În noaptea de marți spre miercuri, 10 spre 11 iunie 2026, Belfast a arătat ca un oraș în război cu sine însuși. Zeci de locuințe ale familiilor de imigranți au fost incendiate, mașini au ars pe străzi, un autobuz a fost distrus, iar echipaje de pompieri au primit 256 de apeluri de urgență între ora 19:00 și miezul nopții.
Declanșatorul a fost un atac cu o armă ascuțită comis de un solicitant de azil sudanez. Reacția, însă, nu a vizat agresorul, aflat deja în custodia poliției, ci orice „față cu pielea închisă la culoare” dintr-un cartier muncitoresc protestant din Belfast. Printre victimele nopții s-au numărat și cetățeni români.
Ce face acest episod mai mult decât un simplu act de violență rasială este contextul în care el se produce: o parte dintre românii afectați provin dintr-o diasporă care, la alegerile parlamentare din 2024, a votat în proporție majoră partide naționaliste și anti-imigrație.
Ce s-a întâmplat în Belfast
Luni seară, serviciile de urgență au fost chemate în zona Kinnaird Avenue din nordul Belfast-ului în urma unui atac cu un obiect ascuțit. Victima, Stephen Ogilvie, un bărbat de aproximativ 40 de ani, a suferit tăieturi la spate și față și a pierdut ochiul stâng.
Suspectul, Hadi Alodid, în vârstă de 30 de ani, este sudanez. A intrat în Regatul Unit în 2023 și a primit statut de refugiat în același an. La momentul atacului, avea permis de ședere valabil până în 2028. Poliția a precizat că suspectul nu figura pe nicio bază de date de securitate națională și nu era cunoscut de Serviciul de Poliție din Irlanda de Nord.
Serviciul de Pompieri din Irlanda de Nord a primit 256 de apeluri între orele 19:00 și miezul nopții și a intervenit la 62 de incidente, majoritatea în zona metropolitană Belfast.
Un pastor prezent la fața locului, Jack McKee, a declarat că oameni „care sunt cu noi de 20 de ani” erau scoși din case „doar pentru că sunt negri”. Claire Hanna, deputată din Belfast și liderul SDLP, a descris evenimentele drept „un pogrom rasial”, cu bărbați mergând din ușă în ușă cerând să fie scoși „străinii”, exclusiv pe criterii de culoare a pielii.
Familia lui Ogilvie a emis un comunicat prin care a cerut public ca tragedia să nu fie folosită drept pretext. „Avem mulți migranți care aduc o contribuție profund valoroasă țării noastre, inclusiv în sistemul de sănătate și în sectorul ospitalității, și depindem de ei pentru ca țara noastră să funcționeze”, au transmis aceștia, adăugând că nu doresc ca tragedia să fie folosită pentru a diviza oamenii.
Scânteia și fitilul: cum s-a construit violența
Violența nu a apărut din vid. Conform The Guardian, Irlanda de Nord înregistrase trei veri consecutive de violență rasială organizată, fiecare episod mai grav decât precedentul.
Extremistul de dreapta Tommy Robinson se afla la Moscova când a îndemnat public la proteste masive în Belfast. Elon Musk a amplificat la rândul său mesaje de incitare pe rețelele sociale.
Gavin Robinson, liderul Partidului Unionist Democrat, a descris atacul drept „medieval”. Jim Allister, liderul Traditional Unionist Voice, a mers mai departe: „Ce se va face pentru a opri importul unei culturi străine care pare să includă acum tentative de decapitare?”
Peter Shirlow, directorul Institutului de Studii Irlandeze de la Universitatea Liverpool, a subliniat că „dovezile colectate sunt clare, iar majoritatea catolicilor și protestantilor sunt de acord că imigranții nu aduc o contribuție pozitivă societății și economiei”. El a adăugat că violența din Belfast „se încadrează cu precizie în definiția rasismului prin stereotipizare și dezumanizarea minorităților etnice”.
Potrivit „The Guardian” rata criminalității din Irlanda de Nord a scăzut în 2025 cu 3,3% față de anul anterior, atingând cel mai scăzut nivel din 1998. În schimb, crimele motivate rasial au atins cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată, din 2004 până în prezent.
Românii, victime ale unui val pe care l-au votat
Pe strada McMaster din estul Belfast-ului, o casă arsă era identificată de trecători drept locuința „unei familii de rromi români”. Nu era o eroare de identificare, ci o decizie, iar familia trăia acolo, era vizibilă, era „alt grup”. Mai mult, faptul că nu aveau nicio legătură cu atacul din nordul orașului nu a contat.
Românii reprezintă una dintre comunitățile de migranți vizibile în Irlanda de Nord și Marea Britanie. Mulți sunt acolo de ani sau decenii, în construcții, agricultură, servicii, îngrijire. Nu sunt invizibili. Și tocmai de aceea sunt vulnerabili în momentele în care violența caută ținte.
