Directorul FBI, Kash Patel, a fost invitat în podcastul lui Joe Rogan, unde a vorbit despre măsurile pe care le-a luat instituția sa în vederea aflării adevărului din spatele scandalului „Russiagate” din 2016, în care democrații au fabricat acuzații la adresa președintelui actual al SUA, Donald Trump, potrivit cărora ar fi complotat cu Rusia.
Reproducem cele mai importante pasaje din dialogul dintre Kash Patel și Joe Rogan:
– Joe Rogan: Părerea mea este că toate drumurile duc la Russiagate.
– Kash Patel: Exact. De acolo a început totul. Am terminat activitatea de civil în Departamentul de Justiție și am ajuns în Congres pentru a conduce această investigație numită „Russiagate”, care, la acea vreme, nu însemna nimic. Era doar o chestie vagă. Apoi a devenit ceea ce a devenit.
Și eu am fost investigatorul principal în Congres, care a spus: „FBI a mințit în cererea FISA (instanța care eliberează mandate de interceptări pe siguranță națională- n.red.).” Îți pot explica Russiagate în 90 de secunde. Ți-ai putea imagina vreodată că, în secolul 21, în Statele Unite ale Americii, un partid politic s-ar duce în străinătate și ar obține informații false de la un agent străin de informații – plătit cu donații către acel partid politic american – apoi ar lua acel material, l-ar ambala, l-ar duce direct la FBI și ar spune: „Hei, avem nevoie să-l supraveghem pe adversarul politic al partidului nostru, care, întâmplător, candidează la președinția SUA”?
Apoi să convingă FBI-ul să meargă într-o instanță federală secretă FISA – aceeași instanță pe care eu o foloseam pentru a vâna teroriști – și să spună: „Avem nevoie să interceptăm practic toate comunicațiile din jurul campaniei Trump, din cauza materialului pe care vi l-am furnizat.” Și apoi ca FBI-ul să mintă acea instanță federală și judecătorul, în acea cerere de mandat – ceea ce e o infracțiune –, și să elimine intenționat informații care dovedeau nevinovăția, doar pentru ca judecătorul să semneze.
Asta este Russiagate. Asta au făcut. Și îți amintești de anii și anii de relatări despre Russiagate? „FBI-ul nu ar minți niciodată.” „Conducerea lor este ireproșabilă.” James Comey, Andy McCabe, Peter Strzok – lista continuă. I-am prins în flagrant.
I-am prins. Ai văzut mesajele. Ai văzut documentele. Ai văzut rapoartele.
Când am dezvăluit asta, ca simplu angajat în Congres, Adam Schiff a apărut și i-a pus pe oamenii lui să scurgă în presă că eu acționez ca un dictator genocidar. Chiar a fost un articol care m-a numit „genocidar”.
– Stai puțin, devine și mai ciudat. Cum ajungi să fii numit dictator? Genocidar? E absurd. Termenii nici măcar nu mai au sens.
– Chiar a fost un articol care m-a numit Torquemada. Tipul din Inchiziția Spaniolă. Doamne ferește! Și eram doar un angajat. Regula era că poți critica aleșii, dar nu ataci personalul. Dar nu le-a păsat, pentru că știau că ceea ce am descoperit era cea mai mare schemă criminală politică pusă vreodată în scenă de conducerea FBI și alte părți din comunitatea de informații. În coordonare cu presa.
– Și asta ar fi trebuit investigat.
– Stai, urmează partea cea mai gravă. Ce nu știe publicul larg despre „Russiagate” e că acel mandat FISA care a pornit supravegherea asupra întregii campanii Trump a fost susținut de scurgeri din FBI către presă. Două dintre articolele citate în cererea de mandat proveneau din scurgeri făcute de exact aceeași conducere a FBI. Peter Strzok, Andy McCabe, James Comey și ceilalți.
Și apoi, în cererea oficială, spuneau: „Uitați, nu suntem doar noi cei care cred că Trump e un agent rus. Uitați acest articol, domnule judecător.” Și au inclus articolele în cererea FISA. Asta a fost o conspirație coordonată de a distruge un adversar politic prin folosirea aparatului de stat.
Acum, când spun asta, în 2025, oamenii reacționează altfel. Dar când am spus-o prima dată, prin 2017 sau cât era, oamenii ziceau: „Ești nebun.” Și eu le spuneam: „Eu doar îți arăt faptele. Nu inventez nimic. Îți arăt cererea oficială. Îți arăt documentele.” Și din acel moment au început să mă atace. Și nu s-a oprit niciodată. Dar pagubele pe care le-au făcut – presa și cei care voiau să-l doboare pe Trump…
Și ține minte: la acea vreme, nici nu-l cunoscusem pe Trump. Nu vorbisem niciodată cu el.
