intrat în summit promițând „consecințe severe” dacă nu se ajungea la un acord de încetare a focului. A plecat de la summit renunțând la încetarea focului, fără nicio consecință, în favoarea dorinței lui Vladimir Putin pentru un acord de pace pe termen lung, în timp ce războiul continuă. Domnul Trump a recunțat și la noile sancțiuni împotriva celor care cumpără petrol rusesc.
Trump a mai spus că acum responsabilitatea revine Ucrainei pentru a încheia înțelegerea. Liderii europeni au declarat presei că, în discuțiile cu ei, Trump a spus că Putin a cerut să primească întreaga regiune Donețk din Ucraina, ceea ce ar însemna ca Ucraina să renunțe la principala sa linie de apărare din est.
Informațiile scurse de la Casa Albă către presa favorabilă sugerează că Putin a promis că, în schimbul Donețkului, își va opri ofensiva și nu va invada alte țări. Nu e de mirare că comentatorii ruși și aliații lui Putin au sărbătorit rezultatele summitului. Președintele lor și-a încheiat izolarea în Occident, nu a făcut nicio concesie publică și poate continua să ucidă ucraineni fără sancțiuni suplimentare.
Promisiunile lui Putin sunt mai rele decât inutile. El a încălcat promisiune după promisiune făcută Ucrainei și Occidentului. Acestea includ Memorandumul de la Budapesta din 1994, prin care se angaja să apere Ucraina de atacuri externe, și multiplele Acorduri de la Minsk. Vrea Donețkul pentru că ar obține la masa negocierilor ceea ce nu a reușit să cucerească pe câmpul de luptă. De asemenea, i-ar fi mai ușor să ia mai mult teritoriu atunci când el sau succesorul său vor considera că e momentul potrivit pentru a lovi din nou.
Singura parte pozitivă este că liderii europeni spun că Trump le-a declarat că Putin a acceptat „garanții de securitate” pentru Ucraina. Sugestia este că SUA ar putea fi chiar unul dintre acei garanți, deși în afara NATO. Dar Trump nu a oferit detalii.
Pentru ca aceste garanții să aibă un efect real de descurajare, ele ar trebui să includă trupe străine în Ucraina. Kievul ar avea nevoie de capacitatea de a-și dezvolta armata și industria de armament. SUA ar trebui să furnizeze informații și sprijin aerian pentru a susține forțele terestre. Nu este clar dacă Trump sau Putin ar accepta așa ceva, iar fără un rol semnificativ al SUA, liderii europeni ar putea să nu fie dispuși să desfășoare trupe.
Este totuși încurajator faptul că Trump l-a invitat pe Volodimir Zelenski la Casa Albă luni, iar liderii europeni se vor alătura discuțiilor. Poate că vor reuși să contracareze minciunile lui Putin despre cine a început războiul și ce garanții de securitate sunt necesare pentru a-l încheia. Dar realitatea este că nimeni nu știe ce va face sau ce va spune președintele SUA.
Nici europenii, nici Ucraina nu sunt lipsiți de pârghii. Trump ar plăti un preț politic uriaș dacă ar abandona Ucraina sau ar încerca să impună un acord în termenii lui Putin. Președintele poate spune cât vrea că acesta este războiul lui Joe Biden, nu al lui. Dar, fie că îi place sau nu, ceea ce urmează se va întâmpla în mandatul său. O înfrângere a Ucrainei va răsuna acasă și în întreaga lume pentru restul președinției sale.
Trump și-a făcut din rolul de „făcător de pace” o temă majoră a celui de-al doilea mandat, iar aceasta este o ambiție de apreciat. Întrebarea este însă, ca întotdeauna: pace, dar cu ce preț? Adversari vicleni precum Putin și Xi Jinping pot simți atunci când dorința de a obține un Premiu Nobel pentru Pace poate fi exploatată pentru câștiguri strategice mult mai substanțiale.
Prin lovitura militară asupra facilităților nucleare iraniene, Trump a început să reîntărească descurajarea americană pe care Barack Obama și Joe Biden o pierduseră în Afganistan, Ucraina și Orientul Mijlociu. Ceea ce va face Trump în continuare în Ucraina va decide dacă va construi pe acest succes sau dacă îl va ceda pentru o declarație îndoielnică de pace „în vremea noastră”.