Dar tabloul capătă o ironie istorică când privim cum a votat diaspora română din Regatul Unit la alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024. Datele de la Autoritatea Electorală Permanentă nu surprind: în Regatul Unit, la secțiile din circumscripția diasporei, AUR – Alianța pentru Unirea Românilor a ocupat primul loc atât la Senat, cât și la Camera Deputaților, cu aproape 29% din voturi.
SOS România, un alt partid naționalist cu retorică anti-imigrație, a obținut circa 17%. Adunate, cele două partide cu platforme explicit anti-imigrație și suveraniste au capturat aproape jumătate din voturile românilor din Regatul Unit.
Același tablou se repetă în Irlanda, țară vecină și parte a aceluiași spațiu de mobilitate al diasporei: AUR – 27%, SOS România – circa 15%.
Ce înseamnă aceste cifre în practică? Că o parte semnificativă a românilor care trăiesc în Marea Britanie și care depind de dreptul lor de a fi migranți, de toleranța comunităților-gazdă și de protecția statului de drept britanic au votat pentru partide care, acasă în România, promovează exact retorica pe care o practică Tommy Robinson în Anglia sau liderii loialiști în Belfast.
Narativul promovat vizează îndeosebi ideile în care migranții schimbă identitatea țării, importă culturi străine, ocupă locuințele băștinașilor, sunt un pericol pentru ordinea socială.
Tommy Robinson, George Simion și ecoul unui val comun
George Simion, liderul AUR și candidat la alegerile prezidențiale din mai 2025, a apărut public alături de Tommy Robinson, unul dintre cei mai cunoscuți activiști de extremă dreaptă din Regatul Unit, co-fondator al „English Defence League” și instigator documentat al mai multor valuri de violență anti-imigranți din ultimii ani. Robinson a fost prezent și la Moscova în noaptea în care Belfast ardea, de unde a postat îndemne la proteste.
Robinson este, în prezent, asociat cu formațiunea „Advance UK” și a candidat ca independent la alegerile europene din 2019, obținând 2,2% din voturi în nord-vestul Angliei. Nu deține putere electorală proprie, dar capacitatea sa de amplificare în rețelele de extremă dreaptă transnaționale este semnificativă și contribuie la evenimentele din ultimii ani.
Faptul că Simion s-a fotografiat și a apărut public alături de o figură ale cărei îndemnuri poate au contribuit la incendierea unor case în care locuiau și români este mai mult decât o ironie politică.
Este ilustrarea modului în care rețelele extremiste funcționează transnațional, împărtășesc o estetică a identitarismului, un limbaj al „invaziei culturale” și o logică a solidarității selectivă, noi suntem migranți cu drepturi, ei sunt infiltratori. Granița dintre cele două categorii este mobilă și mereu definită de cel care ține megafonul.
Paradoxul diasporei: migrezi și votezi împotriva migrației
Fenomenul nu este exclusiv românesc, iar date din alte contexte europene arată că diasporele din Europa Centrală și de Est reproduc adesea același paradox unde migranți legal stabiliți în Occident votează acasă pentru partide naționalist-conservatoare cu agende explicit anti-imigrație.
Există în mod clar o perspectivă unde distincția percepută între „muncitori economici” care „respectă regulile” și solicitanți de azil considerați ilegitimi e un factor, dar hiper-identitarismul diasporei, care compensează depărtarea de acasă prin conservatorism cultural amplifică votul de protest împotriva elitelor politice din țara de origine, indiferent de agenda reală a partidului ales.
Tendința există și în rândul diasporelor poloneză sau slovacă unde partide precum PiS sau Smer captează voturi semnificative în rândul emigranților, dar cazul românesc e mai vociferant în contextul actual.
Roata se întoarce
„Votezi acasă ce nu suporți acolo unde trăiești.” surprinde un mecanism psihologic real unde distanța geografică permite o disonanță cognitivă pe care proximitatea ar face-o insuportabilă.
Patrick Corrigan, directorul de program „Amnesty International” pentru Irlanda de Nord, a avertizat că aceasta este a treia vară consecutivă de violență rasială organizată, fiecare episod mai grav decât precedentul: „Această violență rasială a avut o scară șocantă. Nu a apărut din vid.”
Nici violența împotriva românilor din Belfast nu a apărut de nicăieri. A crescut din același sol în care cresc și partidele pe care o parte a românilor le votează, un sol al fricii, al resentimentului și al nevoii de a numi un vinovat care să nu fie prea aproape, prea puternic sau prea bine organizat pentru a fi atacat. Imigranții sunt întotdeauna la îndemână ca instrument utilizat în această direcție.