Am acceptat acel job în Congres cu o singură condiție: „Orice găsim, facem public.” La acel moment aveam 16 ani de experiență – democrați, republicani. Fusesem un om de securitate națională, de informații. Asta voiam să fac. Să vânez teroriști, să prind răufăcători, să aduc ostatici acasă, să protejez țara.
Și am spus: „Nu știu dacă Trump a făcut asta. Nu știu dacă a colaborat cu cineva. Nu știam că totul fusese fabricat.”
Dar jumătate din America, și azi, încă mai crede în acea poveste – aceea pe care CNN și alții au promovat-o timp de 5 ani.
Și dacă te uiți azi la emisiunile lor, încă mai vorbesc despre Russiagate – pentru că noi continuăm să dezvăluim documente care arată cât de departe au mers.
– Și cei mai mulți americani sunt deja convinși.
– Pentru mine, să repar acel „templu bolnav” al dezinformării în interiorul FBI este mult mai greu.
Dar o vom face. Doar că necesită mult mai multă comunicare și energie pentru a le spune oamenilor: „Ați fost mințiți.”
Pentru că asta e cel mai greu lucru pe care cineva îl poate accepta: să recunoască că a fost mințit.
Timp de ani de zile, au trăit pe baza unei minciuni numite Russiagate. Au apărut la TV.
Au făcut bani. Au scris cărți. Au vândut reclame politice bazate pe ea. Și-au crescut copiii crezând că era adevărat. Pentru că ei chiar au crezut că era real.
Unii s-au întors acum și au spus: „Da, ne-am înșelat.” Dar cei mai mulți – nu.
Și, în opinia mea, acea sămânță de dezinformare a fost începutul tuturor celorlalte: de la 6 ianuarie, până la salvarea ostaticilor sau orice alt subiect.
Presa nu a fost niciodată de partea adevărului. Ei l-au sabotat pe Trump de la început, participând activ la conspirația „Russiagate” împreună cu FBI-ul.
E uluitor că cineva a putut face așa ceva – și că o întreagă rețea imensă de oameni a participat – fără nicio consecință. Și apoi să pretindă că sunt „sursa de încredere” în jurnalism. Și că au fost parte a uneia dintre cele mai mari scandaluri politice din istorie. Dar doar pentru că a fost împotriva lui Trump, oamenii au întors privirea.
Citește și:
Trump începe bătălia cu „Statul paralel” care a vrut să-l deposedeze de primul mandat
Dacă s-ar fi făcut asta împotriva lui Obama, îți poți imagina ce reacție isterică ar fi fost? Lumea ar fi fost în stradă. Ar fi fost furioasă. Dar aceiași oameni care ar fi fost scandalizați și furioși dacă cineva ar fi încercat să facă așa ceva împotriva lui Obama, acum sunt complet tăcuți când se întâmplă împotriva lui Trump. Da. Gândește-te doar la asta.
Ce s-ar întâmpla dacă eu, ca director FBI în administrația Trump, în timpul unei campanii prezidențiale, aș ieși public și aș spune: „Hei, Comitet Național Republican, aveți ceva murdar despre cineva care candidează pentru nominalizarea democrată la președinția SUA? Dacă nu aveți, vă rog mergeți în străinătate, plătiți un cetățean străin – fost agent MI6 – și aduceți-mi niște informații false.”
Apoi, eu, ca director FBI, aș autoriza un mandat, aș face scurgeri către presă în timp ce fac asta, aș lua articolele de presă și le-aș introduce în acel mandat, apoi aș merge să supraveghez adversarul politic, ca să nu câștige alegerile. Aș fi în închisoare – și pe bună dreptate – pentru ceva de genul ăsta.
Asta vor oamenii: responsabilitate.
Și m-ai întrebat la începutul emisiunii: „Care e partea cea mai grea?” Răspunsul e: eu sunt tipul care a expus și a oferit transparență din 2017 încoace. Dar n-am fost tipul responsabil cu arestările. Așa că trebuie să educ publicul despre un lucru numit „prescripția faptei”.
Nu pot urmări penal persoane pentru fapte comise în trecut dacă termenul de prescripție a expirat.
Și îți dau un exemplu legat direct de Russiagate. Una dintre reformele mari pe care le-am făcut – poate din cauza experienței cu Russiagate – este angajamentul meu ferm față de „supravegherea membrilor Congresului”.
Sunt hotărât să ofer Congresului toate documentele necesare pentru a-și face treaba – și să le ofer poporului american.
– Ne-editate. Fără prostii cu clasificări.
– Le vrei? Le primești.
