Drumul pe care ne aflăm astăzi a fost, din păcate, construit pe pământuri nisipoase. Este instabil și, prin asta, imprevizibil. Progresul tehnologic are și efecte negative asupra societății.
Efectele nocive asupra tinerilor cauzate de utilizarea, neconstrânsă și nesupravegheată, a device-urilor este un exemplu. Recent, cercetători de renume au ajuns, în urma unor studii aprofundate, la concluzia că, în ciuda beneficiilor, există o paletă largă de probleme care vor trebui imperativ adresate. dacă ne dorim să ne corectăm traiectoria.
Capitalismul se află într-o perioadă de tranziție profundă, devenind o entitate amenințătoare. Locurile la masa celor înstăriți devin semnificativ mai puține, iar monopolul își face tot mai mult simțită prezența. inclusiv în rândul păturilor sociale inferioare.
Abordarea actuală este numită în unele cercuri drept „shrewd capitalism” ceea ce, în traducere liberă înseamnă „capitalism viclean”. Chintesența acestui sistem este justificarea oricăror metode și acțiuni pentru a majora capitalul celor interesați. Nu mai poate fi vorba despre moralitate ori virtute, ecosistemul capitalist actual fiind unul rece și impersonal în ciuda aparențelor sale „prietenoase”.
Forma sa actuală a determinat un procent de 56% dintre persoanele evaluate într-un studiu să sprijine afirmația conform căreia „capitalismul, așa cum există astăzi, aduce mai mult rău decât bine în lume” . A se vedea în acest sens cazurile foștilor angajați la marile companii de social platforms, supranumiți „whistleblowers”, care ne avertizează despre aceste lucruri. Un exemplu elocvent este cel al lui Frances Haugen care, în testimonialul ei menționează următoarele:
„Algoritmul Facebook incită la dezinformare, la ură și chiar la violență etnică” .
Studiind acest fenomen, există două concluzii, una fiind mai rea decât cealaltă:
1. Dezvoltatorii nu sunt pregătiți să identifice și să remedieze aceste probleme într-o manieră prin care să nu limiteze dreptul la liberă exprimare a utilizatorilor de bună-credință;
2. Din considerente de „capitalism parșiv”, acestor mesaje li se permite să existe, deoarece întotdeauna controversele prezintă un afrodisiac puternic pentru populație. În acest din urmă caz primează capitalul în detrimentul interesului superior al societății noastre, prezența pe platformă, chiar și a extremiștilor, traducându-se în bani.
Natura omului nu s-a modificat substanțial. În sine, individul se zbate pentru aceleași deziderate, iar aspecte precum recunoașterea propriei incompetențe, a propriilor limitări și dihotomia controlului rămân pe cât se poate de străine de judecata sa de zi cu zi.
Platformele de social media aduc un pregnant aport negativ apropo de standardele pe care ni le setăm. Celebrii algoritmi despre care auzim aproape mereu în ultimul timp funcționează în linii mari în baza dorințelor noastre. Dacă conținutul online ce are ca obiect vedetele, mașinile de lux și, în genere, orice implică mulți bani, primează în topurile accesărilor maselor, atunci putem concluziona că după toate acestea ele tânjesc.
Astăzi suntem grav amăgiți că avem cu toții potențialul să fim bogați ori, cel puțin, relevanți la scară largă dar, în realitate, ne confruntăm cu procente astronomice ale depresiei, divorțurilor precum și ale comportamentelor antisociale, toate consecințe directe ale adicției de online.
Mulți dintre noi eșuează în a își găsi un loc în societate sau, nu de puține ori, sunt alienați cu totul de ea, consecință a faptului că ne trăim viețile după o falsă busolă a sensului. Mierea la care nu putem ajunge lasă un gust amar ori, dacă suntem cu adevărat desprinși de realitate, strugurii din vârful pomului sunt, într-adevăr, acri.
Din nou, apropo de eterna dilemă a eforturilor fiecăruia de a tinde către propria sa incompetență (Principiul lui Peter, extrapolat), cu cât întelegem mai iute că adevărata bucurie în viață constă în a îi ajuta și pe cei din jurul nostru, nu doar pe noi înșine, ori că avuția este necesară, dar nu reprezintă prin ea însăși cheia către desăvârșirea sufletească, cu atât ne vom apropia mai mult de acel ideal social după care râvnim cu toții.
Toma d`Aquino nu consideră echitatea drept o stare absolută, perpetuă într-o societate. Ea poate fi, în cel mai bun caz, un construct provizoriu ce justifică un altul, mai durabil. Este un precursor al aceluiași deznodământ, laitmotiv al evoluției sociale umane – puterea, inevitabil, va fi condensată în mâinile celor puțini.
