George Soros a venit în România imediat după Revoluție. În ianuarie 1990. „Am venit cu primul avion civil care a aterizat la București”, a povestit el în interviul pe care jurnalistul Robert Turcescu i l-a luat în decembrie 2005, la Realitatea TV. Singurul interviu pe care George Soros l-a acordat presei române.
„Încă de pe 22 decembrie, miliardarul era interesat de situația din țara noastră”, a povestit Sandra Pralong, fost consilier prezidențial în mandatul lui Klaus Iohannis, într-un interviu acordat în 2011 „Evenimentului zilei”.
Pralong a fost primul președinte al filialei din România a Fundației pentru o Societate Deschisă, înființată imediat după căderea regimului Ceauşescu.
„Prima oară l-am întâlnit pe George Soros în America, chiar în ziua Revoluţiei Române, 22 Decembrie 1989”, își amintește Pralong, care era director de comunicare al revistei ”Newsweek”.
„Soros a întrebat ce ştie fiecare despre situaţia din România, a cerut sugestii despre calea cea mai bună de acţiune şi a tranşat în favoarea trimiterii unei delegaţii la Bucureşti”, a povestit Pralong.
A fost aleasă să facă parte din delegaţie, iar, la scurt timp, i s-a propus să conducă Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD) în România.
„Fundaţia a scurtat timpul de tranziţie. Fără suportul financiar al Fundaţiei, schimbări cum ar fi formarea unei elite educate în sistem occidental şi abilitatea sa de a reforma statul ar fi necesitat încă multe zeci de ani”, crede Pralong. De-a lungul timpului, George Soros a finanțat fundația din România cu zeci, poate chiar sute de milioane de dolari. Într-un an, a alocat chiar 15 milioane de dolari.
Sandra Pralong
„Vector al americanizării”
Cel mai mare merit al lui George Soros este acela de a fi creat și finanțat funcționarea societății civile din România. Organizațiile ne-guvernamentale susținute de miliardarul american au contribuit masiv la democratizarea, modernizarea și occidentalizarea societății românești. Lui George Soros însuși îi place să se catalogheze drept un „vector al americanizării Europei de Est”.
Practic, nu există ONG important din țara noastră care să nu fi fost finanțat din fondurile puse la dispoziție de filantropul politic George Soros. Fonduri alocate prin Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD) sau, direct din SUA, prin CEE Trust- „Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe”.
Și în România, ca de altfel în majoritatea țărilor europene, „Open Society Network” a acordat burse de studiu în străinătate pentru o serie de lideri autohtoni, formali sau informali, cu scopul educării lor în spiritul democrației liberale.
Acest lucru l-a transformat pe George Soros, încă din anii 90, într-o țintă a rețelelor de influență național-comuniste, susținute de foști ofițeri ai Securității, care se opuneau occidentalizării României.
Săptămânal, miliardarul american era desființat în „România Mare”, condus de Corneliu Vadim Tudor, pentru originea sa evreiască, catalogat drept „miliardar rapace”, „imperialist american”, „colonizator al resurselor patriei”, jignit în feluri ce nu pot fi reproduse.
Multe dintre personalitățile sprijinite de miliardar au devenit, ulterior foarte influente în mediul politic, academic, dar nu numai. Au ajuns miniștri, consilieri preziențiali, directori de instituții importante în statul român, jurnaliști influenți.
O precizare relevantă: 3 din cei 4 președinți post-decembriști ai României au avut sau au consilieri, fost bursieri al lui George Soros: Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis.
Întâlnire la GDS
Odată ajuns la București, în ianuarie 1990, prima întâlnire pe care a avut-o George Soros a fost la sediul Grupului de Dialog Social (GDS), înființat la data de 31 decembrie 1989. De-a lungul timpului, GDS-ul a reunit intelectuali de marcă ai României: Gabriela Adameșteanu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, Mihai Șora etc.
Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD) a fost creată în primele zile ale anului 1990 și reprezintă vârful piramidei ONG-urilor sprijinite de George Soros.