Gândește-te puțin. Eu, ca actual director FBI, fost om implicat în investigarea Russiagate, am ajuns la Birou și am descoperit o cameră în clădirea Hoover, ascunsă de Comey și alții – plină cu documente și hard-diskuri de care nimeni nu știa. Cu cheia blocată, accesul interzis. Au zis: „Nimeni nu va găsi locul ăsta.”
– Ce?!
– Da. Acum oamenii mei o cercetează. Ce este acolo? O grămadă de lucruri. Dar unii zic: „OK, arestează-i.” Și eu le spun: „Cum ar fi să mă lași să fac o anchetă metodică, în timp ce livrezi informații?”
Unul dintre lucrurile pe care le-am dat publicității recent e legat de Nellie Ohr. Poate nu-ți spune nimic numele, dar soțul ei, Bruce Ohr, era numărul patru în Departamentul de Justiție (DoJ). El e cel care l-a introdus pe Christopher Steele – tipul care a pornit toată afacerea cu Russiagate.
Ei bine, în timp ce Bruce Ohr făcea asta în DOJ, Nellie Ohr lucra printr-un contract extern, să „sape” după lucruri murdare despre Donald Trump.
Ea a venit în Congres să depună mărturie ca urmare a anchetei noastre și a spus, citez aproximativ:
„Nu am colaborat niciodată cu soțul meu pe aceste chestiuni. Nu aș face așa ceva.”
Ce a publicat senatorul Chuck Grassley acum două zile? Documente despre Nellie Ohr – ascunse de FBI și livrate de noi – care o surprind în flagrant, oferind informații soțului ei, pe stick-uri USB, despre presupusul complot Trump-Rusia. Dovada directă că Nellie Ohr a mințit în fața Congresului. Infracțiune. Dar nu o putem urmări penal – pentru că termenul de prescripție a expirat. Și acesta e doar un exemplu.
– Ce lume murdară…
= Da. O urăsc. Politica e… cea mai murdară lume. Și în această eră a transparenței – datorită internetului, rețelelor sociale, presei independente – toată lumea știe acum.
Dacă singurele surse media ar fi CNN și MSNBC, pe stânga, și Fox News pe dreapta – și nu am avea internet – toate aceste lucruri ar fi fost complet secrete.
Nimeni nu ar fi știut vreodată de complotul Russiagate. Lumea chiar ar fi crezut că totul a fost real. Probabil ar fi durat zeci de ani până când cineva ar fi scris o carte, și oamenii ar fi început să realizeze că ceva nu e în regulă.
– Da…
– Nu am voie să-mi promovez cartea, deci n-o să o fac.
– Poți s-o promovezi. Care e titlul cărții tale?
– Se numește „Government Gangsters”.
– Ai făcut și varianta audio?
– Da.
– Ai citit-o tu?
– Nu, am pus pe altcineva. Vocea mea nu e potrivită pentru radio sau TV.
– Ar fi fost bine să o citești tu. Trebuiau să te lase.
– Poate o s-o fac. Dar motivul pentru care am scris-o e dublu:
1. N-am crezut niciodată că mă voi întoarce în serviciul public.
2. Parte din misiunea mea era să dezvălui ce nimeni nu credea că s-ar putea întâmpla în SUA.
Și nu e vorba doar de dezinformare și manipulare – ci de faptul că guvernul și liderii săi au folosit aceste arme în scopuri politice. Nu doar FBI și DOJ, ci și alte entități din comunitatea de informații.
Și ceea ce arată asta e și reversul medaliei: recompensele.
Tipii care au orchestrat totul, care au fost în fruntea Russiagate… Andy McCabe, de exemplu.
Ți-l amintești? Ce a făcut? Andy McCabe a fost de acord să pună în mișcare un plan, împreună cu adjunctul procurorului general, Rod Rosenstein, ca acesta să poarte un microfon în Biroul Oval, pentru a-l înregistra pe președintele Trump. Am găsit documentele. Le-am făcut publice.
Și pe lângă asta, în timp ce McCabe conducea ancheta Trump-Russiagate, soția lui candida pentru o funcție politică în statul Virginia. Știi cine a finanțat campania ei pentru funcție politică? Între 200.000 și 600.000 de dolari – oameni din apropierea lui Hillary Clinton, care, întâmplător, candida împotriva lui Donald Trump.
Știi ce a făcut Andy McCabe? A scurs informații din ancheta Clinton către presă. Ilegal. În calitate de director adjunct al FBI. A fost prins de noi. Apoi a mințit autoritățile federale despre asta.
Și acesta este motivul pentru care Andy McCabe a fost concediat.
Știi ce a făcut administrația Biden? L-a lăsat să se pensioneze din FBI cu toate beneficiile intacte.
A fost recompensat.
Știi ce face acum?
Apare pe CNN.
Știi cine mai e pe CNN Peter Strzok – șeful unității de contrainformații, cel care avea o relație cu Lisa Page. Tipul care a trimis acele mesaje text și conducea investigația împreună cu Andy McCabe.