Ne aducem cu tristețe aminte despre regretabilele tentative din prima jumătate a secolului al XX-lea de a crea acea „lume perfectă” și despre zecile de milioane de oameni ce au plătit prețul ultim pentru acel ideal. Prin urmare, dacă echitatea ca stare socială și politică nu poate fi decât temporară, este de datoria noastră să găsim acel set de valori, de norme fundamentale după care să ne ghidăm viața astfel încât sentimentul de inferioritate, complet desprins de alegerile noastre, să fie diminuat.
John Rawl propune această soluție în cartea sa „O teorie a dreptății”, argumentând că aceste drepturi fundamentale, obiectiv, primează în fața bunăstării noastre. Poate că secretul către o viață fericită este, pe cât de mult posibil, identificarea sensului în lucrurile mici de zi cu zi.
Avertismentul lui Yuri Alexandrovich Bezmenov, oferit Occidentului în 1984, merită readus în atenție. Pe scurt, el susține că în contextul războiului psihologic, un popor demoralizat este infinit mai ușor de cucerit, etapa militară devenind superfluă în asimilarea sa. Subversiunea psihologică coincide cu principiile de război ale lui Sun Tzu – „arta supremă a războiului este de a supune inamicul fără a lupta” ori „cea mai mare victorie este aceea care nu necesită luptă”. Lecțiile sale evocă un adevăr simplu, dar greu de înghițit – ne aflăm într-un amplu război insesibabil de natură culturală, ideologică și teologică și, pare-se, nu ne descurcăm prea bine să îl gestionăm.
Analiza stadiului actual al capitalismului transpare și ea ca o necesitate întrucât, prin goana după bani, a celor ce gestionează mediul online se creează o punte pentru interesele nefaste ale celorlalte zone de interes globale. Avem nevoie de o optică diferită, una care să pună în lumină nevoia unui ermetism social presărat cu valori sănătoase, iar nu de o disoluție a civilizațiilor occidentale incurajată, direct sau nu, de Big tech.
Martorul-cheie al acestei teze este însăși realitatea politică europeană pe care o experimentăm în acest an. Putem vedea o creștere îngrijorătoare a partidelor de extremă dreaptă, antieuropene, în ierarhia preferințelor cetățenilor, fundamentată aproape integral pe prezența lor în mediul online.
Platformele de social media, mai ales META și TikTok, în ciuda regulamentelor și afirmațiilor lor publice, sunt o haotică junglă a propagandei politice în care există un unic țel – acela de a acapara cât mai multe minți tinere, în formare. Mergând mai departe, politica de manipulare a intereselor extremiste vizează, din păcate, nu acele pături sociale cu principii puternic înrădăcinate și greu de modificat. Adevărata lor sferă de interes sunt tinerii votanți, a căror gândire politică este încă în formare, devenind astfel o verigă deosebit de fragilă în lanțul democratic occidental.
Lor li se adaugă și apoliticii, care în egală măsură se feresc, principial ori din pur dezinteres, de toate acestea. Alegerea lor este o greșeală, desigur, întrucât orice gol în balanța voturilor se poate transpune oricând în mai multă putere ori influență pentru tabăra celor ce, în definitiv, ne vor răul. Participarea prin pasivitate își spune cuvântul.
Cel mai util exemplu în acest sens ne este oferit de Germania, un stat deloc străin de curente ideologice sângeroase și nedrepte. La alegerile din 9 iunie poziția a doua în topul votanților a fost obținută AfD, partid extremist supranumit „partidul TikTok„ – politicienii săi „influenceri” dovedind, fără nicio urmă de dubiu, impactul pe care platformele de socializare îl au în marea schemă a jocurilor electorale.
Un mesaj diseminat online de către unul dintre cei mai populari membri ai săi sună astfel:
„Unul din trei tineri din Germania nu a avut niciodată o prietenă. Tu ești unul dintre ei?” întreabă Krah și continuă cu sfaturi: „Nu te uita la filme porno, nu vota verde, ieși afară în aer curat. Fiți încrezători. Și mai presus de toate nu crede că trebuie să fii drăguț și moale. Bărbații adevărați stau la extrema dreaptă. Bărbații adevărați sunt patrioți. Așa îți găsești o iubită!”
Caracterul manipulativ emoțional al acestui mesaj, adresat exclusiv tinerilor, este rușinos de vizibil. Autorul nu s-a sfiit câtuși de puțin să facă abuz de una dintre cele mai problematice componente ale vieții unui tânăr – debutul în viața romantică. În România modus operandi-ul este identic.
Politicieni precum Diana Șoșoacă și partidul AUR, suveraniști convinși, își joacă cărțile în mare parte pe social media. Pe primul loc ca prezență în acest război digital pentru voturile românilor se află AUR, fiind urmat de USR.
Un semnal de alarmă trebuie tras. Până la identificarea unor soluții viabile de filtrare a mesajelor propagandiste politice de natură extremistă cu potențial destabilizator major privitor la societatea democratică europeană actuală, e nevoie de prudență și echilibru. De multe ori doar ambalajul este unul frumos.