În anul 1990 au apărut și alte organizații ale societății civile la fel de importante. Asociația Pro-Democrația (APD) a fost creată în august 1990 și s-a axat pe supravegherea alegerilor, numărătoarea paralelă a voturilor, în general pe monitorizarea procesului electoral, cu scopul transparentizării sale.
Lucru pe care l-a făcut și Institutul pentru Politici Publice (IPP). O lungă perioadă de timp, începând cu 1999, Asociația „Pro-Democrația” l-a avut în frunte pe politologul Cristian Pârvulescu.
Societatea Academică Română (SAR) este un alt ONG important, condus, încă de la înființare, de politologul Alina Mungiu- Pippidi.
Citește și:
SERIAL | „Societatea deschisă” și inamicii lui George Soros (episodul 2)
SERIAL | George Soros, unul dintre cei mai mari speculatori de pe Wall Street (episodul 3)
SERIAL | Un „Plan Marshall” pe persoană fizică pentru Estul Europei (episodul 4)
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a fost condusă, initial, de Renate Weber, fost consilier prezidențial al lui Traian Băsescu. Ea este un om foarte important în societatea civilă susținută de Soros. În două rânduri, între 1998- 2005 și 2006-2007, ea a ocupat funcția de președinte al Fundației pentru o Societate Deschisă.
În 1996, șefia APADOR- CH a fost preluată de Monica Macovei, ajunsă ulterior ministru al Justiției, tot în mandatul lui Traian Băsescu, și apoi europarlamentar PDL.
Implicarea în Afacerea Roșia Montană
Ecologismul a fost unul dintre domeniile față de care George Soros a manifestat un interes deosebit. El a susținut financiar o serie de ONG-uri de mediu, ce au devenit extrem de vocale odată cu izbucnirea scandalului exploatării aurului și argintului de la Roșia Montană.
În fapt, a fost tot o confruntare între cei doi miliardari celebri ale căror interese s-au scurtcircuitat și în Guineea: George Soros și Beny Steinmetz.
Compania lui Steinmetz, BSGR, era la acea vreme (pe filiera Gabriel Resources- Roșia Montană Gold Corporation- RMGC), cel mai important acționar în proiectul aurifer de la Roșia Montană, iar George Soros, cel mai mare finanțator al ONG-urilor de mediu care au blocat exploatarea, prin organizarea de proteste.
Este vorba de Asociația „Alburnus Maior”, Fundația Culturală Roșia Montană, Centrul de informare Roșia Montană. De pildă, Centrul a fost finanțat, în intervalul 2006- 2007, cu o sumă importantă: 240.000 de dolari (sursa: Evenimentul zilei).
Protestele #unițisalvăm au luat o amploare deosebită în București și marile orașe ale țării, alimentate de suspiciunea, neinfirmată de autorități, că afacerea Roșia Montană este profund coruptă, că de pe urma căreia profită investitori fără scrupule, politicieni și înalți funcționari ai Statului român, care speculează acțiunile Roșia Montană pe bursă și nu urmăresc interesul României, ci vor doar să-și umple propriul buzunar.
Beneficiar indirect
Numele lui George Soros a fost vehiculat printre beneficiarii direcți ai proiectului minier Roșia Montană. Miliardarul a negat acest lucru. A refuzat însă să precizeze dacă a câștigat bani pe bursă de pe urma fluctuației acțiunilor Gabriel Resources.
Adevărul este că a câștigat sume importante, tranzacționând acțiuni ale companiei Newmont Mining Corp (USA), acționar minoritar la Gabriel Resources, care, la rândul său, este acționar majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).
Brokerii lui George Soros au cumpărat și vândut acțiuni la companii care ar fi urmat să se implice pe orizontală în proiectul Roșia Montană, cum este cazul Caterpillar, renumit producător de utilaje destinate mineritului.
În martie 2011, miliardarul american îşi vindea toate acţiunile deţinute la Newmont Mining Corp și Caterpillar (producătoare de echipament pentru industria minieră), pentru ca, trei luni mai târziu, în iunie, să răscumpere acţiuni la aceleaşi companii, precum și la alte 20 de companii cu profil minier.
(Articol publicat inițial în Newsweek Romania)