Acele mesaj: „Susținătorii lui Trump miros urât în Walmart.” „Nu-l vom lăsa niciodată să câștige.” „Avem o poliță de asigurare.” Tipul ăsta e acum pe CNN.
Deci sunt recompensați pentru că au orchestrat o campanie de dezinformare, pentru activități ilegale – pentru că presa nu va corecta niciodată recordul.
Sau, cel puțin, o parte din presă nu o va face. Amintește-ți: acești oameni au primit Premiul Pulitzer. New York Times, la fel. Au primit cea mai mare distincție în jurnalism. Și au fost dovediți că au greșit – nu de mine, ci de propriile dovezi pe care le-au creat.
Știi cum i-am prins? Pentru că erau atât de aroganți, încât scriau totul. Și am găsit documentele.
– De ce ar scrie totul?
– Atât de aroganți erau. Credeau că nimeni nu o să-i prindă. „Hai să scriem tot.” „Le punem într-o cutie de valori.” „Le băgăm într-un seif și nimeni n-o să le găsească.”
Ei bine, știi ceva? Am găsit seiful. Și acum urmează munca.
– Există termen de prescripție pentru aceste infracțiuni?
– În general, pentru infracțiunile de „proces” – cum le numim – e de 5 ani. Dar dacă le putem lega de o conspirație mai amplă, atunci nu există termen de prescripție.
Așadar, dacă există fapte mai grave, necunoscute până acum, și le investigăm acum, atunci va trebui să reanalizăm totul.
Un lucru e sigur: vom publica toate aceste informații pentru publicul american, odată ce le vom analiza. Și le vom da Congresului.
Dacă vom putea colabora cu Departamentul Justiției pentru a demara urmăriri penale, decizia le va aparține. Noi vom face partea noastră.
Ceea ce mă îngrijorează profund e faptul că oamenii din stânga politică sunt dispuși să închidă ochii. Pentru că acest precedent este periculos. Dacă guvernul federal face asta – și o face împotriva cuiva pe care tu îl consideri „dușman” – ce îi oprește să facă același lucru împotriva candidatului tău favorit?
Asta e o conduită fără precedent, tolerată și coordonată cu mass-media. Și e periculoasă pentru țară. Dar oamenii sunt atât de prizonieri ideologic… Sunt atât de înfierbântați pentru partidul lor, încât…
– „Cu orice preț, trebuie să-l dăm jos pe Trump.” Și au împins acea narațiune atât de departe, încât sunt dispuși să comită ceva profund anti-american.
– Da. Iar scopul meu, acum că m-am întors în guvern, este să mă asigur că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Ăsta e scopul.
– Cum poți garanta asta?
– Expunând totul. Și știu… oamenii mă sună mereu și întreabă: „Când o să-i arestezi pe toți?” „Când o să arestezi toți cei care i-au făcut asta lui Donald Trump?”
Le spun: „În primul rând, i-ați rugat și pe cei de dinaintea mea să facă asta.” Și nu au făcut-o. Au eșuat.
Diferența între mine și ceilalți e că:
1. Eu sunt cel care a expus totul.
2. Eu am fost cel vizat.
Știi ce a făcut Departamentul de Justiție al lui Trump – prin Rod Rosenstein (adjunctul procurorului general) și Christopher Wray (directorul FBI) – în timp ce conduceam investigația Russiagate? Au emis citații pentru toate datele mele și ale altor aproximativ 12 anchetatori. În timp ce noi investigam Russiagate, ei ne investigau pe noi. Și nu am aflat decât cinci ani mai târziu.
Vrei să știi de ce? Pentru că acești oameni erau atât de răzbunători, încât au mers în instanță federală și nu doar că au obținut un mandat de percheziție, dar au convins un judecător să le permită să spună tuturor companiilor – Google, Facebook, companiile bancare, tuturor telecom-urilor – „Să nu-i informați timp de cinci ani că am emis această citație.”
Așa că abia anul trecut am aflat.
– Incredibil. Așa de grav e.
– Asta încerc să arăt. Nu e o chestie republicană sau democrată. E un efort comun de a proteja conducerea profund coruptă, de a-și acoperi acțiunile și pe prietenii lor. Misiunea mea este să educ lumea că aceste lucruri s-au întâmplat.
Iar în calitate de director al FBI, cu această responsabilitate, nu voi construi un dosar doar pentru că cineva m-a rănit personal. Au făcut-o. Și continuă s-o facă.
Acești oameni… E apogeul ipocriziei. Au două seturi de reguli: una împotriva ta, alta pentru ei. Și ceea ce vreau să fac este să pun tot acest material la dispoziția poporului american și a Congresului.
