Evenimentele din ultima săptămâna au produs multă îngrijorarea nu doar la nivelul aliaților Statelor Unite, ci chiar în formațiunea președintelui Trump. După ce mai mulți senatori, printre care și republicani, s-au distanțat de planul de pace cu cele 28 de puncte, considerat a fi un „cadou” pentru Kremlin, a venit rândul unor aleși din Camera Reprezentanților ai Partidului Republican să critice strategia Casei Albe cu privire la negocierile pentru încheierea războiului.
Nemulțumirea din rândul Partidului Republican față felul în care conducerea SUA gestionează discuțiile de pace între Rusia și Ucraina devine tot mai vizibilă, după criticile publice tot mai dese.
După ce, timp de decenii întregi, formațiunea de dreapta era catalogată a fi mai „intervenționistă” în politica externă americană, „asumarea explicită a unor accente jeffersoniene” de către Donald Trump, precum amenințările de dezangajare a prezenței militare americane în Europa, a schimbat percepția electoratului conservator.
Cu toate acestea, în GOP (Grand Old Party- porecla Partidului Republican) rămâne încă un segment important de adepți ai unor politici „wilsoniene” sau internaționaliste, atât în rândul politicienilor, dar chiar și la nivelul electoratului. Aceștia sunt denumiți în mai multe feluri, fie „republicanii tradiționaliști”, fie „neoconservatori” (mai ales în relația cu era Bush), sau „reagan-iștii”.
S-a tot spus în ultimii ani că dreapta americană a revenit la originile sale „izolaționiste” din perioada de după Războiul Civil american sau perioada interbelică. Adevărul pare să fie, însă, ceva mai nuanțat.
O parte a votanților conservatori au ajuns să susțină o astfel de ideologie, care și-a făcut loc treptat în „mainstreamul” republican, încă din anii ’90, prin friguri precum Pat Buchanan sau Ron Paul.
La nivelul conducerii republicane, președintele Donald Trump și o bună parte a cercului său de apropiați par că au adoptat o viziune „tranzacționistă” în politica externă, nu neapărat „izolaționistă”.
Spre exemplu, a doua administrație Trump și-a asumat rămânerea trupelor americane în Europa, chiar dacă în număr mai mic, în schimbul angajamentului statelor europene din NATO de a aloca 5% din PIB pentru apărare, urmând ca și firmele americane să aibă de câștigat în urma contractelor de înzestrare cu armament.
Vechea gardă se ridică
De-a lungul ultimelor decenii, mai ales în anii 2000 (intervenția din Irak), Statele Unite au fost criticate pe scena internațională că își urmăresc doar propriul interes, iar valorile pe care pretind că le „apără” ar fi de fapt „vorbe goale”.
Ei bine, cel puțin la nivel retoric, exista o asumare a acelor valori și principii, acestea fiind „piatra de temelie” a ordinii mondiale occidentale postbelice. În ultimele luni, unul dintre marile șocuri a fost denunțarea de către conducerea americană exact a acelor idei, propovăduite și promovate cu atâta insistență timp de decenii.
Rezultatele de la alegerile din noiembrie au fost un adevărat „duș rece” pentru republicani. Toată lumea se aștepta ca democrații să câștige primăria New York, fotoliile de guvernatori în New Jersey și Virginia, respectiv să treacă referendumului lui Gavin Newsom în California.
Marea surpriză a fost însă marjă victoriei mult mai mare, chiar mai mult decât dublă față de ce arătau sondajele (în New Jersey). Și există posibilitatea ca lucrurile să se înrăutățească.
Având, în acest moment, doar 220 de locuri în Camera Reprezentanților, din 435, cu doar 2 peste limita minimă de 218 pentru a avea majoritatea, urmează noi alegeri săptămâna viitoare în circumscripția a șaptea din Tennessee. Un district electoral pe care Trump l-a câștigat cu un ecart de 22 de procente față Kamala Harris, anul trecut. Acum, ultimul sondaj de la Emerson indică un avans de doar 2% al candidatului republican.
Așadar, există semne tot mai clare de insatisfacție la nivel popular față de Donald Trump. Tocmai de aceea, tot mai mulți republicani, care până acum câteva săptămâni nu aveau curajul să vorbească împotriva președintelui, devin acum tot mai vocali în a se distanța de Casa Albă.
Una dintre temele controversate este Ucraina, mai exact negocierile cu Rusia și eventuale compromisuri față de Kremlin. Stenogramele apărute în Bloomberg acum câteva zile „au pus paie pe foc” venind să ridice tot mai multe semne de întrebare în legătură cu emisarul președintelui Trump, Steve Witkoff, unul dintre artizanii planului în 28 de puncte, considerat de unii a fi „o capitulare a Ucrainei”.
Dintre congresmenii republicani, la nivelul Camerei Reprezentanților (camera inferioară din legislativul american) au apărut două voci critice la adresa președintelui pe tema aceasta. Este vorba despre Brian Fitzpatrick (din circumscripția 1 – Pennsylvania) și generalul Don Bacon (din circumscripția a doua – Nebraska).
Atât Fitzpatrick, cât și Bacon, vin din așa-zisă „aripă tradițională-reaganistă” a partidului, anume cu o abordare ceva mai intervenționistă în politica externă sau adeptă a liberului schimb (nu a tarifelor vamale). Ei se întâmplă să reprezente două „swing districts”, anume circumscripții 50-50, unde ambele partide au șanse bune de a câștiga. De altfel, ei și-au câștigat mandatele anul trecut în ciuda faptului că democrata Kamala Harris s-a impus acolo în alegerile prezidențiale, ceea ce înseamnă că au reușit să atragă și votanți ai ei. Probabil, abordarea lor în politica externă a fost unul din factorii esențial pentru această reușită.
Bacon, care a anunțat că anul viitor nu va mai candida din nou, i-a cerut demisia lui Steve Witkoff, fiind primul congresmen republican care face asta în public. El a mai afirmat că Witkoff este „90% aliniat cu Rusia” și asta strică foarte mult imaginea țării pe plan internațional.
Brian Fitzpatrick, unul dintre liderii delegației pentru Ucraina din Camera Reprezentanților, a etichetat propunerea de pace cu cele 28 de puncte, cu Witkoff co-autor, drept „cu totul ridicolă”.
Atât Fitzpatrick, cât și generalul Bacon, și-au exprimat nemulțumirea și cu privire la faptul că Marco Rubio (considerat la rândul său un reaganist) nu este cel care dirijează negocierile cu Rusia. Totodată, Fitzpatrick a insistat ca negocierile să aibă loc cu implicarea Secretarului de Stat Marco Rubio și a directorului CIA, John Ratcliffe.
Weekendul trecut, odată ce Rubio „a preluat conducerea discuțiilor”, odată cu întâlnirea de la Geneva cu ucrainenii, generalul Bacon a apreciat că „lucrurile au mers mai bine”. Congresmenul a continuat prin a spune că este îngrijorat, deoarece Witkoff a revenit în prim-planul discuțiilor cu Rusia, alături de Daniel Driscoll, secretarul pentru US Army (una dintre cele șase ramuri ale forțelor armate americane, nu de toată armata).
Ce înseamnă asta?
Michael Weiss, jurnalist american specializat pe Rusia, a fost invitat săptămâna aceasta la un podcast al publicației „The Bulwark”, cunoscută pentru echipa sa formată din foști republicani anti-Trump, care au devenit independenți între timp.
Tim Miller, gazda emisiunii, l-a rugat pe Weiss să ofere publicului mai multe informații despre negocierile care au loc între SUA și Rusia, interviul acesta având loc înaintea declarațiilor lui Bacon și Fitzpatrick, dar și apariției stenogramelor cu Witkoff.
Weiss, care are numeroase surse în SUA, Ucraina, Europa, chiar și în Rusia, a afirmat că Witkoff a fost într-adevăr desemnat drept responsabil al negocierilor cu Rusia de către Casa Albă, acestuia alăturându-se și Jared Kushner, ginerele lui Trump, care mai interacționase în trecut cu emisarul Kremlinului, Kirill Dmitriev.
Jurnalistul american a afirmat că există o rivalitate între Rubio și Witkoff, fapt care pare să fie confirmat indirect și de către Fitzpatrick și Bacon, care-l cer pe Secretarul de Stat și consilierul prezidențial interimar pe teme de siguranță națională drept „șef” pe tema negocierilor, în detrimentul fostului dezvoltator imobiliar ajuns emisar.
Apropo de declarațiile lui Fitzpatrick, Weiss a spus că inclusiv cei de la CIA ar fi nemulțumiți cu abordarea lui Witkoff. Corespondentul Yahoo News a spus chiar că în avionul spre sumitul cu Putin din Alaska, John Ratcliffe l-a rugat insistent pe Trump să nu se grăbească să facă un acord cu Rusia care ar avantaja Kremlinul, Armata rusă suferind pierderi foarte mari pe front.
Tot Weiss a vorbit și despre Daniel Driscoll, cel criticat alături de Witkoff de către Bacon. Jurnalistul a precizat că Daniel Driscoll este perceput a fi omul vicepreședintelui JD Vance, cel care ar susține „din umbră” efortul lui Witkoff. Despre Vance se știe aversiunea sa față de aliații europeni ai SUA, ea fiind manifestată pe deplin în ultimul an, astfel că nu l-ar deranja deloc un acord în esență „pro-rus”.
Driscoll s-a întâlnit cu Abu Dhabi cu reprezentanți ai Armatei ruse, în vederea negocierii mai multor aspecte, inclusiv un acord. Anterior, Driscoll fusese și la Kiev. Weiss a spus că, inițial, secretarul de la Pentagon a fost trimis cu scopul de a prelua tehnologie de drone de la ucraineni, ulterior fiind însărcinat și cu a comunica planul lui Witkoff către Ucraina.
Legat de JD Vance, acesta a fost criticat zilele acestea și de Bacon, după ce vicepreședintele atacase mai mulți senatori republicani, printre care și Mitch McConnell, pentru că ei își exprimaseră dezaprobarea față de planul inițiat de 28 de puncte.
Negocierile continuă între părți. Kremlinul confirmă că a primit noua propunere de plan, cea agreată la Geneva între delegația americană condusă de Rubio și cea ucraineană.
Mai mult ca sigur, modificările substanțiale convenite în Elveția nu vor fi fi placul Moscovei, urmând foarte probabil ca o contraofertă să fie transmisă prin Steve Witkoff, care va merge iar în capitala Rusiei pentru a vorbi cu Vladimir Putin.
